Atacurile de panică: soluții terapeutice
Minutul Psi: Atacurile de panică partea a treia
Într-un atac de panică, corpul tau are exact aceeași reacție fiziologică de tipul luptă sau fugi, specifică unei situații în care viața este cu adevărat pusă în pericol deoarece creierul nu face distincție între cele două situații.
Pentru că atunci când apare un atac de panică tu nu știi de ce se ântămplă, nu poți interpreta reacția intensă a corpului tău, experiența este cu atât mai ânspăimântătoare. Tendința naturală este să reacționezi cu și mai multă frică și cu senzația paroxistică de pericol.
Deoarece ân atacul de panică nu există un pericol imediat sau evident, ai tendința să inventezi, să atribui unul pentru senzațiile intense pe care le trăiește corpul tău. Iar dacă ân afară nu este nici un pericol, ajungi la concluzia că este ceva în neregulă grav la tine – că ai putea face un atac de cord că o să te sufoci și o să mori, că o să leșini sau n-o să mai poți merge, că o să-ți pierzi controlul și o să ânnebunești.
În acest moment frica ta crește în intensitate, ceea ce duce la creșterea reacțiilor corporale, care duce la și mai multă frică și tot așa.
Această spirală ascendentă poate fi evitată dacă ânțelegi că recțiile corpului tău nu reprezintă un pericol, ele sunt un produs al imaginației tale. Pur și simplu nu există nici o bază reală pentru aceste pericole percepute.
Există o diferență importantă între oamenii care au atacuri de panică și cei care nu au. Indivizii care sunt predispuși la atacuri de panică au o tendință de a interpreta simptomele corporale neplăcute sau neobișnuite într-un mod catastrofic. De asemenea au și tendința de a-și monotoriza constant corpul, sunt foarte atenți la stările interioare ale corpului și reacționează exagerat imediat ce simt ceva neobișnuit.
