Arhivă lunară august 2020

deEchipa FunPsi Club

Teama de a „rămâne pe dinafară” lovește toate vârstele

Anxietatea socială generată de teama că alții se distrează fără tine, adică de a „rămâne pe dinafară” nu este caracteristică doar adolescenților.

Conform unui studiu recent, publicat de către Washington State University în Journal of Social and Personal Relationships, FoMO (Fear of Missing Out – „Teama de a Rămâne pe Dinafară”, n.tr.) este asociată mai degrabă cu singurătatea, stima de sine scăzută și lipsa de îngăduință față de propria persoană, mai degrabă decât cu vârsta.

„FoMO nu este o frică prezentă doar la adolescenți sau tineri. Este vorba despre diferențele individuale, la orice vârstă” afirmă Chris Barry, profesor de psihologie și coordonatorul studiului. „Ne-am fi așteptat ca FoMO să aibă o incidență înaltă în grupurile de tineri, mai ales din cauza uriașei interacțiuni de pe platformele de socializare, însă rezultatele au demonstrat altceva” continuă acesta.

Studiul a fost realizat pe un eșantion de 400 de subiecți, cu vârsta între 14 și 47 de ani. Rezultatele indică faptul că platformele de socializare nu reprezintă un bun predictor pentru FoMO. De exemplu, două persoane cu același nivel de interacțiune pot avea atitudini diferite față de activitățile cercului de cunoștințe.

„Nu toți avem același grad de FoMO, dar predispozițiile naturale pot fi exacerbate în contextul platformelor de socializare” explică Barry. De asemenea, pare că teama nu este legată de percepția generală a calității vieții, deci nu reprezintă o anxietate socială covârșitoare.

Pentru cei care se simt lăsați pe dinafară, soluția presupune concentrarea pe propriile oportunități de creștere, analiza realistă a propriilor reușite, creșterea nivelului de auto-stimă și auto-îngăduință. De asemenea, ar trebui făcute acțiuni concrete pentru reducerea singurătății și, mai ales, deturnarea atenției față de experiențele de viață ale altora.

deEchipa FunPsi Club

Riscul de infarct la vârstă adultă se vede din adolescență

Un studiu recent a demonstrat faptul că anxietatea și depresia din adolescență crește cu 20% riscul infarct la vârstă adultă.

În cadrul evenimentului ESC Congress 2020, Dr. Cecilia Bergh de la Örebro University, Suedia, a declarat: „Urmăriți cu atenție semnalele de stres, depresie sau anxietate care ies din normal în adolescență, căutați ajutor dacă problemele par să persiste. Dacă încurajăm un stil de viață sănătos cât mai devreme posibil în copilărie sau adolescență, sunt mai multe șanse ca acesta să persiste la vârstă adultă și să îmbunătățească sănătatea pe termen lung”.

Există semne că starea de bine mentală tinde să se deterioreze la tineri. Studiul realizat de Bergh a demonstrat corelația dintre depresie în adolescență și riscul crescut pentru bolile vasculare la vârstă adultă.

Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 238.013 persoane, născute între anii 1952 și 1956.

deEchipa FunPsi Club

Zâmbetul: cum influențează creierul un creion ținut între dinți

Cercetători ai University of South Australia au publicat recent un studiu despre cum modifică starea de spirit o activitate musculară stimulată artificial, cum ar fi zâmbetul simulat.

Rezultatele sunt cu atât mai interesante cu cât au fost făcute publice în contextul pandemiei Covid-19, al creșterii alarmante a nivelului de anxietate și de depresie.

În timpul experimentului au fost observate două condiții principale: cea a trăirilor emoționale și cea a posturii, implicit recunoașterea expresiilor faciale.

Condiția de zâmbet a fost creată forțând mușchii să ia poziția caracteristică acestuia, dar fără stimularea cognitivă care produce expresia în sine.

Cu alte cuvinte, participanții la experiment au ținut între dinți un creion care a forțat mușchii faciali să se comporte, mecanic, exact ca în timpul zâmbetului natural. Rezultatele au indicat faptul că mișcarea musculară a influențat atât auto-percepția stării cât și pe cea a persoanelor din jur. Aceștia din urmă, în ciuda modului evident în care mușchii faciali au fost forțați să se contracte, au interpretat totuși expresia ca zâmbet și au reacționat în consecință.

„Când mușchii îți spun că ești fericit, ești predispus să vezi lumea din jurul tău într-un mod pozitiv” susține Dr. Marmolejo-Ramos. „În cadrul cercetării am descoperit că stimularea forțată a zâmbetului stimulează amigdala, centrul emoțional al creierului, să elibereze neuro-transmițători care încurajează o stare generală pozitivă” a explicat acesta. Astfel, sistemele perceptiv și motor sunt inter-conectate.

Descoperirea poate avea implicații utile în terapie și în tehnicile de stimulare controlată a stării mentale.

deEchipa FunPsi Club

Ce pot face dacă sunt hărțuit

Nu există o soluție simplă la bullying sau cyberbullying sau vreo metodă verificată de a aborda un agresor.

Și pentru că hărțuirea este rar limitată la 1-2 incidente trebuie și tu, la fel ca agresorul, să fii perseverent în a raporta fiecare incident de hărțuire până se oprește.

Ține minte: nu există nici un motiv pentru care să accepți să fii hărțuit.

Dacă simți că ești ținta agresiunii de tip bullying, primul pas este să ceri ajutorul unei persoane în care ai încredere, precum părinții tăi sau un membru apropiat al familiei sau un alt adult de încredere.
Apoi:

  • Nu te învinovăți, pentru ca nu este vina ta. Indiferent ce zice sau ce face un agresor, nu ar trebui să fii rușinat de ceea ce ești sau ce simți. Agresorul este persoana cu probleme, nu tu.
  • Nu răspunde la nici un mesaj sau postare de hărțuire despre tine, oricat ar fi de dureros sau neadevărat. Răspunzând nu faci decât să agravezi situația; agresorul exact asta își dorește – să te provoace, așa că nu-i da satisfacție.
  • Încearcă să vezi bullyingul dintr-o perspectivă diferită. Agresorul este de fapt o persoană nefericită, frustrată, care vrea să aibă control pe sentimentele tale ca să te simți la fel de rău ca și el.
  • Nu cauta răzbunare pe un hărtuițor prin a deveni tu însuți unul. Din nou, asta nu va face decat să agraveze problema și se poate ajunge și la consecințe legale pentru tine. Dacă nu ai spune ceva unei persoane în față, n-o spune nici în online.
  • Nu te lăsa batut – nu agrava un incident de hărțuire stând prea mult asupra lui, citind întruna ce a scris;
  • Păstrează evidența hărțuirilor online asupra ta, a mesajelor text, a capturilor de ecran de pe site-uri pentru a le raporta la un adult de încredere. Dacă nu le raportezi, agresorul va deveni adesea si mai agresiv.
  • Raportează amenințările cu lezarea fizică sau cu conținut sexual inadecvat la poliție
  • Nu posta informații personale precum adresa sau numărul de telefon și nu le împărtăși pe acestea cu persoane necunoscute. Ai grijă ce tip de poze postezi sau distribui.
    Păstrează-ți parolele doar pentru tine. Nu le spune nici măcar prietenilor.
  • Nu răspunde unor mesaje atunci când ești nervos sau supărat. Un răspuns din partea ta poate încuraja hărțuitorul să continue.
  • Întrerupe comunicarea cu hărțuitorul, blocându-i adresa de email, nr. de telefon și șterge-l din lista de contacte și în rețelele sociale. Raportează activitatea sa la furnizorul serviciului de Internet, al rețelei de socializarea sau la site-ul de pe care te harțuiește.
  • Dacă îți este greu să vorbești cu părinții tai despre ce ți se întâmplă, să știi că sunt lucruri pe care le poți face pentru a ușura comunicarea. Alege momentul dialogului când știi că îți pot acorda toată atenția lor. Explică cât de serioasă este problema pentru tine. Nu uita că este posibil ca ei să nu fie atât de familiarizați cu tehnologia pe cât ești tu, deci se poate să fie nevoie să îi ajuți să înțeleagă ce se întâmplă. Poate că nu vor avea soluții imediate pentru tine, dar sunt șanse foarte mari ca ei să dorească să te ajute și împreună puteți găsi o soluție.
  • Caută suport la cei care nu te hărțuiesc. De multe ori, sunt mai multe persoane decât ai putea crede cărora le pasă de tine și sunt dornice să te ajute. Asta îți va scădea din stres și îți va crește stima de sine și rezistența. Dacă vorbești cu un părinte, profesor, consilier școlar sau alt adult de încredere – nu înseamnă că ești slab sau că este ceva în neregulă cu tine.
  • Caută să te conectezi cu persoane în viața reală și care nu sunt părtași la nici o hărțuire și focusează-te pe experiențele pozitive din viața ta.
  • Dacă observi că o persoană pe care tu o cunoști este ținta unei astfel de agresiuni, încearcă să îți oferi susținerea. Spune-i că nu trebuie să raporteze nimic în mod formal, dar că este esențial să vorbească cu cineva care să îl poată ajuta. Ajută-l să se gândească la ce ar putea spune și cui. Nu uita că în anumite situații consecințele agresiunilor online pot pune în pericol viața. Vorbele tale pot face diferența.

Nu uita – oricine poate deveni victima cyberbullyingului.

În încheiere îți mulțumesc că m-ai ascultat și sper ca ți-am fost de folos!

Abonează-te la canalul de Youtube pentru a fi la curent cu cele mai interesante episoade din „Minutul PSI”. Îți mulțumesc și dacă ne apreciezi pagina de facebook FUN-PSI.

deEchipa FunPsi Club

Ce trebuie să știi despre Cyberbullying

Agresiunea pe Internet, numită și agresiune online sau cyberbullying, este hărțuirea cu ajutorul calculatorului sau a telefonului mobil.

Hărțuirea are loc pe bloguri, pagini personale, forumuri, e-mail, SMS, MMS, agresiunea având uneori loc prin încărcarea unor poze sau imagini video pe Internet fără a ține cont de dreptul la viața privată a victimei.

Nu necesită contact față-în-față și nu se limitează la doar cațiva martori.

Oricine cu conexiune la internet poate hărțui pe cineva online, fără să-și dezvăluie identitatea.

Victima poate fi urmărită în orice colț de lume, non-stop, astfel încât. nu există nici un loc sigur, nici măcar acasă. Cu cateva clickuri, la umilire pot fi martori sute sau chiar mii de persoane online.

Efectele cyberbullyingului pot fi de lungă durată și te pot afecta în multe feluri:
Psihic:

  • te simți supărat, stânjenit, chiar furios;
  • te sperii, te simti neajutorat sau copleșit;
  • te simți rușinat, poate chiar vinovat;
  • te simți singur, ca și cum nimeni nu te susține; sau exclus;
  • pot apare sentimente de frică și nesiguranță;
  • te simți umilit, expus – pentru ca odata ce a fost postat, stii ca va ramane mereu acolo;
  • te simți fără valoare – agresorii atacă adesea când victimele sunt cel mai vulnerabile, cand au sentimente puternice de insatisfacție despre sine. Drept urmare poți începe să te îndoiești de valoarea ta;
  • devii răzbunător;
  • prezinți dezinteres – viața poate fi văzută fără speranță și fără scop; la fel și față de școală – apare un grad mai mare de absenteism, notele scad, pentru că îți este greu să te concentrezi din cauza anxietății și stresului;
  • te simți izolat; această experiență este foarte dureroasă din cauza că la această vârstă prieteniile sunt cruciale;
  • poți deveni depresiv; unii raman cu TSPT.

Fizic

  • te simți obosit sau ai dureri de stomac sau de cap; pot apărea boli legate de stres, cum ar fi ulcer gastric sau dermatite; modificări în obiceiurile de alimentație, cum ar fi săritul peste mese sau mâncatul compulsiv;
  • insomnie, dormit excesiv sau cosmaruri.

Sentimentul de a fi luat în râs sau de a fi hărțuit de alții te poate împiedica să te exprimi liber sau să încerci să rezolvi problema, domină lipsa de speranță. În cazuri extreme, cyberbullingul poate duce și la suicid, ca unic mijloc de a scapa de durere.

Unii incep să fantazeze despre cum să-și încheie viața pentru a scăpa de tortură.

Cyberbullingul este un fenomen social ce trebuie luat în serios de copiii și adolescenții care sunt victime sau agresori, de părinții lor și de ceilalți adulți ce intră în contact cu el.

Doar împreună putem să-i scădem puterea și să-i anihilăm efectele psihice si fizice.

deEchipa FunPsi Club

Ghid de vară pentru copiii cu ADHD

În plină pandemie, siguranța pe timpul verii înseamnă activități care implică distanțare socială, dar care pot fi distractive pentru copiii cu ADHD.

Folosiți aceste strategii pentru a comunica mai bine, pentru a crea activități la care să poată participa întreaga familie.

  1. Înfruntați mai întâi emoțiile și sentimentele dificile. Copiii și adolescenții cu ADHD se luptă adesea cu reglarea emoțională, flexibilitatea și controlul impulsurilor.
    Au niveluri scăzute de toleranță ceea ce poate duce la anxietate, furie și frustrare. Aceste emoții dificile contribuie la stresul familiei.
    Ascultați copilul și reflectați la ceea ce auziți, ca exercițiu de validare și empatie.
    Redirecționați atenția copilului către ceva calmant, atunci când este stresat sau supărat.
  2. Creați o rutină zilnică. Identificarea obiectivelor mari și pe termen lung pentru vară, nu va însemna mult fără un plan, pentru a le putea parcurge. Rutinele ajută la păstrarea consecvenței și la îmbunătățirea cooperării.
    Alături de familie, concepeți o rutină care valorează statornicia peste rigiditate și predictibilitatea peste restricție.
    Rutina ar trebui să stabilească regulat timpul de trezire, culcare și masă, precum și perioade pe parcursul zilei pentru activități, inclusiv ora de privit la televizor și socializarea online.
    Temelia oricărei rutine solide este colaborarea. Când vreți sa stabiliți un plan, întrebați copilul ce contează mai mult pentru el, iar acest lucru poate asigura implicarea lui.
    Odată ce planul este stabilit, scrieți tot ce ați propus și păstrați-l într-un loc vizibil, aspect important pentru copilul cu ADHD.
  3. Prea mult timp petrecut în fața unui ecran, indiferent dacă este un televizor sau un telefon mobil, este de departe cea mai mare preocupare în rândul părinților.
    Găsirea echilibrului din acest punct de vedere reprezintă o provocare pentru toate familiile. Cu atât mai mult acum, când utilizarea crescută a tehnologiei este normală și inevitabilă.
    Pentru a nu genera conflicte, stabiliți cât timp va putea avea acces la tehnologie și oferiți-i timp bonus, atunci când are comportamente dorite, cum ar fi finalizarea temelor de vacanță sau a sarcinilor. Astfel îl ajutați să înțeleagă că timpul petrecut în fata ecranului este un privilegiu.
  4. Socializare sigură. Copiii sunt plictisiți, frustrați și singuri. Ei au nevoie de prietenii lor și le revine părinților datoria, să-i ajute să ajungă la un echilibru, între siguranța personală și suspendarea timpului petrecut online.
    Mergeți cu ei în parcuri, unde își pot întâlni prietenii și unde pot interacționa și cu alte persoane, respectând regulile de distanțare socială.
deEchipa FunPsi Club

Stimularea nervoasă crește capacitatea de învățare a limbilor străine

Intervenția non-invazivă asupra centrilor nervoși, prin mici dispozitive plasate în ureche, ajută creierul să asimileze semnificativ mai ușor sunetele specifice limbilor străine.

Cercetarea a fost realizată la University of Pittsburgh împreună cu University of California San Francisco (UCSF).

Dispozitive stimulează în mod imperceptibil creierul și ar putea avea o aplicabilitate mult mai largă, în domenii diverse.

Experimentul a constat în stimularea precisă, temporizată, a nervului vag pentru asimilarea sunetelor din limba chineză, mai precis din dialectul mandarin.

Ca urmare, subiecții au învățat anumite tonalități, considerate dificile, de două ori mai repede decât media eșantionului de control, fără stimulare.

Experimentul a fost aplicat pe 36 de subiecți.

Deși mecanismele neurologice rămân încă misterioase, stimularea nervului vag pentru cazurile de epilepsie se practică de decenii.

Ulterior, procedurile au fost extinse și pentru alte tipuri de disfuncționalități, de la depresie până la bolile inflamatorii.

Majoritatea intervențiilor erau însă invazive, presupunând plasarea unui generator de impulsuri în interiorul corpului, de cele mai multe ori în cutia toracică.

Pasul următor este înțelegerea modului în care funcționează stimularea, la nivel cerebral, și identificarea unui set ideal de parametri care să maximizeze plasticitatea creierului.

Aparatul poate fi utilizat și în cazurile de recuperare zonelor cerebrale care au suferit traume fizice.

deEchipa FunPsi Club

Cearta în cuplu: neuronilor le place medierea

Când un cuplu are o discuție mai aprinsă, primul care intervine automat în temperarea ei este propriul nostru creier.

Intervenția nu este conștientă, rațională sau educată, ci în formă brută, stimulând zone cerebrale cheie, responsabile cu procesarea de nivel înalt.

Conform unui studiu realizat de către Universitatea din Geneva (UNIGE), publicat de către revista Cortex, cearta dintre două persoane are rezultate mai bune atunci când este mediată de către o a treia persoană.

Dar rezultatele pozitive vin și din faptul că propriul creier stimulează zonele responsabile cu plăcerea și recompensele, atunci când cearta ajunge în puncte mai puțin conflictuale.

Cu alte cuvinte, neuronii mediază cearta înspre un rezultat pozitiv.

Studiul a fost realizat pe 36 de cupluri heterosexuale (din motive statistice și pentru a putea fi comparate cu studiile anterioare), monogame și care aveau o relație de cel puțin un an.

Înaintea monitorizării, printr-un chestionar, au fost identificate cele mai frecvente surse de conflict în cuplu.

Astfel, în timpul observației prin intermediul imagineriei cerebrale computerizate, cuplurile au fost invitate să înceapă o discuție pe una dintre temele conflictuale.

Experimentul, cu durata de o oră, a beneficiat de intervenția unui mediator profesionist pentru jumătate dintre cupluri.

Cei care nu au avut alături mediatorul, au prezentat o activitate cerebrală mai intensă în zonele responsabile cu recompensa, cum ar fi corpul striat și zona orbito-frontală.

În plus, reacțiile pozitive s-au menținut un timp mai îndelungat și după încetarea stării conflictuale.