Arhivă lunară ianuarie 2021

deEchipa FunPsi Club

Ce este dislexia și cum se manifestă

Dislexia la copii este întâlnită frecvent, dar deseori înțeleasă greșit. Această tulburare de învățare include simptome precum dificultăți la citire, la pronunțarea cuvintelor și la punctuație.

Dislexia este o tulburare caracterizată de dificultăți în a citi și a scrie – dificultăți ce nu pot fi explicate prin lipsa educației, vedere proastă, sau capacitate mintală scăzută.

Un copil dislexic poate învăța să scrie și să citească, dar va face acest lucru deseori cu dificultate, chinuindu-se să dezvolte fluența și tiparele de citire și scriere.

Cum dislexia este o tulburare pe viață, simptomele se manifestă oarecum diferit de-a lungul anilor în timp ce situațiile și împrejurările se schimbă.
Conform unor studii, dislexia are o prevalență de aproape 10% în cazul școlarilor.

Cum poți ști dacă copilul tău are dislexie?

Dislexia este de regulă diagnosticată pe durata școlii primare, atunci când problemele cu scrisul și cititul devin evidente. Mulți copii, în schimb, pot fi diagnosticați mai târziu, sau pot să nu primească nici un diagnostic până la maturitate.

Intervenția timpurie este crucială, așa că este cel mai bine să acorzi atenție simptomelor înainte de gimnaziu.

Dislexia la copii: simptome la preșcolari și la grădiniță

  • dificultate la pronunțarea unor cuvinte obișnuite potrivite vârstei
  • copilul are dificultăți în asocierea cuvintelor obiectelor când pronunția este asemănătoare (de exemplu: îți aduce un ciorap când tu de fapt l-ai rugat să aducă un colac)
  • nu-i place sau nu este capabil să completeze cântecele obișnuite pentru copii
  • are probleme în a urma îndrumările simple constând din doi pași
  • dificultate în a deosebi dreapta de stânga
  • probleme la recunoașterea literelor alfabetului
  • are probleme la asocierea literelor scrise cu sunetul corespunzător lor
  • are un vocabular mai restrâns spre deosebire de alți copii de aceeași vârstă; îi este greu să învețe cuvinte noi
  • nu este capabil să recunoască sau să găsească cuvinte care rimează

Dislexia la copii: simptome în școala primară și în gimnaziu

  • prezintă rezistență la jocuri sau activități ce presupun cititul
  • nu pare interesat de cărți, chiar dacă acestea sunt despre subiecte care îi plac
  • nu poate face un rezumat al unei povești, chiar dacă tocmai a terminat-o de citit
  • confundă literele și sunetele, sau nu poate asocia litera corectă cu sunetul corespunzător
  • se bâlbâie când spune o poveste, sau folosește multe cuvinte de umplutură
  • nu pare să înțeleagă limbajul corpului; deseori se comportă inadecvat în situații sociale
  • atunci când citește, are dificultăți în diferențierea între sunetele individuale și cuvinte
  • diferențiază cu dificultate diferitele foneme
  • citește sau scrie literele sau cuvintele în ordinea greșită
  • citește cu încetineală și/sau cu trudă
  • dificultate la pronunțarea cuvintelor noi
  • folosește incorect sau nu ia deloc în considerare punctuația
  • dificultăți în a-și însuși scrierea corectă sau vocabularul potrivit vârstei
  • dificultăți la amintirea cuvintelor cunoscute

Dislexia la copii: simptome în liceu

  • înțelege cu greutate glumele sau expresiile obișnuite
  • are dificultate la trecerea la subiect atunci când vorbește; face digresiuni în timpul povestirii
  • întâmpină dificultăți la citirea unei hărți, la stabilirea unei direcții, la deosebirea direcției drepta de stânga
  • dificultăți la învățarea unei limbi străine
  • se simte incomod când citește cu voce tare
  • se chinuie să citească la nivelul corespunzător clasei
  • dificultăți la rezumarea poveștilor sau la identificarea punctelor cheie din pasaje

Dacă întâlnești unul dintre simptomele menționate mai sus nu este un semn categoric al prezenței dislexiei.

Un diagnostic formal se face testând abilitățile la citit, vorbit și scris. În plus, un copil poate avea mai mult de o tulburare a abilității de învățare sau mintală, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

deEchipa FunPsi Club

Efectele Covid-19 asupra creierului

Virusul se manifestă agresiv asupra creierului iar „ceața mentală” și oboseala sunt simptome raportate tot mai des de către bolnavi.

Proteina spike a virusului SARS-CoV-2 poate trece prin bariera hematoencefalică a șoarecilor. Aceasta produce eliberarea de citokine de către creier, care are ca efect o inflamație a acestuia.

Apar din ce în ce mai multe dovezi conform cărora persoanele cu COVID-19 suferă efecte cognitive, cum ar fi ceață mintală și oboseală.

Virusul SARS-CoV-2, ca și alte virusuri dinaintea lui, reprezintă o amenințare pentru creier.

Într-un studiu publicat la sfârșitul anului 2020, în Nature Neuroscience, se prezintă tehnic modul în care proteina spike, deseori înfățișată ca brațele roșii ale virusului, poate trece de bariera hematoencefalică.

Proteina spike, deseori numită și proteina S1, este responsabilă cu selectare celulelor care pot fi penetreate de către virus.

Medical, inflamația intensă cauzată de infecția COVID-19 este numită furtună de citokine. Sistemul imunitar, în momentul detectării virusului și a proteinelor sale, reacționează exagerat în încercarea sa de a distruge intrusul. Astfel, în urma inflamației creierului, persoana infectată rămâne cu ceață mintală, oboseală și alte probleme cognitive.

William A. Banks, profesor de medicină la University of Washington School of Medicine, medic și cercetător la Puget Sound Veterans Affairs Healthcare System, a declarat că proteina S1 din SARS-CoV-2 și proteina gp120 din HIV-1 funcționează în mod similar. Ambele trec de bariera hematoencefalică, iar S1, la fel ca și gp120, e toxică pentru țesuturile cerebrale.

Acest aspect ar putea explica multe dintre complicațiile cauzate de COVID-19.

„Știm că atunci când ești bolnav de COVID-19 ai probleme respiratorii, iar acest lucru este datorat faptului că există o infecție la nivel pulmonar. O explicație adițională este că virusul pătrunde în centrii cerebrali responsabili cu respirația și cauzează probleme și acolo”, a spus Banks.

Multe dintre efectele pe care le are virusul COVID pot fi accentuate sau perpetuate sau chiar cauzate de pătrunderea virusului în creier, iar acele efecte pot dura un timp foarte îndelungat.

deEchipa FunPsi Club

Predicția sinuciderii prin inteligență artificială

Un studiu bazat pe algoritmi de machine-learning a evidențiat potențialul de predicție a tentativelor de sinucidere și a riscurilor corespunzătoare.

Cercetătorii au aplicat algoritmul pe un eșantion de 35.400 de indivizi, reușind să creeze un model de predicție foarte precis a riscului de sinucidere.

Astfel, se pot crea intervenții de suport specifice și extrem de țintite, la nivel individual. Persoanele aflate în situații de risc, indiferent de motiv, pot fi ajutate înainte de a intra în faze critice.

„Modelul nostru de învățare automată a confirmat factorii de risc bine-cunoscuți ai tentativei de suicid, inclusiv comportamentul suicidar anterior și depresia. Am identificat, de asemenea, disfuncționalitățile, cum ar fi neglijarea activitățile de rutină sau modificarea acestora din cauza problemelor emoționale, ca un nou risc important” explică coordonatorul proiectului, Angel Garcia de la Garza, doctorand în cadrul Departamentului de Biostatistică, Universitatea Columbia, New York.

Cercetările anterioare care utilizează abordări de învățare automată pentru a studia predicția încercărilor de sinucidere non-fatale s-au concentrat asupra pacienților cu risc ridicat, în mediul clinic.Mai mult de o treime din indivizii care au tentative de sinucidere non-fatale nu primesc tratament medicamentos specific sau terapie clinică, a remarcat Garcia de la Garza.

„Am dorit să extindem înțelegerea factorilor de risc ai tentativelor de sinucidere dincolo de populațiile clinice cu risc ridicat, adică să putem interveni predictiv asupra populației generale adulte” a declarat cercetătorul.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 800.000 de persoane mor în fiecare an din cauza suicidului, respectiv o persoană la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea este un fenomen global și este prezentă în toate categoriile de vârstă.

deEchipa FunPsi Club

Legătura dintre delir, demență și Covid-19

Delirul este des întâlnit în secțiile COVID-19. Medicii relatează că un număr mare din pacienții Covid-19 suferă de delir și că această stare patologică afectează în mod disproporționat adulții mai în vârstă.

Un studiu realizat în aprilie 2020 la Strasbourg a relevat faptul că 65% din persoanele suferind de o formă severă de COVID-19 sufereau și de confuzie acută, un simptom al delirului.

Datele prezentate în noiembrie 2020, la întrunirea anuală a American College of Chest Physicians, de către cercetătorii de la Vanderbilt University Medical Center din Nashville, Tennessee, arată că 55% din cei 2.000 de oameni pe care i-au urmărit și care au fost tratați pentru COVID-19 la secțiile de terapie intensivă din întreaga lume au manifestat și delir.

De obicei, aproximativ o treime din oamenii care sunt bolonavi critic ajung în starea de delir, iar datele prezentate depășesc această proporție.

Delirul este atât de des întâlnit la bolnavii de COVID-19 încât unii cercetători au propus ca prezența acestei stări patologice să fie considerată un criteriu de testare pentru COVID-19.

În ultimul deceniu, studiile pe termen lung au arătat că un singur episod de delir poate duce la creșterea apariției demenței ani mai târziu. În plus, acesta accelerează ratele de declin cognitiv în cazul celor care deja suferă de demență.

Este valabil și inversul: cei suferinzi de demență sunt mai predispuși să dezvolte delir.

Delirul apare atunci când converg câțiva factori de stres. Vulnerabilități pre-existente, precum bolile cronice sau tulburările cognitive, se pot combina cu factori acceleratori, precum intervenția chirurgicală, anestezia sau infecția severă. Rezultatul este instalarea confuziei, dezorientării și deficitului de atenție, în special în cazul adulților mai în vârstă.

Indiferent de ce este cauzat delirul, aproximativ 70% dintre cei cu simptome își revin complet. În cazul celor 30% care nu își revin, însă, un episod de delir prezice un declin de o durată de luni de zile ce conduce către tulburare cognitivă profundă, chiar până la simptome ale demenței.

Oamenii de știință au dezvoltat trei ipoteze pentru a explica cum poate cauza delirul demență. Conform uneia din aceste ipoteze, acumularea de deșeu celular toxic în creier poate cauza delirul pe termen scurt și poate conduce la deteriorare pe termen lung.

Al doilea suspect este inflamația, ce deseori pune probleme pacienților spitalizați pentru infecții, afecțiuni respiratorii sau boli cardiovasculare. Inflamația persistentă poate provoca un episod acut de delir, și poate face ca neuronii și celulele asociate să se deterioreze, ducând la deteriorare cognitivă.

A treia idee este ceea cea cunoscută drept ipoteza pragului. Cineva suferind de demență, chiar și în stadiu incipient, are mai puține conexiuni între neuroni și poate prezenta o deteriorare a materiei albe. Această pierdere diminuează rezervele neurologice ce ajută persoana în cauză să facă față inflamației sau infecției, depășind o limită și ducând chiar la un stadiu mai avansat de demență.

Dr. Poloni din Lombardia, Italia, a constatat că mulți dintre pacienții săi cu demență nu prezentau semnele obișnuite din infecția cu virusul COVID-19, precum febră, tuse și dificultăți respiratorii. Însă, o parte dintre ei au devenit în general ”somnoroși și lipsiți de vivacitate”, a spus Poloni; alții au devenit neliniștiți și agitați – toate semne ale delirului.

Era atât de evident încât Poloni a susținut că delirul trebuie adăugat la criteriile de diagnosticare a virusului. Un studiu publicat în noiembrie 2020 arată că 28% dintre adulții în vârstă, bolnavi de COVID-19, au delir atunci când se prezintă la camera de urgențe.

Numărul ridicat de persoane care au ajuns să aibă delir ar putea fi un indicator al faptului că pandemia poate duce către o creștere a numărului cazurilor de demență în deceniile următoare, adăugată la creșterea numărului de cazuri ca rezultat al îmbătrânirii populației.

deEchipa FunPsi Club

Atelier ArtTerapie

Pentru sărbătorile de iarnă, Fun-Psi Club a organizat un atelier de terapie prin artă, pentru copii. Iată câteva dintre momentele de creație și rezultatele creativității, în tema Crăciunului.

deEchipa FunPsi Club

Cum arată creierul unei persoane singure

Un studiu recent a identificat o semnătură cerebrală a singurătății și modul în care anumite zone din creier se dezvoltă sau recesează în funcție de aceasta.

Sărbătorile de iarnă, pe vreme de pandemia, au fost pentru unele persoane marcate de singurătate. Este clar că singurătatea nu aduce beneficii semnificative echilibrului mental, dar un studiu prezintă fotografia impactului acesteia asupra creierului.

Cercetarea a fost realizată pe o populație de circa 40.000 de subiecți, de vârstă mijlocie și înaintată, prin tehnici de rezonanță magnetică.

Astfel, în timp ce unele zone își reduc semnificativ activitatea, altele se activează sau își modifică modul în care transmit informații altor arii cerebrale.

Surprinzător, singurătatea duce la o activitate cerebrală mai intensă în zona a ceea ce se numește „default network” (rețeaua implicită). Această zonă este responsabilă de reflecție, re-evocarea amintirilor, planificarea viitorului și poziția față de alte persoane. Volumul de materie cenușie specific acestor zone s-a dovedit mai dezvoltat decât la persoanele care nu suferă de singurătate.

De asemenea, a fost identificată o intensificare a activității din fornix, care leagă hipotalamusul de rețeaua implicită.

Identificarea tehnică a zonelor cerebrale pentru diverse afecțiuni sau stări, cum este cazul singurătății, reprezintă pași foarte importanți pentru dezvoltarea soluțiilor terapeutice și medicamentoase țințite, de mare eficiență.

Singurătatea este recunoscută de către tot mai mulți specialiști ca o stare gravă, care este responsabilă de agravarea declinului cognitiv și a demenței, la persoanele în vârstă.

În cazul persoanelor tinere, singurătatea este un factor important care poate duce la accentuarea predispozițiilor depresive și anxioase. Acestea trebuie tratate în fază incipientă, de către terapeuți sau medici. Dacă simți nevoie unui consult sau chiar și a unei simple îndrumări, contactează-ne chiar acum!