Arhivă lunară noiembrie 2021

deEchipa FunPsi Club

Căutăm colaborator: medic specialist în Psihiatrie pediatrică

Ești un medic tânăr, dornic de afirmare și cauți pe cineva care să-ți recunoască valoarea? Dacă ești specialist în Psihiatrie pediatrică și cauți o colaborare cu un medic de aceeași specializare ca tine, cu experiență și clientelă deja formată, acum ai o excelentă ocazie de creștere profesională.

FUN-PSI și-a propus să adune sub umbrela sa deopotrivă copii și adulți care au în comun nevoia de a fi ajutați să-și recapete echilibru psihic într-un moment al vieții lor, precum și dorința de a se recupera. Astfel ne-am propus să constituim un club care să funcționeze într-un spațiu cald și primitor, fizic sau în online, și care să ofere totodată sprijin din partea mai multor profesioniști din sănătatea mintală. Ne dorim să creăm o comunitate care să apeleze cu încredere la ajutorul nostru și să simtă că este acceptată și sprijinită să se reintregreze în viața de zi cu zi.

De aceea ne angajăm să oferim cele mai prietenoase și profesionale servicii de informare și de intervenție terapeutică în domeniul sănătății mentale din România.

Dacă îți place viziunea noastră și vrei să contribui la tratarea copiilor cu afecțiuni psihice din Iași, la cabinet. sau de oriunde, în online, poți să devii un colaborator al nostru.

Căutăm o colegă sau un coleg medic cu specializarea Psihiatrie pediatrică, cu drept de liberă practică, și care să preia o parte din pacienții vechi și noi de la FUN-PSI.

Beneficiile pe care le vei avea:

  • spațiu de consultații bine echipat, care are îndeplinite toate condițiile cerute de DSP, Colegiul Medicilor și celelalte organisme de control
  • posibilitatea de a avea acces la o clientelă deja formată a cabinetului, fidelizată prin munca colegilor până în prezent
  • libertatea de a-ți stabili propriul program, inclusiv cât de mult vrei să muncești
  • posibilitatea de promovare prin canalele de web, social-media și locale deja formate ale FUN-PSI, bine cunoscute inclusiv la nivel național
  • oportunitatea de consultanță profesională cu echipa de colegi
  • mediu de lucru relaxant și ofertant pentru posibilități de dezvoltare profesională

    Poți să ne contactezi în vederea colaborării, dacă:
  • ești medic specialist de Psihiatrie pediatrică cu drept de liberă practică
  • deții deja sau ești dispus să îți înființezi un PFA
  • locuiești sau intenționezi să te muți în Iași
  • ești doritor să lucrezi în regim privat, într-o manieră empatică și profesionistă

Date de contact:
Mihaela Gherasim, medic primar psihiatrie pediatrică, medic primar psihiatrie, psihoterapeut
e-mail: clubfunpsi@gmail.com

deEchipa FunPsi Club

Pentru copiii fără Crăciun

Din copilărie îmi amintesc cu încântare mai ales de perioada Crăciunului. Timpul avea altă calitate decât în restul anului, curgea domol și blând, fiecare clipă de bucurie părea să țină câte o oră-ntreagă. Învățarea colindelor, primirea clopoțelului, repetițiile pentru serbarea de la școală, împodobirea bradului, ajutorul pe care-l dădeam mamei la prepararea bunătăților erau momente de voioșie pură, iar venirea Moșului cel bun și darnic, cireașa de pe tort, punctul culminant al acestei perioade. Adulții erau și ei mai buni și mai deschiși, râdeau mai des și iertau mai multe. Era cu adevărat un timp al copiilor și al minunilor cotidiene, mici miracole pe care numai inima pură de copil din mine le sesiza.

Și mă doare când aflu că există copii pentru care Sărbătorile și Crăciunul pur și simplu nu există. Copii care nu împodobesc bradul, nici n-o ajută pe mama cu masa, copii la care Moș Crăciun, cât o fi el de bun, nu ajunge. Sunt copiii de la marginea societății, incluși în proiectele Salvați Copiii Iași, care, din cauza crizei pandemice, se confruntă cu foamea și pierderea puținelor lucruri pe care le aveau și imposibilitatea de a merge la școală.

Pentru ei vreau să fiu un Moș Crăciun realist de bun, care să le susțină nevoile de bază, chiar vitale. Și asta pentru că acești copii au nevoie de bunătatea și generozitatea noastră, a tuturor, pentru a reuși să supraviețuiască perioadei pandemice și să se bucure de acest timp minunat de Sărbătoare, măcar pentru o zi, măcar pentru o oră, măcar pentru o clipă.

Vă iubesc, vă îmbrățișez și vă invit de Crăciun alături de mine cu o donație pentru cauza copiilor.

deEchipa FunPsi Club

Circuitul cerebral al spiritualității a fost identificat

A fost identificat un traseu de conexiuni cerebrale, localizat în substanța cenușie a tegmentului mezencefalic, ca fiind corelat cu religiozitatea și predispoziția spirituală.

Mai mult de 80% din totalul oamenilor de pe glob se consideră religioși sau spirituali. Însă cercetarea neuro-științifică a spiritualității și a religiozității a fost rară. Studiile anterioare au utilizat neuroimagistica funcțională, în care unui individ i se realizează o scanare a creierului în timp ce acesta realizează o anumită sarcină pentru a vedea care zone ale creierului se activează. În acest mod s-a creat o imagine eterogenă a spiritualității.

Un nou studiu condus de cercetători de la Brigham and Women’s Hospital are o abordare diferită în ceea ce privește crearea unei hărți a spiritualității și religiozității și a descoperit faptul că acceptarea spirituală este localizată într-o arie specifică a creierului.

Acest circuit cerebral este localizat în substanța cenușie a tegmentului mezencefalic, care este o zonă implicată în numeroase funcții, cum ar fi condiționarea fricii, modularea durerii, comportamentele altruiste și iubirea necondiționată.

Am fost surprinși să descoperim că acest circuit al spiritualității se găsește într-una dintre cele mai protejate zone din punct de vedere evolutiv.” a spus Michael Ferguson, cercetător principal.

Pentru realizarea studiului, Ferguson și colegii săi au folosit o tehnică numită cartografierea rețelei de leziuni (lesion network mapping) ce le permite cercetătorilor să cartografieze comportamentele umane complexe în funcție de circuite cerebrale specifice bazate pe localizarea leziunilor cerebrale ale pacienților.

Echipa a utilizat un set de date anterior publicat care includea 88 de pacienți care necesitau o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale. Leziunile erau localizate în întregul creier. Pacienții au completat un chestionar care conținea întrebări despre acceptarea spirituală înainte și după operație. Echipa și-a validat rezultatele folosind un al doilea set de date, pe un eșantion de 100 de pacienți cu leziuni cauzate de traumatisme cerebrale suferite în războiul din Vietnam. Acești pacienți au completat și ei chestionare care includeau întrebări despre religiozitate, de exemplu: „Te consideri o persoană religioasă? Da sau nu?”.

Dintre cei 88 de pacienți operați, 30 au raportat o scădere în credința spirituală auto-declarată înainte și după operație, 29 au prezentat o creștere, iar 29 nu au prezentat nicio modificare. Folosind lesion network mapping echipa a descoperit că nivelul de credință spirituală auto-declarată era specifică unei regiuni a creierului, localizată în substanța cenușie a tegmentului mezencefalic. Circuitul includea noduri pozitive și noduri negative – leziunile care au perturbat aceste noduri fie au făcut să scadă, fie să crească credințele spirituale auto-declarate.

Rezultatele privind religiozitatea din cel de-al doilea set de date s-au potrivit cu aceste descoperiri. Mai mult, după o trecere în revistă a cazurilor înregistrate, cercetătorii au găsit situații în care anumiți pacienți au devenit hiper-religioși după ce au suferit leziuni cerebrale care le-au afectat nodurile negative ale circuitului.

Localizări ale leziunilor asociate cu alte simptome neurologice și psihiatrice s-au intersectat și acestea cu circuitul spiritualității. Mai precis, leziuni cauzatoare de parkinsonism s-au intersectat cu zone pozitive ale circuitului; la fel s-a întâmplat cu leziunile asociate gradului scăzut de spiritualitate. Leziuni cauzatoare de halucinații s-au intersectat cu regiunile negative, asociate cu spiritualitate și religiozitate crescută.

„Este important să observăm că aceste suprapuneri pot fi de ajutor în înțelegerea trăsăturilor și asocierilor comune, dar acestor rezultate nu trebuie să le dăm o importanță supra-dimensionată. De exemplu, rezultatele noastre nu sugerează că religia este o iluzie, sau că boala Parkinson apare datorită unei lipse de credință religioasă. Dimpotrivă, rezultatele noastre evidențiază rădăcinile adânci ale credințelor spirituale într-o zonă a creierului nostru care a fost implicată de-a lungul timpului în multe funcții importante.” a spus Ferguson.

deEchipa FunPsi Club

Rolul conștiinței în distribuirea de știri false

Un studiu publicat în Journal of Experimental Psychology: General, realizat de cercetătorii din cadrul Școlii de Afaceri Fuqua de la Universitatea Duke, susține că există numeroși factori care ar putea determina oamenii să distribuie informații greșite, chiar și după ce au fost avertizați că acestea ar putea fi false.

Aceștia au concluzionat că un factor important îl are conștiința, care este una dintre cele cinci trăsături care cuprind personalitatea unui individ. În cazul distribuirilor de informații care sunt postate pe rețelele de socializare, conștiința pare a fi un factor cu adevărat important care determină relația dintre ideologia politică a unei persoane și dacă aceasta perpetuează dezinformarea.

În urma datelor analizate de cercetători a reieșit că participanții care au convingeri politice liberale și conservatoare au distribuit, într-o anumită măsură, știri eronate. Conservatorii care au avut scoruri scăzute la gradul de conștiință au distribuit informații eronate într-o măsură mai mare și au fost mai predispuși să repete un astfel de comportament decât liberalii sau conservatorii cu o conștiință mai înaltă.

Spre surprinderea cercetătorilor, datele au arătat că acei conservatori care au împărtășit informații false, au făcut-o indiferent de cât timp au petrecut pe rețelele de socializare, dacă au susținut ideile din povestea falsificată sau chiar pentru că încercau să-și alinieze sprijinul cu o anumită personalitate politică.

Analiza a constatat că participanții care au distribuit rapoarte eronate au fost motivați de dorința de a crea haos.

Acest comportament a dispărut aproape complet la oamenii cu niveluri mai mari de conștiință.
Sursa: neurosciencenews.com

deEchipa FunPsi Club

Discalculia: cauze și soluții

Discalculia presupune o performanță matematică mult sub media vârstei care nu este datorată unui deficit intelectual și nici lipsei educației, și care afectează randamentul academic și viața cotidiană. Nu este cauzată de afectări vizuale, auditive sau motorii, de retard mental, de dezechilibre emoționale sau de dezavantaje de mediu, culturale sau economice.

Cauza neurobiologică este o funcționare diferită a creierului în zona responsabilă pentru calculul matematic (din lobul parietal stâng) și care este diferită de cea responsabilă pentru dislexie.

Factorii de risc sunt genetici, biologici – unii au suprafața, grosimea sau volumul creierului diferite în zonele responsabile cu memoria și cu urmărirea sarcinii – și factori de mediu. Aceștia din urmă includ greutate scăzută la naștere din cauza fumatului sau consum de alcool al mamei în sarcină, prematuritate.

Copiii sunt identificați cu discalculie în școala primară sau chiar mai târziu și au dificultăți cu:

  • estimarea;
  • memoria pe termen scurt și pe termen lung;
  • învățarea ceasului și aprecierea trecerii timpului;
  • compararea cantităților numerice;
  • folosirea corectă a banilor;
  • efectuarea de calcule, folosirea corectă a semnelor matematice, locul zecimalelor;
  • număratul înapoi sau din doi în doi;
  • direcțiile și orientarea;
  • recunoașterea formatelor vizual-spațiale, a figurilor geometrice, a mărimilor, relațiilor cantitative, măsuratorilor.

În plus, prezintă:

  • deficite de atenție;
  • deficite în accesarea și aplicarea corectă a algoritmilor;
  • în gândirea spațială;
  • cu memoria de lucru;
  • să ignore detaliile nesemnificative;
  • în a înțelege sensul textului problemei și tragerea de concluzii;
  • în conceptualizare.

Unii sunt impusivi și nu pot folosi o abordare sistematică, nu își pot auto-monitoriza parcursul, deci nu vor realiza sarcina într-o manieră coordonată.

Matematica este cumulativă, cunoștințele trebuie ierarhizate și abilitățile construite în timp, informațiile învățate în clasele mici vor fi folosite mai târziu – deci acești copii vor avea deficite pe tot parcursul academic, dar și în aplicarea matematicii în activitățile cotidiene (și atunci nu le place, nu-i văd rostul).

Pot dezvolta anxietăți sau fobii legate de matematică – din cauza dificultăților enumerate mai sus sau din cauza umilinței din sala de clasă, de la colegi sau de la profesor.

Prognosticul este rezervat pentru că discalculia este asociată cu risc crescut de somaj și grad ridicat de stres. Ea poate să interfereze cu aptitudinile de bază cotidiene, cum ar fi: să nu poată să facă și să respecte programări pentru că nu poate estima timpul, are probleme la plata facturilor, probleme la folosirea tehnologiilor din cauza parolelor, probleme sociale din cauza dificultăților cu numerele de telefon.

Evaluarea se face prin:

  • analiza caietelor și a greșelilor;
  • teste ce urmăresc anumite criterii;
  • performanță cu programa școlară;
  • analiza motivației, a nivelului de încredere;
  • analizarea stilului de învățare;
  • testarea altor deficite: de atenție, a capacității vizual-spațiale, a problemelor de memorie, a slabei organizări secvențiale;
  • testarea nivelului de inteligență;
  • evaluarea celorlalte tulburări specifice de învățare – pentru scris și citit, care agraveaza discalculia.

Intervenția:

  • este esențial să fie precoce;
  • presupune identificarea problemelor de bază;
  • presupune colaborare între profesorul de matematică și profesorul de sprijin sau logoped;
  • se va lucra pe componentele deficitare enumerate mai sus; scopul este ca acestea să fie abordate, exersate și nu să se obțină rezultatul corect.

Se recomandă:

  • efectuarea de activități care să realizeze legătura dintre numere și cantitate;
  • să fie subliniate punctele forte ale copilului și să fie folosite (de exemplu: dacă are memorie vizuală sau auditivă);
  • copilul să verbalizeze atunci când lucrează; astfel se pot identifica erorile de raționament și discutarea celor mai eficiente strategii de rezolvare a problemelor;
  • se face demonstrarea matematicii în situații cotidiene de viață;
  • se poate folosi jocul de rol, cu scenarii în care se aplică matematica (de exemplu: la cumpărături);
  • se folosesc materiale concrete și diagrame, tabele ca suport;
  • este preferabilă abordarea puțin și des în exersare și folosirea de cartonașe pentru memorare;
  • se pot folosi și software-uri educaționale.

În cadrul clasei este recomandabil să se ocolească componenta cea mai dificilă, astfel încât copilul să poată totuși să învețe matematica ( de exemplu: să fie lăsat să folosească calculatorul sau la cei care nu au automatizat strategiile, să li se ofere mai mult timp de rezolvare a problemelor sau să li se ceară mai puține exerciții ).

Anxietatea copiilor față de matematică poate fi scăzută dacă se arată o atitudine pozitivă față de greșeli, dacă se creează un mediu securizant în clasă, dacă se încurajează verbalizarea ideilor copiilor.

Este foarte important ca la vârstele mici să se acorde timp suficient pentru dezvoltarea simțului numerelor, să nu se treacă prea repede de la materialele concrete la conceptele abstracte și să se recapituleze conceptele constant. Să se evite activitățile contratimp și să se încurajeze colaborarea. Să se dezvolte metacogniția – copiii să înțeleagă cum învață și care este cea mai bună strategie pentru ei. Să se adapteze programa școlară conform specificului tulburării.

Exemplu de abordare la clasă: prezentați problema clasei sau împărțiți copiii în grupe; cereți-le să discute între ei rezolvarea și să o reprezinte cumva. Dați-le timp să prezinte diferite soluții și să-și asculte reciproc ideile, ca apoi să aleagă una pe care să o prezinte clasei.

Acasă mediul de lucru să fie fără distractori și copilul să aibă la îndemână instrumentele necesare:

  • dacă se poate să fie mereu cineva care să îl ajute la teme;
  • să li se dea voie să folosească materiale ajutătoare – de multe ori ei se blochează în rezolvare, pentru că nu-și aduc aminte o înmulțire, iar stresul rezultat de aici îi face să abandoneze problema. Pentru că atunci când înveți, ai nevoie să experimentezi succesul pentru a rămâne motivat.
  • tratați orice alte tulburare de dezvoltare, cum ar fi ADHD sau tulburarea de limbaj – ceea ce
    poate ameliora discalculia.

Antrenamentul cognitiv poate îmbunătăți conceptele de formare, rezolvare de probleme, memorie de lucru.

În ceea ce privește tratamentul medicamentos: în prezent nu sunt dovezi suficiente că suplimentarea cu acizi omega ar ajuta în discalculie și nici alte medicamente sau suplimente nu tratează această afecțiune.