Discalculia: cauze și soluții

Discalculia presupune o performanță matematică mult sub media vârstei care nu este datorată unui deficit intelectual și nici lipsei educației, și care afectează randamentul academic și viața cotidiană. Nu este cauzată de afectări vizuale, auditive sau motorii, de retard mental, de dezechilibre emoționale sau de dezavantaje de mediu, culturale sau economice.

Cauza neurobiologică este o funcționare diferită a creierului în zona responsabilă pentru calculul matematic (din lobul parietal stâng) și care este diferită de cea responsabilă pentru dislexie.

Factorii de risc sunt genetici, biologici – unii au suprafața, grosimea sau volumul creierului diferite în zonele responsabile cu memoria și cu urmărirea sarcinii – și factori de mediu. Aceștia din urmă includ greutate scăzută la naștere din cauza fumatului sau consum de alcool al mamei în sarcină, prematuritate.

Copiii sunt identificați cu discalculie în școala primară sau chiar mai târziu și au dificultăți cu:

• estimarea;
• memoria pe termen scurt și pe termen lung;
• învățarea ceasului și aprecierea trecerii timpului;
• compararea cantităților numerice;
• folosirea corectă a banilor;
• efectuarea de calcule, folosirea corectă a semnelor matematice, locul zecimalelor;
• număratul înapoi sau din doi în doi;
• direcțiile și orientarea;
• recunoașterea formatelor vizual-spațiale, a figurilor geometrice, a mărimilor, relațiilor cantitative, măsuratorilor.

În plus, prezintă:

• deficite de atenție;
• deficite în accesarea și aplicarea corectă a algoritmilor;
• în gândirea spațială;
• cu memoria de lucru;
• să ignore detaliile nesemnificative;
• în a înțelege sensul textului problemei și tragerea de concluzii;
• în conceptualizare.

Unii sunt impusivi și nu pot folosi o abordare sistematică, nu își pot auto-monitoriza parcursul, deci nu vor realiza sarcina într-o manieră coordonată.

Matematica este cumulativă, cunoștințele trebuie ierarhizate și abilitățile construite în timp, informațiile învățate în clasele mici vor fi folosite mai târziu – deci acești copii vor avea deficite pe tot parcursul academic, dar și în aplicarea matematicii în activitățile cotidiene (și atunci nu le place, nu-i văd rostul).

Pot dezvolta anxietăți sau fobii legate de matematică – din cauza dificultăților enumerate mai sus sau din cauza umilinței din sala de clasă, de la colegi sau de la profesor.

Prognosticul este rezervat pentru că discalculia este asociată cu risc crescut de somaj și grad ridicat de stres. Ea poate să interfereze cu aptitudinile de bază cotidiene, cum ar fi: să nu poată să facă și să respecte programări pentru că nu poate estima timpul, are probleme la plata facturilor, probleme la folosirea tehnologiilor din cauza parolelor, probleme sociale din cauza dificultăților cu numerele de telefon.

Evaluarea se face prin:

• analiza caietelor și a greșelilor;
• teste ce urmăresc anumite criterii;
• performanță cu programa școlară;
• analiza motivației, a nivelului de încredere;
• analizarea stilului de învățare;
• testarea altor deficite: de atenție, a capacității vizual-spațiale, a problemelor de memorie, a slabei organizări secvențiale;
• testarea nivelului de inteligență;
• evaluarea celorlalte tulburări specifice de învățare – pentru scris și citit, care agraveaza discalculia.

Intervenția:

• este esențial să fie precoce;
• presupune identificarea problemelor de bază;
• presupune colaborare între profesorul de matematică și profesorul de sprijin sau logoped;
• se va lucra pe componentele deficitare enumerate mai sus; scopul este ca acestea să fie abordate, exersate și nu să se obțină rezultatul corect.

Se recomandă:

• efectuarea de activități care să realizeze legătura dintre numere și cantitate;
• să fie subliniate punctele forte ale copilului și să fie folosite (de exemplu: dacă are memorie vizuală sau auditivă);
• copilul să verbalizeze atunci când lucrează; astfel se pot identifica erorile de raționament și discutarea celor mai eficiente strategii de rezolvare a problemelor;
• se face demonstrarea matematicii în situații cotidiene de viață;
• se poate folosi jocul de rol, cu scenarii în care se aplică matematica (de exemplu: la cumpărături);
• se folosesc materiale concrete și diagrame, tabele ca suport;
• este preferabilă abordarea puțin și des în exersare și folosirea de cartonașe pentru memorare;
• se pot folosi și software-uri educaționale.

În cadrul clasei este recomandabil să se ocolească componenta cea mai dificilă, astfel încât copilul să poată totuși să învețe matematica ( de exemplu: să fie lăsat să folosească calculatorul sau la cei care nu au automatizat strategiile, să li se ofere mai mult timp de rezolvare a problemelor sau să li se ceară mai puține exerciții ).

Anxietatea copiilor față de matematică poate fi scăzută dacă se arată o atitudine pozitivă față de greșeli, dacă se creează un mediu securizant în clasă, dacă se încurajează verbalizarea ideilor copiilor.

Este foarte important ca la vârstele mici să se acorde timp suficient pentru dezvoltarea simțului numerelor, să nu se treacă prea repede de la materialele concrete la conceptele abstracte și să se recapituleze conceptele constant. Să se evite activitățile contratimp și să se încurajeze colaborarea. Să se dezvolte metacogniția – copiii să înțeleagă cum învață și care este cea mai bună strategie pentru ei. Să se adapteze programa școlară conform specificului tulburării.

Exemplu de abordare la clasă: prezentați problema clasei sau împărțiți copiii în grupe; cereți-le să discute între ei rezolvarea și să o reprezinte cumva. Dați-le timp să prezinte diferite soluții și să-și asculte reciproc ideile, ca apoi să aleagă una pe care să o prezinte clasei.

Acasă mediul de lucru să fie fără distractori și copilul să aibă la îndemână instrumentele necesare:

• dacă se poate să fie mereu cineva care să îl ajute la teme;
• să li se dea voie să folosească materiale ajutătoare – de multe ori ei se blochează în rezolvare, pentru că nu-și aduc aminte o înmulțire, iar stresul rezultat de aici îi face să abandoneze problema. Pentru că atunci când înveți, ai nevoie să experimentezi succesul pentru a rămâne motivat.
• tratați orice alte tulburare de dezvoltare, cum ar fi ADHD sau tulburarea de limbaj – ceea ce
  poate ameliora discalculia.

Antrenamentul cognitiv poate îmbunătăți conceptele de formare, rezolvare de probleme, memorie de lucru.

În ceea ce privește tratamentul medicamentos: în prezent nu sunt dovezi suficiente că suplimentarea cu acizi omega ar ajuta în discalculie și nici alte medicamente sau suplimente nu tratează această afecțiune.