Abuzul de substanțe la tineri: efecte și remedii

În studenție crește accesul la alcool, substanțe ilicite și medicamente folosite ca abuz.

Această perioadă de viață este caracterizată de crearea unei personalități distincte, în afara constrângerilor parentale anterioare. Alcoolul și alte substanțe psiho-active sunt folosite ca liant în crearea de grupuri sociale sau sunt „botezul” pentru a fi primit într-o comunitate. Dintre toate, alcoolul este de departe cea mai folosită substanță și frecvent consumul este de tip compulsiv, adică o cantitate mare într-un interval scurt de timp, cum ar fi în weekend.

Efectele consumului sunt profunde asupra individului și a comunității: decese, răniri, agresiuni, atacuri sexuale sau violuri, probleme de învățare.

La nivel biologic, diferite regiuni ale creierului continuă să se dezvolte în adolescență și să se maturizeze la adultul tânăr. Aceste procese active fac ca individul să se angajeze în comportamente de căutare a noului și în același timp fac creierul mai sensibil la procese neurotoxice date de substanțele consumate.

Studiile imagistice au confirmat modificări diverse neuronale și fiziologice asociate cu consumul de alcool la tineri:

• o reducere a materiei cenușii în anumite zone și nedezvoltarea suficientă a materiei albe, ceea ce duce la scăderea unor funcții ca: învățarea, memorarea, controlul impulsurilor, reglarea afectivității și cel mai accentuat asupra abilităților vizual-spațiale și atenției.
• consumul abuziv de alcool duce și la alterarea cogniției și creșterea riscului de consum pentru alte substanțe psiho-active.

Cei care folosesc des marijuana apelează mai mult la controale medicale și au simptome de depresie și anxietate și la 7 ani după terminarea facultății.

Consumul de substanțe este și un factor de risc pentru suicid și se asociază mai des cu alte afecțiuni psihiatrice, cum ar fi depresia severă, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generală, iar ulterior duce la consum crescut de nicotină. Doar că puțini dintre tineri apelează la ajutor de specialitate, adică la psihiatru.

Intervenția are ca scop obținerea și menținerea abstinenței și îmbunătățirea funcționării. Prevenția primară se poate face la nivel de campus universitar: facultățile sunt puncte critice pentru o intervenție precoce, iar acordarea ajutorului chiar la nivelul cabinetelor universitare ar putea fi cea mai eficientă prin:

• efectuarea unui screening de rutină în centrele universitare și folosirea tehnologiei pentru a ajunge la mai mulți studenți;
• chestionare anonime, dar obligatorii la anii de debut și la reîntoarcerea din vacanță, care ar ajuta la obținerea de date de către autorități și la o mai mare conștientizare din partea studenților (dar există riscul nefurnizării de date sincere, de teama unor potențiale consecințe);
• abordarea tinerilor nu trebuie sa fie paternalistă, pentru a nu trezi în ei apărarea, de exemplu testul AUDIT cu 10 întrebări este eficient;
• se poate folosi chiar și varianta prescurtată care are doar 3 întrebări: Cât de des bei o băutură ce conține alcool? Câte băuturi ce conțin alcool bei într-o zi obișnuită? Cât de des bei mai mult de 6 băuturi la o ocazie?
• Screening-ul pentru alte substanțe poate fi dificil, deoarece nu toți consideră droguri aceleași substanțe, și atunci mai degrabă se pot pune întrebări specifice legate de consumul de marijuana, de exemplu, sau a altor substanțe stimulante;
• există un număr din ce în ce mai mare de droguri ilicite și variații ale celor mai vechi, bine-nțeles trebuie precizat că aceste chestionare sunt anonime, iar rezultatele nu vor ajunge la profesori sau la părinți.
  Intervențiile non-farmacologice sunt principala metodă la această categorie de vârstă:
• intervenții motivaționale – printr-o abordare directă, dar necritică pentru a crește motivația de a schimba comportamentul;
• sesiuni de psiho-educație despre efectele consumului;
• psihoterapie de familie, care duce la creșterea calității comunicării în familie și a relației dintre aceștia, reducerea conflictelor și a interacțiunilor negative, îmbunătățirea monitorizării parentale și crearea de limite;
• implicarea în activități prosociale.
  Este foarte important să se trateze și afecțiunile psihiatrice comorbide, deoarece acestea sunt prezente în majoritatea cazurilor;
  Tratamentul farmacologic:
• este folosit când intervențiile non-farmacologice nu duc la abstinență sau îmbunătățiri ale funcționării;
• nu există un tratament specific pentru dependența de alcool; se folosesc dusulfiram (antalcool), naltrexona, gabapentina, topiramat;
• din păcate, pentru dependența de cannabis, cea mai frecventă la această categorie de vârstă, nu există suficiente date despre medicația eficientă;
• pentru nicotină se folosesc înlocuitori sau bupropion, iar pentru opiozi naltrexona.