Este important ca rudele sau prietenii unei persoane dependente de alcool să învețe să recompenseze doar comportamentele ce nu implică consumul de alcool – pentru că de multe ori aparținătorii sau cei apropiați, fără să-și dea seama, încurajează consumul. De exemplu fac împreună o activitate plăcută, iar persoana dependentă începe să consume alcool.
S-a constatat că și simpla prezență a aparținătorului atunci când persoana dependentă consumă alcool, este o recompensă pentru acesta și întreține abuzul. Apropiații pot învăța cum să își schimbe comportamentul lor, astfel încât să scadă frecvența consumului, cum ar fi să facă activități plăcute împreună doar când persoana dependentă este trează.
Pe măsură ce persoana dependentă pierde recompensele sociale asociate consumului de alcool, treptat acesta va scădea, iar ea va fi mai dispusă să înceapă un tratament.
În paralel cu recompensarea momentelor în care nu consumă, este natural să se facă și retragerea recompenselor atunci când bea. Membrii familiei sau prietenii pot învăța ce recompense pot oferi atunci când persoana dependentă este trează, de exemplu: complimente, mici favoruri sau alte activități plăcute ce nu includ consum de alcool.
Decizia ca aparținătorul să comunice scopul noilor sale comportamente depinde de el și de persoana dependentă.
O altă modalitate eficientă de intervenție este să se permită apariția consecințelor negative – în mod cert persoanele care abuzează de o substanță, experimentează un număr de consecințe negative (dificultăți sociale, probleme financiare și personale).
Prin protejarea persoanei dependente de aceste consecințe, rudele sau prietenii favorizează continuarea consumului. De aceea și pentru motive de siguranță, ei sunt încurajați să se abțină de a-i mai proteja de consecințele consumului de alcool.
Se poate face și un Antrenament de comunicare pozitivă, urmat de invitația pentru tratament – aici stilul de comunicare pozitiv este esențial.
Este de înțeles că ani de probleme din cauza consumului au alimentat furia aparținătorilor, dar cu toate acestea comunicarea agresivă a acestora nu are succes pentru a-l duce pe cel dependent de alcool la tratament. Rudele trebuie să învețe un stil mai blând de a comunica, ca să explice schimbările lor de comportament față de persoana dependentă, cât și ca să îi ceară să înceapă un tratament.
Mai mult, practicarea unui stil de comunicare asertiv, non-violent este vital pentru că dependenții de alcool care au relații de familie mai pozitive și mai stabile au prognostic mai bun după tratament.
Pentru a convinge persoana dependentă să accepte un tratament, este important să știi nu numai cum să vorbești, dar și când să faci acea cerere. Ea trebuie pregătită cu săptămâni înainte, iar dinamica relațiilor din familie este cea care asigură succesul.
Psihoeducația celor apropiați, rude sau prieteni, este și ea foarte importantă. Și anume să cunoască semnele de intoxicație cu alcool, de sevraj și de dependență, astfel încât să știe când este o urgență reală și când intervenția mai poate aștepta. Să nu ezite să sune la numărul de urgență 112 atunci când situația o cere. Să știe cursul tipic al evoluției, tratamentele disponibile și cum pot ei interveni. Iar pentru specialist este important să afle care este punctul de vedere al familiei despre consumul de alcool și ce au încercat până în prezent ca să îl ajute.
De multe ori familia are opinii nerealiste sau incorecte despre dependență sau este furioasă pe persoana în cauză pentru că i-a mințit, i-a dezamăgit. În acest scop se pot face și jocuri de rol, adică punerea „în scenă” a situației dorite, care pot ajuta membrii familiei să știe cum să reacționeze în diverse situații și îi ajută să înțeleagă ce important este să creeze o alianță terapeutică cu persoana dependentă, și că această abilitate poate fi învățată.
Atitudinea rudelor sau a prietenilor ar trebui să fie una lipsită de judecată, să-și ofere disponibilitatea de a asculta și de a avea un scop în minte: „suntem împreună și vom găsi o soluție să ieșim din asta” și nu aceea de „nu te mai comporta ca un copil” sau „chiar nu poți să spui nu?„
Întărirea motivațională este o altă modalitate de intervenție asupra familiei – prin ea se învață cum să fie empatici, să aștepte motivația persoanei consumatoare să se oprească, să evite argumentările, să se adapteze la rezistențele sale (ceea ce de multe ori pare ilogic sau inconsecvent pentru aparținători).
Succesul de a convinge persoana să înceapă tratamentul nu vine din prima, vor fi multe recăderi; dar nu trebuie scăpat din vedere scopul principal – tratarea adicției.
Este importantă acceptarea realității asupra succesului unui plan de reabilitare: o perioadă de abstinență de o lună nu garantează succesul, recăderile sunt frecvente și e nevoie de a continua intervențiile non-farmacologice mult timp după stoparea consumului.
Cu toate acestea familia și prietenii ar trebui să rămână optimiști, perseverenți și neclintiți în a oferi suport pentru ruda sau prietenul lor dependent de alcool. Ei sunt de multe ori singurele persoane care pot oferi un ajutor real, atâta vreme cât acesta refuză tratamentul sau are recăderi.
Oricine este apropiat de cineva care abuzează de alcool știe prea bine că acesta nu va căuta prea repede ajutor și nu va accepta un tratament până când nu trece prin ani de probleme legate de abuzul de alcool.
Prin urmare este esențial de a înțelege cum să reducem refuzul tratamentului. Pe lângă beneficiile evidente pe care le au persoanele dependente în urma tratamentului și cei care țin la ei au mult de câștigat.
Familia este foarte afectată de consecințele colaterale ale consumului de alcool, cu dificultăți financiare, scăderea coeziunii de familie sau violență domestică.
Deși există strategii specifice de intervenție create să crească motivația în rândul consumatorilor care participă măcar la o ședință, mulți refuză să se apropie de o clinică sau un psiholog. Este importantă dorința de a încerca un tratament, pentru că odată ce a început un tratament, va fi mai ușor să revină la el atunci când apare o recădere.
Membrii familiei consumatorului de alcool sunt considerați o resursă valoroasă în a aduce persoana dependentă la tratament, ei sunt adesea cei mai dornici să îl ajute. Pot avea la rândul lor o varietate de probleme mentale sau fizice, necesitând și ei tratament. Pot fi învățați abilități de a scădea
abuzul de alcool a persoanei dependente și de a crește șansa către începerea tratamentului acesteia.
Există bine cunoscutul program al Alcoolicilor Anonimi în care sunt implicați și membrii familiei. Dar s-a dovedit că abordările pozitive, non-confruntative sunt mult mai eficiente, deoarece membrii familiei tind să evite confruntarea (din cauza agresivității și respingerii celui dependent).
Membrii familiei sau cei apropiați nu sunt responsabili pentru consumul persoanei, dar se pot comporta într-o manieră care să faciliteze abuzul de alcool al persoanei. De exemplu: cei care îi acordă atenție mai multă atunci când persoana este intoxicată ( tatăl a venit beat și atunci mama este mai grijulie cu copilul sau soția care încălzește mâncarea când soțul vine acasă beat).
Prin terapie cei apropiați pot fi învățați cum să-și modifice comportamentul astfel încât să încurajeze starea de sobrietate/de a fi treaz și să nu mai reîntărească obiceiul de a consuma alcool, cum ar fi: ruda care stă mai mult timp cu cel beat, va învăța să petreacă mai mult timp cu el doar când este treaz și să comunice într-o manieră empatică motivul pentru care și-a schimbat comportamentul.
Membrii iubitori ai familiei îndepărtează uneori consecințele negative ale consumului de alcool, ca atunci când îi plătesc o factură ca să nu aibă penalizări. Alternativa mai bună ar fi ca ei să îl informeze că îl vor
ajuta cu plata facturii dar, doar atunci când nu mai consumă alcool; iar dacă acesta nu îl solicită cât este treaz, se recomandă să fie lăsat cu factura neplătită, astfel încât să înțeleagă consecințele comportamentului său.
Căile principale abordate cu aparținătorii sau cei apropiați unui dependent de alcool sunt:
Aparținătorii sunt învățați să găsească opțiuni de a influența persoana în modul în care răspunde la declanșatori printr-un comportament alternativ sănătos, cum ar fi: după muncă să plece cu autobuzul și nu pe jos, pentru a evita cârciuma, sau să își propună o dată pe săptămână să meargă cu băiatul la fotbal pentru a reface relația lor.
Tot cei apropiați pot identifica consecințele pozitive ale consumului de alcool, factorii care mențin acest comportament. Iar apoi să sugereze metode sănătoase care să răspundă acelorași nevoi și să dezvolte un plan de a le introduce la persoana dependentă.
Pot fi identificate de asemeni și consecințele negative ale consumului de alcool, deoarece acestea pot fi folosite ca factori de motivație pentru întreruperea consumului. De exemplu: din cauza băuturii își alterează starea de sănătate, băiatul nu mai vrea să vină acasă după școală și doarme la prieteni, iar soția își pierde afecțiunea pentru el.