Arhivă lunară mai 2022

deEchipa FunPsi Club

Tulburările cognitive datorate Covid-19 echivalează a 20 de ani de îmbătrânire

Decăderea cognitivă ca urmare a îmbolnăvirii severe cu virusul COVID-19 este echivalentă cu pierderea a 10 puncte IQ, conform unui studiu realizat de către o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Cambridge și Imperial College din Londra.

Descoperirile, publicate în jurnalul eClinicalMedicine, provin din BioResource NIHR COVID-19. Rezultatele studiului sugerează că efectele sunt detectabile chiar și la mai mult de șase luni după faza acută a bolii și că orice recuperare este, în cel mai bun caz, treptată.

Există din ce în ce mai multe dovezi că virusul COVID-19 poate provoca probleme cognitive și mintale de durată, pacienții raportând simptome de oboseală, „ceață cerebrală”, probleme de reamintire a cuvintelor, tulburări de somn, anxietate și chiar tulburare de stres post-traumatic (PTSD), chiar și la multe luni după trecerea prin boală. În Marea Britanie, un studiu a constatat că aproximativ una din șapte persoane au raportat că au simptome care includ dificultăți cognitive la 12 săptămâni după un test COVID-19 pozitiv.
Chiar și cazurile ușoare pot duce la simptome cognitive persistente, iar între o treime și trei sferturi dintre pacienții spitalizați raportează că mai suferă simptome de deteriorare cognitivă de la trei până la șase luni mai târziu.

Pacienții au fost supuși unor teste cognitive computerizate detaliate în medie la șase luni după faza acută a bolii, folosind platforma Cognitron, care măsoară diferite aspecte ale facultăților mentale, cum ar fi memoria, atenția și raționamentul. Au fost, de asemenea, evaluate scalele care măsoară anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic. Datele lor au fost comparate cu cele ale grupului de control.

Este pentru prima dată când se efectuează o astfel de evaluare și comparație riguroasă în legătură cu efectele secundare ale infecției severe cu virusul COVID-19.

Supraviețuitorii COVID-19 au fost mai puțin precisi și cu timpi de răspuns mai lenți decât grupul de control. Diferențele s-au menținut și la verificarea efectuată după șase luni. Modificările majore au fost observate în cazul celor care au necesitat ventilație mecanică. Comparând pacienții cu 66.008 de persoane din grupul de control, cercetătorii estimează că amploarea pierderii cognitive este similară, în medie, cu cea observată într-un interval de 20 de ani, între 50 și 70 de ani, și că aceasta echivalează cu pierderea a 10 puncte IQ.

Există mai mulți factori care ar putea cauza deficitul cognitiv, spun cercetătorii. Infecția virală directă este plauzibilă între cauze, dar este puțin probabil să fie o cauză majoră. În schimb, este mai probabil ca o combinație de factori să contribuie la scăderea capacităților cerebrale, cum ar fi aportul inadecvat de oxigen sau sânge către creier sau blocarea vaselor de sânge mari sau mici, din cauza coagulării și sângerări microscopice. Dovezile cele mai clare sugerează că cel mai important mecanism poate fi deteriorarea cauzată de răspunsul inflamator al organismului și de sistemul imunitar.

Studiul de față a analizat cazurile spitalizate, însă echipa de cercetători susține că efectele, în formă mai ușoară, pot fi prezente chiar și în cazul pacienților care nu au fost suficient de bolnavi pentru a fi internați.

deadmin_funpsi

Autovătămarea: semnale, preconcepții și sfaturi

Cum poate să-și dea seama un părinte că adolescentul său își face tăieturi pe corp?

Din cauză că tăieturile sau semnele auto-provocate pot fi ascunse sub haine, iar frământarea interioară poate fi mascată de o dispoziție aparent calmă, poate fi foarte dificil pentru un membru al familiei sau un prieten să afle ce face adolescentul.

Semnale de avertisment pentru părinți sunt:

  • tăieturi subțiri, liniare – majoritatea sunt drepte, paralele, la nivelul antebrațului, uneori pe brațe sau picioare și pot fi foarte discrete; unii își scrijelesc și cuvinte;
  • tăieturi sau zgârieturi neexplicabile, ce apar regulat, pentru care oferă diverse scuze (de exemplu că i le-a făcut pisica);
  • alte vânătăi sau cicatrici inexplicabile de la arsuri pe pumni, antebrațe, coapse sau pe piept;
  • pete de sânge pe haine, prosoape sau așternut;
  • obiecte ascuțite – lame, cuțite, ace, bucăți de sticlă, capace de sticlă – găsite printre obiectele personale ale adolescentului;
  • accidente casnice frecvente – unii simulează că sunt neîndemânatici, neatenți, ca să explice leziunile;
  • purtarea de bluze cu mânecă lungă sau pantaloni lungi vara;
  • nevoia de a sta singuri perioade lungi de timp, mai ales în baie sau în camera lor;
  • schimbări de dispoziție, ca depresia, anxietatea sau iritabilitatea, izbucniri de furie;
  • schimbări în relații, în modul de comunicare sau în performanța școlară.

Copiii care nu pot manageria stresul zilnic sunt cei vulnerabili pentru autovătămare. Comportamentul de a-ți face singur leziuni pe corp este greu de înțeles pentru cineva din afară. Există preconcepții greșite despre persoanele care îl practică.

Auto-lezarea este un subiect tabu. Mulți oameni au păreri greșite despre motivul persoanei care apelează la așa ceva sau despre starea lui mentală.

Iată câteva preconcepții greșite legate de acest subiect:
1 – Copiii și adolescenții care se taie, o fac ca să atragă atenția. Adevărul trist este că ei o fac cel mai adesea în secret; nu încearcă să-i manipuleze pe alții sau să atragă atenția asupra lor. De fapt, vina și rușinea fac să le vină foarte greu să spună și altora și să ceară ajutor.
2 – Cei care se auto-vătămează sunt nebuni sau sunt periculoși. Este adevărat că mulți dintre ei suferă și de anxietate, depresie, tulburări de alimentație sau au suferit anterior o traumă, dar asta nu-i face să fie nebuni sau periculoși. Prin aceste leziuni ei încearcă să facă față. Dacă vor fi etichetați ca nebuni, asta nu-i ajută deloc.
3 – Încearcă să se sinucidă. De cele mai multe ori persoanele care își fac leziuni nu vor să moară. Autovătămarea poate începe după despărțirea dintr-o relație, ca o reacție impulsivă. Poate începe printr-o simplă curiozitate. Pentru mulți copii este rezultatul unui mediu familial represiv unde emoțiile negative nu sunt acceptate și nu pot fi exprimate sau discutate. Copiii obțin un efect antalgic prin el. Când au o suferință emoțională, nu vor simți durerea la fel de tare atunci când se taie singuri.
În timp tăieturile cresc ca și frecvență și număr la fiecare nou episod. Le este mai ușor să o facă. Dar și simt nevoia să se taie mai adânc ca să simtă ceva – ca în adicția de droguri. Unii spun că simt nevoia să vadă mai mult sânge. Bine-nțeles că astfel crește riscul de suicid.
4 – Dacă rănile nu sunt prea adânci, atunci nu e ceva serios. Severitatea rănii provocate nu are legătură cu cât de mult suferă persoana respectivă. Dacă cicatricea e minoră, nu înseamnă că nu este motiv de îngrijorare.

Ce pot face părinții?

De obicei părinții nu știu cum să reacționeze. Când află, pot fi șocați, confuzi sau dezgustați. E bine să admită că asta simt. Apoi să încerce să comunice cu adolescentul, să afle ce l-a determinat să recurgă la un asemenea gest, să-l înțeleagă. Să evite judecarea și criticile, care doar vor înrăutăți lucrurile. Să ofere suport, și nu amenințări, pedepse sau ultimatumuri, care sunt contraproductive. Chiar dacă adolescentul nu vrea să comunice, să știi că va vorbi când va fi pregătit pentru asta. Dar este mult mai bine ca părintele să lase ușa deschisă, ca adolescentul să știe că este disponibil oricând va avea nevoie.

Fii onest și direct cu el, exprimă-ți îngrijorarea – „Am observat niște cicatrici pe corpul tău, vreau să înțeleg ce se întâmplă; și dacă e nevoie o să caut un ajutor”.

Părinții confundă adesea tăierea cu un act suicidal. Asta se întâmplă când văd tăieturile și nu știu cum să le interpreteze. E posibil să-și ducă copilul la urgențe; personalul de acolo nu înțelege comportamentul adolescentului și nu știe sigur dacă e un gest suicidal sau de auto-vătămare; unii ajung și să fie internați din această cauză. Însă primul pas pentru recuperare este psihoterapia cu un specialist care are experiență cu astfel de cazuri. Este esențial ca adolescentul să fie pregătit pentru acest pas. Este necesar ca el/ea să se decidă că n-o s-o mai facă. Orice ultimatum, mituire sau internare n-o să funcționeze. El are nevoie de un sistem de sprijin și tratament pentru tulburarea de bază. Are nevoie să învețe mecanisme sănătoase de a face față.

Însă atunci când adolescenții nu se pot opri, este necesară internarea lor. Șanse de recuperare au doar cei care realizează că au o problemă și că au nevoie de ajutor.

Deci părinții îi pot ajuta pe copiii lor astfel:

  • oferindu-le suport emoțional,
  • prin identificarea semnalelor timpurii,
  • prin scăderea nivelului de stres al copilului;
  • prin supravegherea perioadelor critice.

Dar părintele nu poate interveni în locul lui. Este nevoie ca adolescentul să-și activeze propriile resurse ca să nu se mai taie și nu toți au astfel de resurse.

Mulți copii nu se gândesc de ce se taie. Este ca o adicție – își spun lor „de ce să mă mai confrunt cu problema mea, că oricum nu se schimbă nimic”. Dar să te tai nu te ajută decât pe termen scurt, apoi va deveni din ce in ce mai rău.

Atunci când copiii sau adolescenții învăță să-și înfrunte problemele, vor renunța să se mai taie. Vor învăța să comunice prin alte modalități ceea ce-i deranjează, nu făcându-și rău.

În acest scop psihoterapia individuală și de grup îi ajută. Dacă există și o depresie sau anxietate, se poate prescrie tratament. Unul din scopurile principale este recâștigarea respectului și a stimei de sine.

Mulți dintre ei au dificultăți în confruntarea cu situații dificile și cu persoanele care îi înfurie. Au nevoie să învețe să spună NU, să-și spună punctul de vedere pentru că ei nu cred că li se permite asta, în special fetele.

Prin psihoterapie ei pot fi împuterniciți, pot fi învățați să-și asume riscuri în confruntări, să schimbe modul în care se văd pe ei înșiși. Practic sunt învățați să facă alegeri sănătoase pentru ei.

deEchipa FunPsi Club

Psihoterapie în teniși: ediția a II-a

Grup de psihoterapie pentru adolescenții fără prejudecăți, creativi, cu multe idei, dorințe și plini de energie!

clubfunpsi@gmail.com sau 0734 929 902

Detalii organizatorice:

Întâlnirile vor avea loc în zilele de vineri, de la ora 16:00
Durează 2 ore și jumătate
Data de incepere: 13 mai
Nr. întâlniri: 10
Frecvența: săptămânală
Preț: 100 lei/întâlnire/participant

Adolescența este o etapă cu multe bucurii și experiențe inedite, dar și cu multe provocări, care adesea pot conduce la conflicte și dificultăți relaționale.

Noi credem, la fel ca alți renumiți cercetători, că această perioadă din viața ta este mai degrabă un izvor de creativitate și curaj și vrem să te ajutăm să îți depășești problemele mai ușor și să te bucuri de relații sănătoase, în care ești iubit, acceptat pentru cine ești cu adevărat și apreciat pentru calitățile tale.

De asemenea, vrem să te ajutăm să te simți bine în pielea ta și să îți găești vocea și curajul să te afirmi și să îți îndeplinești visurile.

Nu în ultimul rând, participând la acest workshop de grup, vei învăța să relaționezi mai bine cu alte persoane de vârsta ta, vei afla că nu ești singur și că provocările cu care te confrunți sunt împărtășite și de alți tineri și vei avea ocazia să îți faci prieteni noi.

Acest program de grup este pentru tine dacă vrei să:

  • afli cine ești și cum să-ți folosești potențialul într-un mod constructiv
  • să înțelegi ce simți și să îți reglezi emoțiile puternice, fără să îi rănești pe cei din jur
  • înveți cum să comunici care sunt nevoile tale și să îți rezolvi problemele, în loc să le eviți
  • să comunici cu adulții și persoanele importante din viața ta, într-un mod în care ambele părți să fie mulțumite
  • înțelegi cum funcționează, într-adevăr, creierul unui adolescent și care sunt adevăratele comori pe care tu știi ca le ai în interiorul tău
  • afli cum să devii vulnerabil într-un mod care se simte sigur și confortabil și să creezi conexiuni autentice, bazate pe sinceritate cu cei din jur
  • descoperi cum să înveți mai structurat și să te descurci mai bine la școală și în relație cu profesorii
  • îți însușești instrumente și tehnici de gestionare emoțională mai constructive
  • trăiești în momentul prezent, fără să te mai simți apăsat de greutățile trecutului și de regrete
  • afli cum să îți găsești prieteni cu care să te înțelegi și să ai relații în care ambele persoane sunt implicate
  • înțelegi ce sunt limitele sănătoase și cum să le aplici în relațiile cu cei din jur
  • înveți să spui Nu și să fii în contact cu corpul și cu emoțiile tale
  • îți controlezi impulsivitatea și să gestionezi subiectele dificile, fără să ajungi la certuri și reproșuri
  • afli cum să își reglezi anxietatea și să nu te mai stresezi la fel de tare cu griji și planuri din viitor
  • înțelegi de ce te simți singur, neapreciat și neînțeles și să îți dezvolți încrederea în tine
  • îi înțelegi pe ceilalți și să ai relații mai bune cu cei din jur, bazate pe respect reciproc, încredere și sinceritate.

Ce este important să știi este că în cadrul grupului vom crea un cadru sigur de exprimare și ascultare. Nimeni nu te va judeca, critica, jigni și nu îți va minimiza experiențele sau traumele.

Vei fi încurajat să te exprimi și să te deschizi în ritmul tău și vom încerca să te înțelegem și să te ajutăm și pe cine să te cunoști mai bine.

Aici nu există răspunsuri greșite și nici nu ești notat pentru felul în care te răspunzi. Fiecare membru are libertatea de a fi el însuși și te vom învăța cum să aplici toate resursele pe care le vei învăța alături de noi în viața reală.

Pentru că viața merită să fie funny și relaxată, iar tu ai dreptul să trăiești frumos și fericit! Vino alături de noi și învață cum!

Pentru înscrieri și detalii, te invităm să ne contactezi printr-un mesaj privat sau pe e-mal: clubfunpsi@gmail.com sau telefonic: 0734 929 902.

Te așteptăm cu mare drag să explorăm comorile adolescenței!

deEchipa FunPsi Club

Stresul și anxietatea în timpul sarcinii: efecte asupra creierului copilului

Un nivel ridicat de anxietate, depresie și stres în timpul sarcinii modifică dezvoltarea caracteristicilor cheie ale creierului fetal. Cercetătorii au urmărit o cohortă de 97 de femei însărcinate și copiii lor. Studiul confirmă și faptul că suferința psihologică cronică după nașterea copilului, în diversele ei forme, poate influența interacțiunea părinte-copil și sistemul de auto-reglare al copilului.

Acesta este primul studiu care evidențiază o legătură importantă între dezvoltarea alterată a creierului fetal in-utero și consecințele pe termen lung asupra dezvoltării cognitive pentru fetușii expuși la niveluri ridicate de stres toxic în timpul sarcinii.

În timpul sarcinii, cercetătorii au observat modificări ale adâncimii plierii corticale și ale volumului hipocampului stâng, ceea ce ar putea explica problemele de neurodezvoltare observate după naștere. În primele faze ale dezvoltării, acești copii pot experimenta probleme socio-emoționale persistente și pot avea dificultăți în a stabili relații pozitive cu ceilalți, inclusiv cu mamele lor sau cu persoana de referință pentru atașament.

„Prin identificarea femeilor însărcinate cu niveluri ridicate de suferință psihologică, clinicienii ar putea recunoaște acei bebeluși care sunt expuși riscurilor de neurodezvoltare și ar putea beneficia de intervenții precoce, direcționate”, a spus Catherine Limperopoulos, Ph.D., coordonatorul principal al studiului.

Indiferent de statutul lor socioeconomic, aproximativ una din patru femei însărcinate suferă de simptome legate de stres, cea mai frecventă complicație a sarcinii. Legătura dintre dezvoltarea problematică a creierului fetal, suferința psihologică maternă prenatală și rezultatele neurodezvoltarii pe termen lung rămân necunoscute. Studierea dezvoltării creierului fetal în timpul sarcinii prezită provocări din cauza mișcărilor fetale și materne, tehnologiei imagistice, problemelor raportului semnal-zgomot și schimbărilor în creșterea creierului.

În studiul de față, toate participantele însărcinate erau sănătoase, majoritatea aveau un anumit nivel de educație și erau angajate. Pentru a cuantifica stresul matern prenatal, anxietatea și depresia, cercetătorii au folosit chestionare auto-raportate. Volumul creierului fetal și plierea corticală au fost măsurate prin intermediul imaginilor reconstruite tridimensionale obținute prin scanări RMN. Neurodezvoltarea copilului de 18 luni a fost măsurată folosind scale și evaluări specifice.

Acest studiu se bazează pe lucrările anterioare de la Developing Brain Institute condus de Limperopoulos, care a descoperit că anxietatea la femeile însărcinate pare să afecteze dezvoltarea creierului bebelușilor lor. Echipa ei a descoperit, de asemenea, că sănătatea mintală a mamei, chiar și pentru femeile cu statut socioeconomic ridicat, modifică structura și biochimia creierului fetal în curs de dezvoltare. Aceste aspecte subliniază importanța sprijinului în ceea ce privește menținerea sănătății mentale a femeilor însărcinate.

„Scopul nostru este schimbarea paradigmei de îngrijire a sănătății și adoptarea acestor schimbări în sensul larg, pentru a sprijini mai bine mamele”, a spus Limperopoulos. „Ceea ce este clar este că intervențiile timpurii ar putea ajuta mamele să-și reducă stresul, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra simptomelor și, prin urmare, a copilului lor în dezvoltarea pre și post natală”.