Stresul: depresie sau reziliență? Iată motivele
Stresul este tot mai prezent în viața noastră, fiind deseori subestimat. Însă stresul acumulat, cronicizat, afectează profund organismul uman, producând modificări complexe și interconectate la nivel fizic, emoțional și cognitiv. Pe plan fiziologic, expunerea îndelungată la hormoni de stres precum cortizolul perturbă funcționarea sistemelor cardiovascular, imunitar și endocrin, crescând riscul de hipertensiune, boli cardiace, diabet și reducând capacitatea corpului de a lupta împotriva infecțiilor. La nivel psihic, apare o cascadă de consecințe negative, incluzând tulburări de anxietate, depresie, epuizare cronică și insomnie persistentă. Funcțiile cognitive nu sunt nici ele cruțate, memoria, concentrarea și capacitatea de luare a deciziilor fiind semnificativ diminuate. De asemenea, stresul cronic erodează relațiile interpersonale, afectează performanța profesională și poate duce la comportamente dăunătoare precum consumul excesiv de alcool, droguri sau alimente nesănătoase, creând astfel un cerc vicios în care persoana afectată devine tot mai vulnerabilă. În timp, această stare permanentă de alertă și tensiune accelerează îmbătrânirea celulară, reduce calitatea vieții și scurtează longevitatea, reprezentând astfel o amenințare serioasă pentru sănătatea și bunăstarea generală.
Oamenii de știință au identificat un factor important care explică de ce unele persoane dezvoltă anxietate și depresie când se confruntă cu stres cronic, în timp ce altele rămân reziliente. Proteina numită receptor canabinoid de tip 1 (CB1), prezentă în bariera hemato-encefalică, pare să joace un rol esențial.
Profesorul Caroline Ménard de la Universitatea Laval explică că bariera hemato-encefalică este o structură care protejează creierul, reglând trecerea moleculelor din sânge în creier. În condiții de stres cronic, integritatea acestei bariere este afectată, permițând moleculelor inflamatorii să pătrundă în creier, ceea ce duce la simptome de anxietate și depresie.
Receptorii CB1 se găsesc în neuroni, dar și în astrociți – celule în formă de stea care facilitează comunicarea între vasele sanguine și neuroni. Cercetătorii au observat că șoarecii rezistenți la stres aveau mai mulți receptori CB1 în barieră decât cei care dezvoltau comportamente asemănătoare depresiei.
Pentru a testa rolul acestor receptori, echipa a folosit un vector viral pentru a crește nivelul receptorilor CB1 în astrociții șoarecilor. Acești șoareci au fost apoi supuși stresului social cronic, fiind expuși zilnic unui mascul dominant. Rezultatele au arătat că, după trei săptămâni, nivelul receptorilor CB1 s-a dublat, iar șoarecii au prezentat niveluri reduse de anxietate și mai puține comportamente depresive.
De asemenea, șoarecii care aveau acces la exerciții fizice sau cei tratați cu antidepresive prezentau niveluri mai ridicate de receptori CB1 în astrociți.
Examinarea creierelor umane a confirmat asocierea dintre receptorii CB1 și simptomele depresive. Nivelul receptorilor CB1 în astrociți era mai scăzut la persoanele cu depresie majoră în momentul decesului, comparativ cu cei fără depresie sau cei tratați cu antidepresive.
Aceste rezultate sugerează posibilitatea utilizării moleculelor capabile să activeze receptorii CB1 din astrociți pentru a reduce anxietatea și depresia și pentru a crește reziliența la stres. Provocarea constă în limitarea efectelor la astrociți, deoarece activarea puternică și prelungită a acelorași receptori în neuroni poate avea efecte secundare asupra vigilenței, anxietății și apetitului.
Până la descoperirea unei astfel de molecule specifice, activitatea fizică rămâne o metodă eficientă de protecție împotriva efectelor negative ale stresului.
