Arhivă autor admin_funpsi

deadmin_funpsi

Secretele învățării eficiente

Atelier intensiv pentru adolescenți. Strategii de învățare eficientă bazate pe cele mai recente descoperiri din neuroștiințe. Exemple și activități concrete.

Atelierul de învățare ” Secretul cum să înveți eficient ” te va ajuta să devii maestru in dobândirea de noi informații sau skill-uri.

A învăța să înveți este una dintre cele mai valoroase abilități pe care o persoană le poate dori.

Pentru a avea succes, trebuie să înveți lucruri noi permanent. Se estimează că oamenii schimbă circa 7 locuri de muncă total diferite după terminarea studiilor.

Cu cât înveți mai repede și mai ușor, cu atât vei avea mai mult succes. Creierul tau este un supercomputer dar, din păcate, nu are și manual de utilizare.

La atelierul „Secretul cum să înveți eficient” vei afla tehnici de învățare accelerată bazate pe cele mai noi descoperiri din neuroștiințe, vei înțelege cum poți învăța mai repede ca niciodată și cum poți reține mai mult din ce citești.

Tehnicile prezentate în cadrul atelierului ajută elevii să învețe mult mai ușor și mai eficient pentru examene.

Date de organizare

Grup de adolescenți (14 – 19 ani), minim 4 – maxim 8

O întâlnire săptămânală, a câte 90 minute

Data și ora de incepere: 4 octombrie 2021

Costuri: 150 Lei/intalnire

Locul: FUN-PSI Club – Strada Neculau Nr. 4, Bl. 576, Sc. A, Parter, Ap. 3 – Iasi

Telefon: 0734929902

Sună chiar acum sau trimite un mesaj WhatsApp pentru a te înscrie!

deadmin_funpsi

Evaluarea online

Informațiile au fost puse la dispoziție de către colaboratoarea noastră externă, psihologul Anca Hohotă. Pentru a vedea detalii despre aceasta, click aici.

Psihologia transpusă în mediul online denotă evoluție, profesionalism și adaptare. Menținând pasul cu restul lumii, și psihologia trebuie să se transpună în mediul online, însă cu o măsură, desigur. Psihologul este persoana care păstrează valoarea interacțiunilor umane și accentuează importanța acestora. În cazul copiilor, este esențială întâlnirea față în față pentru a crea realația terapeutică adecvată și, indirect, pentru a reduce „timpul de ecran”.

În ce măsură poate un psiholog clinician să desfășoare evaluarile în mediul online?

Psihologul clinican își poate desfășura activitatea în mediul online doar cu ajutorul platformelor online de screening și evaluare psihologică.

Acesta aplică teste iar apoi le interpretează, scriind la final un raport de evaluare psihologică. Atunci când testele sunt de tip creion – hartie, acesta nu-și poate desfășura activitatea online.

Psihologii clinicieni care au acces la platforme de evaluare online, pot realiza evaluări fără a se întâlni cu clientul față în față, deoarece completarea chestionarelor se face independent de psiholog.

Este extrem de relevant ca fiecare client să se asigure ca are intimitate în locul din care vrea să participe la evaluarea ședințele de psihoterapie online.

Ce presupune o testare psihologică și de ce este mai facilă dacă se realizează în mod online?

Pentru a realiza o testare psihologică, psihologul clinician are în primul rând nevoie de teste psihologice. În platformele online se regăsește un număr mare de teste ce acoperă întreaga gamă a unei tulburări psihice.

Astfel, clientul și psihologul au o serie de beneficii. Clientul, pe de o parte, are oportunitatea unei evaluări psihologice ample, complexe pentru a primi o analiză a tuturor aspectelor.

De exemplu, în evaluarea anxietății, se vor analiza și tulburările conexe cum ar fi: fobiile, stima de sine, depresia. Evaluarea psihologică în mediul online este benefică pentru client și pentru că îi oferă posibilitatea de a completa testele psihologice în zona sa de confort, în ritmul propriu, și, desigur, este mult mai facil decât metoda clasică creion – hârtie, pentru că se reduc șansele de a marca greșit răspunsul pe foaia de hârtie.

În cazul copiilor, cine poate completa evaluarea psihologică în mediul online?

Evaluarea copiilor se face prin completarea testelor de către părinți sau educator. Voi folosi termenul de educator pentru a desemna atât educatorul, cât și învățătorul și profesorul.

Altfel spus, părintele va avea un set de chestionare, iar educatorul alt set, iar răspunsurile le vor oferi în funcție de observațiile pe care le-au făcut de-a lungul timpului.

Este extrem de important ca părintele să nu completeze dezirabil, ci să fie cât mai sincer și obiect pntru o evaluare acurată.

În procesul de evaluare al nivelului de dezvoltare este necesară evaluarea psihologului, pentru că va aplica câteva teste în cabinet.

Auto-administrarea testelor se poate realiza la adolescenți. În cazul copiilor, pe mine ca psiholog clinician mă interesează rezultatele testelor completate de părinte și educator, însă ca psihoterapeut este necear să am ședințe de psihoterapie cu respectivul copil, iar aceste ședințe este necesar să se desfășoare față în față.

Care sunt semnele care sa-l facă pe părinte să decidă dacă fiul/fiica sa are nevoie de evaluare psihologică?

Un copil poate manifesta diverse comportamente neadecvate. În spatele fiecărui comportament neadecvat se află o emoție reprimată, o nevoie neîndeplinită.

Atunci când părintele observă că un anumit comportament neadecvat este repetat și nu se diminuează cu tehnicile aplicate de el instinctiv sau intuitiv, apelează la evaluare de specialitate.

Atenția părintelui asupra copilului este necesar să fie complexă, în sensul în care să observe în ce mediu se desfășoară un comportament; se poate întâmpla doar acasă sau doar la grădiniță/școală.

Primul aspect pe care îl discut cu părintele în ședința de evaluare constă într-o analiza comportamentală a situației problematice și întreb despre antecedentul care a provocat comportamnetul, despre cum s-a manifestat comportamentul, respectiv despre consecința copilului. În felul acesta se descoperă motivul pentru care comportamentul neadecvat este susținut.

Ce motive poate avea un copil pentru a manifesta un comportament neadecvat?

Principalul motiv pe care l-am descoperit analizând cazurile pe care le-am avut constă în atragerea atenției părinților.

Aici putem discuta despre atenția negativă, care presupune ceartă, mustrare, un ton mai ridicat al părintelui, dar și despre atenția pozitivă redată prin laude, afecțiune.

De cele mai multe ori, când comprtamentul copilului este neadecvat, atenția pe care o primește este una negativă, însă copilul își satisface nevoia aceasta, de a-i capta atenția părintelui și în acest fel va repeta comportamentul nedorit.

Am putea să ne întrebăm de ce să-și dorească copilul o atenție negativă, cînd ar putea realiza comportamente adecvate care să-i aducă atenție poztivă. Răspunsul este unul foarte simplu: copilul nu primește ateția părintelui când face ceva bine.

Să prepunem că un baiat de 8 ani își duce sngur farfuria în chiuveta după ce mănâncă; acesta este un comportament pozitiv, însă reacția părintelui nu a existat, nu a fost lăudat, nu i s-a arătat că gestul său a fost observat, prin urmare pentru a face părintele să aibă reacție la un comportamnet de-al său se va comporta ulterior negativ.

Astfel, pentru a diminua comportamentul nedorit, părintele poate suplimenta atenția pozitivă, atunci când copilul nu o cere. Acest lucru presupune ca părintele să fie atent la copilul său și fiecare comportament adecvat să fie lăudat, apreciat. Continuu. Constant. În felul acesta copilul își satisface nevoia de atenție și va reduce comportamentele neadecvate.

În sinteză, despre importanța evaluării în mediul online

  • Confortul de completa testele psihologice într-un mediul familial
  • Ușurința de a completa online, utilizand un dispozitiv electronic, fără să fie nevoie de aplicare creion hârtie
  • Obținerea imediată a raportului de evaluare psihlogică, raport ce conține interpretări ale rezultatelor și nu doar scoruri brute și scalate.
  • Posibilitatea de a parcurge module tratament aferente afecțiunii sale cu scopul de a îmbunătăți intervenția psihoterapeutică din cabinetul psihologului
    Pentru copii, evaluarea psihologică în mediul online este importantă deoarece:
  • Problema este analizată de părinte și educator și astfel perspectivele sunt mai largi iar evaluarea mai acurată
  • Adolescenții își iau o dozè de independeță utilizând această metodă de evaluare, întrucât li se creează cont în platformă cu datele lor de contact și aub responsabilitatea de a completa sincer și acurat testele psihologice
  • Părintele copilului evaluat are posibilitatea de a afla concret gradul în care afecțiunea copilului îl afectează în mediul școlar, familial sau personal.
deadmin_funpsi

Terapia prin alimentație: nutriția potrivită pentru simptomele ADHD

În ADHD, dincolo de medicație, o alimentație corectă poate constitui o parte importantă a tratamentului.

Alimentația potrivită, în sensul unei nutriții bune, este importantă în mod special pentru orice persoană cu ADHD. Mulți copii pot mânca relativ prost și pot funcționa destul de bine la școală și acasă, cel puțin pe termen scurt. Copiii cu ADHD nu pot.

Alimentația potrivită face diferența între a-ți pierde concentrarea la ora 11 dimineața și a avea succes la școală. Între a se juca liniștit sau a avea un acces de furie.

În multe cazuri, schimbările în materie de nutriție nu doar au îmbunătățit simptomele legate de hiperactivitate, concentrare și impulsivitate, dar au calmat, de asemenea, comportamentul opoziționist.

Trenduri alimentare vs. realitate

Cărți și mii de articole sunt publicate în fiecare an despre ce alimente ar trebui să consumi pentru a avea cel mai sănătos corp și creier. Și anumite sfaturi se schimbă de la an la an. Cu toate acestea, aspectele de bază ale alimentației sănătoase sunt constante. Copiii și adulții au nevoie de cantități adecvate de macronutrienți – vitamine, minerale, și fitonutrienți din fructe și legume.

Proteinele ar trebui să provină doar din carne, pește, fasole, nuci, lactate și cereale. Un copil trebuie să primească un gram de proteine în fiecare zi pentru fiecare kilogram de greutate corporală.

Dacă greutatea copilului tău este de 45 de kilograme, el sau ea ar trebui să mănânce 45 de grame de proteine pe zi. Ovăzul și quinoa sunt două cereale cu un conținut mai mare de proteine. Kale, broccoli și mazărea au cantități mai mari de proteine față de alte legume.

Carbohidrații trebuie să fie bogați în fibre și cu un indice glicemic scăzut. Indicele glicemic clasifică carbohidrații în funcție de efectul pe care îl au asupra nivelului de zahăr din sânge. Un aliment cu un indice glicemic mic scade nivelul de zahăr din sânge, reduce poftele, și mărește concentrarea. Cerealele integrale, fasolea, semințele și marea majoritate a legumelor sunt alegeri bune.

Un copil trebuie să consume grăsimi sănătoase, o combinație de grăsimi polinesaturate, monosaturate și saturate, evitând grăsimile trans cu orice preț. Deși majoritatea grăsimilor trans au fost eliminate sau reduse în cazul alimentelor procesate, ele mai pot fi întâlnite în anumite cazuri, cum ar fi în produsele de patiserie sau cartofii prajiți, în anumite restaurante. Orice produs ce conține printre ingredientele de pe etichetă cuvintele ulei „parțial hidrogenat” conține grăsimi trans.

Următoarele sugestii sunt recomandate pentru ADHD în mod specific:

  1. Evitați toate culorile, aromele și conservanții artificiali. Cercetările au arătat că aceste chimicale create de om determină copiii fără ADHD să fie hiperactivi și mai puțin concentrați. Efectele negative sunt mai pronunțate în cazul unui copil cu ADHD. Mulți părinți au observat agitație la copiii lor atunci când consumă colorant alimentar roșu sau îndulcitor artificial.

În Europa există o atenționare pe eticheta alimentelor ce conțin anumiți coloranți artificiali: „Poate avea efecte adverse în ceea ce privește activitatea și atenția în cazul copiilor.” Este important să citim etichetele.

Ca o regulă generală, cu cât există mai multe ingrediente pe etichetă (dacă nu sunt condimente), cu atât mai mult trebuie să fii precaut în ceea ce privește cumpărarea produsului respectiv.

  1. Fiți atenți la zahăr. Deși nu orice copil cu ADHD reacționează negativ la zahăr, este cel mai bine ca toți părinții să limiteze zahărul pe cât de mult posibil. Sucurile artificiale, dacă sunt oferite, trebuie să fie doar ocazional. Sucul de fructe trebuie să fie limitat la un pahar pe zi maxim. Fructele întregi, pe de altă parte, sunt recomandate.
  2. Micul dejun este cheia, iar prânzul este aproape la fel de important. Copiii cu ADHD trebuie să mănânce un mic dejun cu cantități generoase de proteine și grăsimi sănătoase, și să evite carbohidrații și zahărul. Alimentele bune pentru micul dejun sunt ovăzul, cerealele integrale, pâinea toast din cereale integrale cu unt de arahide sau migdale, iaurtul bogat în proteine cu nuci și fructe, sau carne ce nu conține nitriți și nitrați.
    Este întotdeauna o idee bună să adaugi nuci sau semințe în mâncarea pentru micul dejun deoarece conțin proteine și grăsimi sănătoase. Dacă copilul tău este mofturos pretențios, sunt recomandate smoothie-urile pentru micul dejun deoarece poți ascunde în ele ingrediente sănătoase care sunt camuflate de gustul bun al smoothie-ului.

Principiile micului dejun se aplică de asemenea prânzului – alimente integrale, niște proteine, mai puțini carbohidrați procesați. De exemplu un sandwich cu brânză sau carne și pâine ce conține cereale integrale și mai puțin sodiu sau hummus pe pită. A adăuga fructe și legume este o idee bună. Morcovii, țelina verde și feliile de mere sau pere sunt bune, dar orice fruct sau legumă preferă copilul tău este în regulă. Nucile sunt o gustare grozavă.

  1. Mănâncă alimente organice. Alimentele organice nu sunt mai nutritive decât alimentele non-organice, dar nu conțin pesticidele, hormonii și alți aditivi care au fost asociați cu ADHD. Consumarea alimentelor organice reduce cu 80% nivelul de pesticide consumat. A trece la o alimentație organică poate fi dificil și costisitor, însă există alimente organice la un preț accesibil disponibile pe piață.

Anumite fructe și legume au un nivel de pesticide mai ridicat față de altele. Puteți găsi o listă cu acestea pe EWG. Faceți tot posibilul și evitați-le pe cele care se află cât mai sus pe listă.

  1. Consumă carbohidrați sănătoși. Funcția principală a carbohidraților este aceea de a oferi energie corpului și în special creierului și sistemului nervos. Consumarea tipului greșit de carbohidrați – de la cei cu un conținut mare de zahăr la cei fără fibre, vitamine și minerale – va determina creierul copilului tău să își piardă din concentrare. Din fericire, există un număr mare de carbohidrați sănătoși dintre care poți alege. Morcovii, vinetele, fasolea verde, ardeii, lăptuca, roșiile, mazărea, alunele și nucile sunt exemple excelente de carbohidrați sănătoși. Lintea și toate tipurile de fasole, mazărea, tăițeii cu ou, pastele integrale din grâu, cerealele din tărâțe, orezul brun, boabele de ovăz presat, laptele, grapefruit-ul și merele sunt, de asemenea, alegeri bune. Dacă aveți un copil pretențios, multe dintre aceste ingrediente pot fi ascunse în supe sau chili.
  2. Mănâncă o combinație de grăsimi sănătoase. În ultimele câteva decenii, „grăsime” a devenit un cuvânt negativ. Grăsimile sănătoase sunt bune pentru corp și creier. Se recomandă folosirea uleiurilor de măsline, canola sau floarea soarelui ce au un conținut ridicat de grăsimi monosaturate. Grăsimile saturate ce se regăsesc în carne, ouă și lactate nu sunt atât de dăunătoare dacă se consumă în cantități rezonabile.
    Cel mai important este să te asiguri că alimentația conține o cantitate suficientă de acizi grași omega-3 care sunt un anumit tip de grăsime polinesaturată. Sunt cruciali pentru funcționarea creierului, iar deseori aceștia se regăsesc în cantități mici în cazul copiilor cu ADHD.
  3. Manâncă multe fructe și legume, având ca țintă cel puțin 6 porții pe zi. Este dificil să îl determini pe copilul tău să mănânce aceste alimente, însă merită efortul. S-a demonstrat că mulți copii cu ADHD prezintă un nivel scăzut de anitoxidanți. Un supliment de multivitamine/multiminerale poate umple unele goluri, dar nu poate asigura toate fitochimicalele care se găsesc în fructe și legume.

Vei fi surprins de schimbările pozitive pe care le vei vedea la copilul tău după ce pui în aplicare acest plan nutrițional.

Nu trebuie să modifici dintr-o dată obișnuințele alimetare ale familiei tale. Modifică-le gradual, dar constant.

deadmin_funpsi

Alcoolul: intervenții și recomandări practice

Alcoolul este drogul cel mai tolerat social, însă puțini sunt cei care știu care sunt cantitățile considerate acceptabile, pentru sănătatea fizică și psihică a individului.

În funcție de cantitatea de alcool consumată, efectele sunt: la 4 sau mai multe băuturi pe zi creste riscul de ciroză, accidente, diabet, cancere, de exemplu la femei cancerul mamar. Dar consumul moderat de alcool, 1-2 băuturi pe zi, reduce riscul de boli cardiovasculare cam cu o treime; scade și riscul de diabet.

Cantitatea de alcool asociată cu cel mai mic risc de mortalitate este de 2 băuturi pe zi la bărbați și 1 băutură pe zi la femei.

Consumul de tip dipsoman este un tipar ce duce la complicații mai grave; este definit prin consumul a 5 băuturi pe zi la bărbați și 4 băuturi pe zi la femei. Se întâlnește la 60% din bărbații tineri între 18-25 ani.

Acesta crește semnificativ riscul de accidente și boli cu transmitere sexuală, de boli cardiovasculare. Femeile au risc mai mare de sarcină și de afectare a fătului.

Sindromul alcoolic fetal se întâlnește în cazurile în care gravida consumă alcool; este cea mai frecventă cauză cunoscută de retard mental și duce la defecte congenitale și tulburări de dezvoltare. Chiar și cantități mici de alcool în sarcină pot fi riscante – pot duce la probleme de comportament la copii sau la probleme cu alcoolul când ajung tineri adulți.

Alcoolismul poate duce la complicații medicale serioase:

  • encefalopatia Wernicke – cu afectarea coordonării motorii, confuzie
  • sindromul Korsakoff – cu amnezie, confabulații și encefalopatie
  • encefalopatia hepatică – cu tremuratul mâinilor, confuzie
    Tratarea alcoolismului:
  • în intoxicația acută – nu există un tratament care să reducă efectele intoxicației; s-a descoperit recent că o substanță extrasă dintr-o plantă Hovenia dulcis care este folosită de milenii în medicina chineză pentru a trata mahmureala, ar avea efecte anti-intoxicare la șoareci
  • abstinența totală este singurul tratament eficient pentru dependența de alcool
  • intervențiile scurte în fazele timpurii pot face o mare diferență în privința alcoolismului cronic: orice medic ar trebui să informeze pacientul despre consecințele pe care le are consumul de alcool asupra vieții de familie, profesionale, asupra relațiilor și efectele somatice, să îl învețe ce înseamnă dependența, să îi explice că responsabilitatea asupra schimbării îi aparține, să îi verifice motivația.

Există 5 etape ale schimbării la persoanele afectate de alcoolism:

1) faza de precontemplare – în care individul nu arată nici un interes pentru schimbare; mulți indivizi cu probleme de uz de substanță sunt în această fază. Pe ei este greu să-i motivezi. E bine să cooptezi un membru al familiei ți să-și propună o abstinență de 2 săptămâni.
2) faza de contemplare – individul începe să creadă că uzul excesiv de alcool ar putea fi dăunator. Acum sunt specifice ambivalența și scepticismul, care măcar lasă loc la reflecție. Persoana este receptivă la informații noi, dar dacă nu le are, crede că se comportă acceptabil.
3) dacă specialistul reușește să incline balanța ambivalenței în favoarea unei alegeri sănătoase, atunci persoana intră în faza de pregătire. Aceasta este caracterizată prin gândire focusată pe a face planuri
4) faza de acțiune reprezintă o recunoaștere deplină a problemei împreună cu evidențe observabile ale pașilor făcuți de individ pentru a reduce consumul de alcool. Cea mai frecventă greșeală acum este subestimarea ajutorului necesar pentru ca persoana să se lase de băut. Pacientului ar trebui să i se prezinte o serie de opțiuni, incluzând terapia de grup ți farmacoterapia.
5) faza de menținere este ultima și cea mai matură. Acum eforturile de motivare sunt spre progresul cu pași mici și prevenirea recăderilor. Ajută foarte mult aprecierea eforturilor pe care le face persoana, absența declanșatorilor din mediu, adică a alcoolului.

Se procedează la spitalizarea pacienților care au în istoric delirium tremens sau dacă au și alte boli semnificative, dacă persoana nu are suport social, dacă are și tulburări psihiatrice sau dacă a avut recăderi de la tratament.
Este foarte importantă încurajarea de a face parte dintr-un grup de suport, de tipul Alcoolici Anonimi; ca să nu mai aibă recăderi, va fi nevoie să urmeze timp de 2 ani ședințele de grup.

La începutul recuperării, și probabil și ulterior, va fi nevoie să fie scoase toate băuturile alcoolice din casă și persoana să evite barurile sau alte locații unde presiunea de a bea este mare.

Dacă pacientul are o personalitate antisocială, de exemplu are probleme severe cu familia, colegii, școala și poliția înainte de 15 ani și înainte de instalarea problemelor cu alcoolul, recuperarea nu prea mai este posibilă.
Dacă pacientul avea deja depresie, anxietate sau altă tulburare care a dus la consumul de alcool, trebuie tratată afecțiunea inițială cu multă seriozitate.
Și dieta este importantă; persoanele cu alcoolism de obicei au o nutriție afectată, este frecvent deficitul de folat. Trebuie să mănânce multe fructe și legume, să ia suplimente de vitamine.

Tratamentul farmacologic include:

  • naltrexona – reduce dorința de a bea, este mai eficientă la cei cu consum masiv de alcool
  • topiramat, gabapentin
  • disulfiram (Antalcool) – determină greață, vărsături și transpirații când este luat concomitent cu alcoolul. Se recomandă să fie folosit la pacienții motivați care vor să scadă riscul de recădere; ei trebuie informați dinainte de efectele secundare care pot apare dacă consumă și alcool.

Și după obținerea abstinenței, pacientul trebuie monitorizat și ajutat pentru recuperare. Mai puțin de 20% rămân abstinenți după 1 an; dintre cei care nu au băut de 2 ani, 40% recad. Cei care sunt abstinenți de 5 ani probabil rămân așa, dar tot au risc de recăderi.

Este esențial ca pacientul să înțeleagă că tratamentul nu se oprește odată cu abstinența. Recuperarea presupune să facă față la stresul de zi cu zi fără alcool. De aceea persoana trebuie să-și dezvolte strategii de a face față la situații de mare risc.

Recuperarea de succes presupune ca individul să fie capabil să facă următoarele:

  • să învețe să spună NU băuturii în situații sociale
  • să se descurce cu prietenii care beau foarte mult
  • să facă față la stres (atenție la semnele de anxietate ce pot apare)
  • să evite plictiseala (pentru că vor avea mai mult timp, înainte îl consumau bând, procurând băutură sau revenindu-și după)
  • să învețe să se reconecteze cu familia și prietenii apropiați (de obicei cresc problemele în familie după ce se oprește din băut)
  • să identifice alte situații care pot conduce la băutură și să dezvolte noi strategii de a le face față.

Indivizii ar trebui să aibă o listă cu numere de telefon a persoanelor pe care le pot suna când nu mai pot face față, să o țină la îndemână.

Ajută dacă se gândesc dinainte la circumstanțele în care se află la cel mai mare risc de recădere și să le anticipeze.

Să identifice răspunsuri specifice (gânduri, comportamente) în aceste situații de risc de a bea și să-și pregătească alternative sănătoase (de exemplu ce vor spune la o petrecere unde sunt invitați să bea ceva).

Când nevoia de a bea este mare, se pot folosi câteva tehnici:

  • auto-distragerea – să înceapă o altă activitate care le crează plăcere
  • stoparea gândurilor – să nu se mai gândească la băut
  • reprogramarea – să evite activitățile care le amintesc de băutură
  • să folosească rețeaua socială de suport, adică să apeleze la prieteni sau cunoștințe.

Când apare o recădere, mai întâi trebuie aflat ce a condus la ea, iar apoi trebuie făcut un plan de tratament împreună cu pacientul; recăderea poate fi văzută ca o oportunitate de învățare. Este important ca persoana să primească suport și empatie. O punem să-și găsească metode de a evita triggerii și strategii alternative de a acționa în situații de risc.

Și nu în ultimul rând implicarea familiei în tratamentul persoanei cu alcoolism este vitală pentru recuperare.

deadmin_funpsi

Anxietatea la copii

Frica este o parte normală și naturală a vieții. Este urmarea evoluției noastre ca specie. Diferite temeri apar în anumite momente ale vieții noastre.

Vârsta exactă și intensitatea fricii variază ușor de la copil la copil, însă toți trec prin aceste temeri care în majoritatea lor apar la vârste similare. Teama de străini și teama de a fi separat de persoana de îngrijire apar la copii în jurul vârstei de 9 luni. Pe măsură ce copiii cresc încep să manifeste alte frici naturale. Teama de animale – ex. câini, insecte – teama de întuneric, de apă sau de supranatural (ex. fantome, monștrii) apar adesea la copiii mici sau un pic mai mari.

După 3 ani copiii încep să devină mai conștienți de ei înșiși și dezvoltă treptat o dorință puternică de a se integra în grupul celorlalți. Aceste preocupări cresc în intensitate pe parcursul anilor următori și ajung la apogeu la adolescență, atunci când modul cum arată și ceea ce cred alți copii despre ei devin cele mai importante lucruri din lume. Odată cu această etapă pot apare temeri că nu sunt acceptați sau că sunt respinși de grupul de semeni.

Când devine anxietatea o problemă? Cum îți dai seama că teama copilului este ”anormală”? Nu există ”temeri anormale”. Toate temerile sunt normale – dar unele sunt mai intense decât celelalte. Deci copiii cu probleme de anxietate au temeri care au devenit mai exagerate și mai intruzive decât cele ale altor copii.

Altfel spus, frica copilului meu interferă cu viața sa, îi cauzează dificultăți? Aceste dificultăți pot fi foarte variate – să îi genereze supărare și neplăcere, îl pot împiedica să se bucure de lucrurile care îi plac, îi afectează performanțele școlare sau sportive, îl fac să evite anumite locuri, situații sau persoane.

În concluzie, dacă anxietatea copilului tău îi afectează viața în mod neplăcut, atunci este cazul să te gândești cum să îl ajuți să o controleze. Dacă o poți face chiar tu sau e nevoie să apelezi la un specialist, decizi în funcție de echilibrul dintre nivelul la care este afectat copilul de anxietate și gradul de efort pe care tu, copilul și restul familiei sunteți dispuși să îl depuneți pentru a elimina frica respectivă. Decizia trebuie luată atât de tine, cât și de copil.

Dacă simți că nu te descurci pe cât ai vrea de bine ca să-l ajuți, nu uita – poți oricând să apelezi la un specialist: la un psihoterapeut sau un psihiatru pentru copii și adolescenți.

deadmin_funpsi

Creativitatea care ne vindecă

În „Clubul de Art-terapie” îți vei regăsi echilibrul interior. Vino la Fun-Psi vineri, 21 decembrie – ora 15.00, pentru a da curs creativității și pentru a recâștiga liniștea mentală.

Materialele pe care le vei utiliza sunt incluse în taxa de participare, care este de 20 de lei.

Te așteptăm în Strada Neculau Nr. 4, Bl. 576, Sc. A, Parter, Ap. 3, Iași!

Pentru că părerea ta e importantă pentru noi, click aici.

deadmin_funpsi

Materiale create de părinți

Aceste imagini ilustrează modul în care părinții din programele noastre se pot implica activ în terapia copiilor. Mai jos putem vedea materiale facute de o mama pentru fetita ei cu ADHD si discalculie.