Arhivă categorie Informatii utile

deEchipa FunPsi Club

Atașamentul copiilor evaluat prin machine learning

Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să măsoare în mod precis nivelul de atașament al copiilor utilizând algoritmi de machine learning.

Studiul a fost condus de o echipă pluridisciplinară în cadrul Universității din Glasgow și a fost desfășurat pe un eșantion de 130 de copii, cu vârste între 3 și 5 ani.

Atașamentul este definit ca o legătură afectivă de lungă durată, stabilă. La copii este deosebit de important pentru dezvoltarea mentală echilibrată iar rolul cel mai important îl joacă persoana resposabilă de îngrijirea acestuia. Atașamentul „nesigur” nu este neapărat anormal și poate fi considerat un răspuns adaptativ al copilului la un mediu mai puțin ideal.

Evaluarea atașamentului este o sarcină dificilă, consumatoare de resurse și poate fi executată doar de către specialiști. Astfel, dezvoltarea unui software, bazat pe machine learning, care să execute în mod independent această sarcină este un pas important în psihologie și medicină.

Concret, experimentul a presupus interacțiunea copiilor cu software și senzori inteligenți, într-un cadru de cercetare specific. Jocurile digitale plasau copiii într-un context în care ei ofereau răspusuri iar toate reacțiile lor erau înregistrate și evaluate de către sisteme complexe de senzori.

După antrenamentul specific al algoritmilo de machine learning, rezultatele au fost considerate extrem de precise, cu atât mai mult cu cât au fost comparate cu evaluările specialiștilor.

Datorită gradului înalt de precizie, este luată în considerare opțiunea de a implementa soluția în sistemul public medical din Scoția.

deEchipa FunPsi Club

Recunoașterea simptomelor autismului la adulți

Copiii sunt subiectul principal al atenției când este vorba despre autism, însă adulții nediagnosticați sunt victimele necunoscute.

Adulții cu IQ ridicat, prezintă una sau mai multe dintre următoarele:
• dificultăți persistente în interacțiunea socială
• dificultăți persistente în comunicarea socială
• comportamente stereotipe (rigide și repetitive), rezistență la schimbare sau interese restrânse
În plus, prezintă și una sau mai multe dintre următoarele:
• probleme în obținerea sau menținerea slujbei sau educației
• contact anterior sau prezent cu serviciile pentru sănătate mentală sau pentru dificultăți de învățare
• un istoric de o tulburare de dezvoltare neurocognitivă, inclusiv tulburări de învățare și ADHD, sau o problemă de ordin psihiatric

Adulții cu tulburări de învățare moderate spre severe, prezintă două sau mai multe dintre următoarele:
• interacțiune limitată cu ceilalți; de exemplu: este “cu capul în nori”, indiferent sau neobișnuit
• interacțiune cu scopul doar de a rezolva niște nevoi
• interacțiune naivă sau unilaterală
• lipsă de receptivitate față de ceilalți
• puțină sau nici o schimbare de comportament ca răspuns la diferite situații sociale
• demonstrare socială limitată a empatiei
• rutine rigide și rezistență la schimbare
• activități repetitive marcate; de exemplu: legănatul sau bătutul din degete, mai ales în situații de stres sau când își exprimă emoțiile

deEchipa FunPsi Club

Semne de alertă pentru autism la copii

În autism, identificarea timpurie este foarte importantă pentru evoluția ulterioară a persoanei, și îi determină calitatea întregii vieți.

Iată un set de semne de alertă, a căror prezență ar trebui să aibă ca efect o evaluare specializată:

• copilul nu răspunde la numele lui la vârsta de 12 luni
• la 14 luni nu arată cu mâna obiectele pentru a-și exprima interesul față de ele; de exemplu: un avion care zboară
• nu participă la jocuri de rol la 18 luni; de exemplu: a se preface că „hrănește” o păpușă
• evită contactul vizual și vrea să fie singur
• are dificultăți de înțelegere a sentimentelor celorlalți sau când este întrebat despre propriile sentimente
• prezintă abilități de limbaj și vorbire întârziate
• repetă constant cuvinte sau fraze
• dă răspunsuri fără legătură cu întrebarea
• se supără din cauza schimbărilor minore
• are interese obsesive
• dă din mâini, se leagănă sau se învârte în cerc
• are reacții neobișnuite la modul în care lucrurile se aud, miros, arată, se simt sau la ce gust au

deEchipa FunPsi Club

Când poate fi benefică autostima scăzută

Paradoxal, persoanele cu autostimă scăzută pot avea performanțe peste medie, în anumite contexte, conform unui studiu recent.

Lipsa încrederii în propriile abilități poate proveni din supraestimarea abilităților și performanțelor altora, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Alberta.

Cercetările anterioare au arătat că pentru multe sarcini și activități, majoritatea oamenilor tind să prezică că vor fi mai buni față de alții, mai ales dacă sarcinile sunt ușoare. Însă, când e vorba de sarcini dificile, tendința se inversează și predomină credința că alții vor fi mai buni decât ei.

În cadrul unui experiment, cercetătorii au descoperit faptul că un grup de alergători, care au prezis în mod greșit că timpul de terminare a cursei va fi mai bun decât media, deci au avut un nivel deautostimă ridicat, aveau tendința de a-și supraestima propria performanță. În același timp, alergătorii care au prezis că se vor descurca mai rău decât media, insuficient de încrezători în abilitățile lor, aveau o înțelegere solidă a performanțelor lor, dar se așteptau la mai mult din partea competitorilor.

De asemenea, grupul cu autostimă scăzută a prezis cu destul de multă acuratețe propria prestație și a fost cel care a obținut rezultate peste medie.

Unul dintre cercetători, Gerald Häubl, a declarat că încrederea scăzută în sine, care se poate manifesta la locul de muncă drept sindromul impostorului, este deseori benefică, mai ales dacă îi motivează pe oameni să muncească mai mult.

Cu toate acestea, problema cu încrederea scăzută în sine, a adăugat el, este că poate sta în calea persoanelor care au potențialul de a performa peste medie. Acești indivizi nici măcar nu mai încearcă, crezând în mod greșit că există mulți alții care sunt mai buni decât dânșii.

„În general, încrederea bine ajustată, bazată pe analizarea corectă atât a propriilor abilități cât și a abilităților celorlalți, este lucrul la care trebuie să aspirăm.” a spus Häubl.

deEchipa FunPsi Club

Legătura dintre bacterii și socializare

Un experiment recent a stabilit o legătură între gradul de socializare și prezența sau absența unor anumite bacterii în organism.

Deși experimentele au fost realizate, din motive tehnice și etice, pe șoareci, ele surprind caracteristici prezente și la indivizii umani.

În urma cercetărilor efectuate în laboratorul lui Sarkis Mazmanian, Luis B. și Nelly Soux, profesor de microbiologie și cercetător al Institutului de Cercetare Medicală Patrimonială, s-a demonstrat că, bacteriile care trăiesc în intestinul șoarecilor afectează un set specific de neuroni, responsabili de capacitatea de a socializa.

Șoarecii care au fost crescuți fără germeni, fără un microbiom intestinal, au prezentat comportamente antisociale semnificative, cum ar fi evitarea unui șoarece necunoscut mai degrabă, decât interacțiunea cu acesta.

Transplanturile de materii fecale de la șoarecii cu bacterii intestinale sănătoase efectuate la șoarecii fără germeni, au fost suficiente pentru a schimba activitatea acestor neuroni și, astfel, pentru a fi îmbunătățit comportamentul social.

Cercetătorii au identificat, de asemenea, o anumită specie bacteriană care poate crește sociabilitatea.

Îmbunătățirea deficitelor sociale, cum ar fi cele concomitente cu depresia și autismul, ar putea fi realizate prin identificarea interacțiunilor dintre microbii intestinali, neuroni și efectele asupra sănătății întregului organism.

Sursa: neurosciencenews.com

deEchipa FunPsi Club

VIDEO 6 soluții pentru copilul opoziționist

Dacă ai acasă un copil care este adesea furios, se opune la aproape orice îi spui și nu mai știi cum să te înțelegi cu el, iată câteva sfaturi utile, bazate pe ultimele teorii psihologice în creșterea copilului:

  1. Să-l asculți reflectiv – adică să iei la cunoștință în mod constructiv emoțiile copilului tău, să iți iei timp și să faci un efort ca să înțelegi emoția lui de moment, iar apoi să i-o reflectezi în cuvinte, adică să-i spui cum crezi tu că se simte. Astfel își dă seama că i iți pasă;
  2. Să iți lași pe moment deoparte emoțiile si dorințele proprii – e normal ca și tu să te enervezi, dar asta nu face decât să nu mai poți gândi limpede și să îl faci și pe el să reacționeze impulsiv;
  3. Înainte de a spune sau a face ceva, ajută foarte mult ca tu să te calmezi. De ex.: „Vizualizează cum iei cu ambele mâini furia, îngrijorarea, dezamăgirea și le pui într-un colț al camerei. Emoțiile trăite vor rămâne acolo, așteptându-te, dacă le vei vrea înapoi. Acest fel de a te imagina iți poate elibera mintea”;
  4. Oprește-te din ce făceai, privește-l pe copil și ascultă-l cu atenție; dacă nu vrea să-ți vorbească, atunci observă-i limbajul corpului – mimica, gesturile, postura; iar apoi reflectă ce ai înțeles că simte copilul tău, adică reformulează cu propriile tale cuvinte. Nu încerca să îi schimbi modul de gândire cu argumente logice, cu reasigurări sau cu o predică. De ex. dacă nu se oprește din ce făcea deși tu i-ai spus sa facă altceva, poți să-i spui „chiar nu vrei să te oprești, te distrezi atât de bine”
  5. Când se plânge că tema este prea grea, în loc să-i spui „poți să o faci, nu e atât de greu”, ai putea să-i spui „poate ți se pare prea greu, nu vrei să greșești”.
  6. Uneori ajută dacă îi „dai” copilului ce își dorește, dar în imaginație. De exemplu dacă stă mult la temă și putea să-i spui „nu-i așa că ți-ar plăcea să ai o baghetă magică care să-ți corecteze greșelile?”. Bineînțeles că el știe că nu există baghetă magică, dar umorul va detensiona situația.

Aceste recomandări sunt foarte utile dacă le aplici cu consecvență atunci când copilul se opune sau este furios. Chiar dacă intervenția ta nu îl va calma de fiecare dată, se va simți înțeles de către tine și va fi dispus să colaboreze mai des. Iar că un mare bonus, relația voastră va deveni mai armonioasă!

deEchipa FunPsi Club

Cum învață copiii să vorbească

Un studiu recent a pus în lumină diferențele dintre adulți și copii în ceea ce privește dobândirea vorbirii.

Experimentul a fost realizat pe un grup de 41 de perechi părinte-copil, unde cei mici aveau vârste între 15 și 23 de luni.

Concluziile acestuia au demonstrat faptul că viteza excepțională cu care micuții învață să vorbească nu ține de diferențele cognitive dintre adulți și copii ci de modul în care părinții își învață copiii să vorbească.

Conform cercetătorilor de la Carnegie Mellon University, părinții cunosc foarte precis nivelul de vorbire al propriului copil, fără să conștientizeze acest apect. Mai mult, un adult reușește să identifice, în mare măsură, gradul de dezvoltare al limbajului oricărui copil. Astfel, adulții își adaptează complexitatea structurii limbajului, ritmul și tonul, în funcție de copil.

Vocalele sunt mai accentuate, ritmul e mai lent, conține repetiții și întrebări pentru facilitarea înțelegerii de către copil. Adulții care învață o limbă străină nu beneficiază de aceleași condiții de învățare, de aici rezultând o bună parte dintre diferențe.

Studiul este foarte util și pentru adaptarea algoritmilor de machine learning, ajutând cercetătorii să amelioreze condițiile în care inteligența artificială învață să vorbească.

deEchipa FunPsi Club

Pentru adolescenți: terapia comportamental dialectică

Terapia comportamental dialectică este împărțită pe module, iar linia principală a acesteia este practica mindfulness.

O dorință a echipei Fun-Psi este aceea de a preveni suferințele umane, implicându-ne la maximum profesional și uman.

Există certitudinea, grație studiilor din domeniul neuroștiinței, că experiențele prenatale și din copilărie sunt întipărite în corpul nostru. Acestea influențează modul în care ne vom raporta la evenimentele din viața noastră. Aceasta este o descoperire extrem de valoroasă.

Grupul de terapie dialectică pentru adolescenți reprezintă pentru noi o mare împlinire.

Susținem emoțional acești tineri, le suntem alături în experiențele lor și le oferim un spațiu sigur pentru a se exprima.

Gândirea dialectică este o modalitate înțeleaptă de a combina mintea emoțională cu mintea rațională. Cum facem asta? În primul rând punând în față relația.

Noi toți suntem în relație unii cu ceilalți, de aceea, parte din starea noastră de bine depinde de relațiile pe care le avem.

Pe lângă tiparul clasic al terapiei DBT, adăugăm experiența personală cu trauma, cu adicțiile și teoria atașamentului.

De asemenea, avem informații solide legate de procesele cerebrale care au loc în creierul adolescenților și acordăm astfel neurobiologiei, locul său.

Atelierele se deschid întotdeauna cu partea de joining, de conectare la membrii grupului și cu exercițiile de mindfulness.

Urmează apoi, o explicație teoretică, scurtă, a abilităților care fac obiectul antrenamentului în modulul respectiv și exercițiile practice.

Conectarea și energia care se creează, în urma experiențelor de împărtășire în siguranță și acceptare, sunt cu adevărat vindecătoare.

Modulele conțin:

  • Modulul de mindfulness
  • Modulul de dezvoltarea abilităților de a face față stresului
  • Modulul reglare emoțională
  • Modulul de abilități interpersonale

    Ne dorim ca la final, tinerii din program, să fie mai atenți la propriile trăiri (gânduri automate, emoții și comportamente) la relațiile lor și la deciziile pe care le iau.

deEchipa FunPsi Club

Autism: soluții de la șoricei și inteligență artificială

Un nou studiu arată că șoriceii care prezintă deficiența genetică 16p11.2 asociată autismului nu reușesc să emită o secvență de sunete pentru a-și chema mama

În același timp, o cincime dintre bebelușii care moștenesc o variație genetică localizată pe cromozomul 16 vor dezvolta Tulburare de spectru autist (TSA) odată ajunși la vârsta de 3 ani. Această variație este denumită deficiența 16p11.2.

Noboru Hiroi, PhD, de la University of Texas Health Science Center din San Antonio studiază șoarecii care prezintă această deficiență. Echipa, care include colegi din Japonia, Irlanda și Statele Unite, folosește inteligența artificială, mai exact machine learning, pentru a înțelege care dintre sunetele produse de puii de șoarece pot prezice cel mai mult anomaliile sociale o lună mai târziu, când aceștia vor atinge maturitatea.

„Puii care prezintă această variație genetică nu pot emite ultrasunetele în secvența corectă.” a spus dr. Hiroi. „Dorim să știm dacă aceste secvențe anormale pot prezice ce va urma o lună mai târziu în comportamentele lor sociale.”

Prin machine learning se dorește dezvoltarea unui algoritm precis de diagnosticare pentru TSA. „Ideea este că, odată ce vom putea face acest lucru cu sunetele produse de șoareci, putem aplica același algoritm în cazul plânsetelor copiilor umani” a spus dr. Hiroi.

„Este esențial să identificăm acele semne timpurii, mai ales dacă vom putea aplica la copiii umani ceea ce descoperim în cazul puilor de șoarece și dacă putem aplica opțiuni terapeutice din timp, rezultatul va fi unul mai bun.” a spus dr. Hiroi.

Șoarecii sunt studiați datorită perioadei lor scurte de dezvoltare. Același tip de cercetare pentru copiii umani ar necesita 2 sau 3 ani de urmărire.

Colaboratorii îndrumați de dr. Cynthia Blanco, profesor de pediatrie la Greehey Family Foundation Chair in Neonatology Research at UT Health în San Antonio, au început să înregistreze plânsetele copiilor născuți prematur de la spitalul universitar. Copiii născuți prematur sunt vizați datorită riscului ridicat de a suferi de probleme de dezvoltare, inclusiv de TSA.

Copiii predispuși la TSA identificați în acest mod pot fi tratați prin terapie de desensibilizare, pentru a nu reacționa exagerat la stimuli specifici. De asemenea, pot fi aplicate terapii comportamentale pentru a ajuta bebelușii să învețe cum să facă față situațiilor sociale.

Cercetarea este descrisă într-o lucrare publicată în jurnalul Molecular Psychiatry.

Autorii subliniază și faptul că că algoritmii dezvoltați pe baza sunetelor emise de bebeluși pot fi folosiți pentru a prezice alte tulburări, cum ar fi schizofrenia, care apare de la 17 până la 20 de ani după naștere.

deEchipa FunPsi Club

Îmbătrânirea: cum poate fi inversat procesul

Un studiu clinic recent indică o potențială soluție pentru stoparea și inversarea procesului de degradare celulară, a îmbătrânirii organismului.

Vârsta biologică, măsurată prin sistemul Horvath – DNA Methylation Age, poate fi redusă cu mai mult de trei ani în doar opt săptămâni, făcând schimbări în ceea ce privește dieta și stilul de viață sănătos. Toate aceste procese au ca efect echilibrarea metilării ADN-ului.

Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 43 de bărbați adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 50 și 72 de ani. Concluziile acestuia au indicat o reducere semnificativă statistic a vârstei biologice cu trei ani, comparativ cu grupul de control.

Programul de tratament de 8 săptămâni a inclus dietă, somn, exerciții fizice și relaxare, precum și probiotice, împreună cu fitonutrienți suplimentari.

Studiul a fost realizat independent de Institutul de Cercetare Helfgott, cu asistență de laborator din partea Universității Yale – Center for Genome Analysis, iar rezultatele au fost analizate independent de către Universitatea McGill și Universitatea Națională de Medicină Naturală.

Autorul principal al studiului, Kara Fitzgerald ND IFMCP, a declarat că „programul de intervenție combinat a fost conceput pentru a viza un mecanism biologic specific numit metilare ADN și, în special, modelele de metilare ADN au fost identificate ca fiind predictori exacți ai vârstei biologice. Studiul este unic prin utilizarea unui program dietetic și stil de viață sănătos, non-farmaceutic” a declarat coordonatoarea studiului.

”Acest studiu oferă o primă perspectivă asupra posibilității de a utiliza modificări naturale, care vizează procesele epigenetice, cu scopul creșterii calității vieții și poate chiar și a longevității”, relatează Moshe Szyf, doctor al Universității McGill.

Modelele de metilare a ADN-ului au devenit un mijloc principal prin care oamenii de știință evaluează și urmăresc îmbătrânirea biologică, un termen folosit pentru a descrie acumularea de daune și pierderea funcției celulelor, țesuturilor și organelor noastre. Aceste daune sunt cele care determină bolile îmbătrânirii.

Întrucât îmbătrânirea este principalul determinant al bolilor cronice, această reducere a vârstei biologice are puterea de a ne ajuta să trăim mai bine, mai mult.
Sursa : https://neurosciencenews.com

(Sursa: https://neurosciencenews.com – Acest text a fost tradus și adaptat, cu posibile editări, în formă și conținut, ale versiunii originale)