Arhivă categorie Informatii utile

deEchipa FunPsi Club

Tulburările cognitive datorate Covid-19 echivalează a 20 de ani de îmbătrânire

Decăderea cognitivă ca urmare a îmbolnăvirii severe cu virusul COVID-19 este echivalentă cu pierderea a 10 puncte IQ, conform unui studiu realizat de către o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Cambridge și Imperial College din Londra.

Descoperirile, publicate în jurnalul eClinicalMedicine, provin din BioResource NIHR COVID-19. Rezultatele studiului sugerează că efectele sunt detectabile chiar și la mai mult de șase luni după faza acută a bolii și că orice recuperare este, în cel mai bun caz, treptată.

Există din ce în ce mai multe dovezi că virusul COVID-19 poate provoca probleme cognitive și mintale de durată, pacienții raportând simptome de oboseală, „ceață cerebrală”, probleme de reamintire a cuvintelor, tulburări de somn, anxietate și chiar tulburare de stres post-traumatic (PTSD), chiar și la multe luni după trecerea prin boală. În Marea Britanie, un studiu a constatat că aproximativ una din șapte persoane au raportat că au simptome care includ dificultăți cognitive la 12 săptămâni după un test COVID-19 pozitiv.
Chiar și cazurile ușoare pot duce la simptome cognitive persistente, iar între o treime și trei sferturi dintre pacienții spitalizați raportează că mai suferă simptome de deteriorare cognitivă de la trei până la șase luni mai târziu.

Pacienții au fost supuși unor teste cognitive computerizate detaliate în medie la șase luni după faza acută a bolii, folosind platforma Cognitron, care măsoară diferite aspecte ale facultăților mentale, cum ar fi memoria, atenția și raționamentul. Au fost, de asemenea, evaluate scalele care măsoară anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic. Datele lor au fost comparate cu cele ale grupului de control.

Este pentru prima dată când se efectuează o astfel de evaluare și comparație riguroasă în legătură cu efectele secundare ale infecției severe cu virusul COVID-19.

Supraviețuitorii COVID-19 au fost mai puțin precisi și cu timpi de răspuns mai lenți decât grupul de control. Diferențele s-au menținut și la verificarea efectuată după șase luni. Modificările majore au fost observate în cazul celor care au necesitat ventilație mecanică. Comparând pacienții cu 66.008 de persoane din grupul de control, cercetătorii estimează că amploarea pierderii cognitive este similară, în medie, cu cea observată într-un interval de 20 de ani, între 50 și 70 de ani, și că aceasta echivalează cu pierderea a 10 puncte IQ.

Există mai mulți factori care ar putea cauza deficitul cognitiv, spun cercetătorii. Infecția virală directă este plauzibilă între cauze, dar este puțin probabil să fie o cauză majoră. În schimb, este mai probabil ca o combinație de factori să contribuie la scăderea capacităților cerebrale, cum ar fi aportul inadecvat de oxigen sau sânge către creier sau blocarea vaselor de sânge mari sau mici, din cauza coagulării și sângerări microscopice. Dovezile cele mai clare sugerează că cel mai important mecanism poate fi deteriorarea cauzată de răspunsul inflamator al organismului și de sistemul imunitar.

Studiul de față a analizat cazurile spitalizate, însă echipa de cercetători susține că efectele, în formă mai ușoară, pot fi prezente chiar și în cazul pacienților care nu au fost suficient de bolnavi pentru a fi internați.

deEchipa FunPsi Club

Stresul și anxietatea în timpul sarcinii: efecte asupra creierului copilului

Un nivel ridicat de anxietate, depresie și stres în timpul sarcinii modifică dezvoltarea caracteristicilor cheie ale creierului fetal. Cercetătorii au urmărit o cohortă de 97 de femei însărcinate și copiii lor. Studiul confirmă și faptul că suferința psihologică cronică după nașterea copilului, în diversele ei forme, poate influența interacțiunea părinte-copil și sistemul de auto-reglare al copilului.

Acesta este primul studiu care evidențiază o legătură importantă între dezvoltarea alterată a creierului fetal in-utero și consecințele pe termen lung asupra dezvoltării cognitive pentru fetușii expuși la niveluri ridicate de stres toxic în timpul sarcinii.

În timpul sarcinii, cercetătorii au observat modificări ale adâncimii plierii corticale și ale volumului hipocampului stâng, ceea ce ar putea explica problemele de neurodezvoltare observate după naștere. În primele faze ale dezvoltării, acești copii pot experimenta probleme socio-emoționale persistente și pot avea dificultăți în a stabili relații pozitive cu ceilalți, inclusiv cu mamele lor sau cu persoana de referință pentru atașament.

„Prin identificarea femeilor însărcinate cu niveluri ridicate de suferință psihologică, clinicienii ar putea recunoaște acei bebeluși care sunt expuși riscurilor de neurodezvoltare și ar putea beneficia de intervenții precoce, direcționate”, a spus Catherine Limperopoulos, Ph.D., coordonatorul principal al studiului.

Indiferent de statutul lor socioeconomic, aproximativ una din patru femei însărcinate suferă de simptome legate de stres, cea mai frecventă complicație a sarcinii. Legătura dintre dezvoltarea problematică a creierului fetal, suferința psihologică maternă prenatală și rezultatele neurodezvoltarii pe termen lung rămân necunoscute. Studierea dezvoltării creierului fetal în timpul sarcinii prezită provocări din cauza mișcărilor fetale și materne, tehnologiei imagistice, problemelor raportului semnal-zgomot și schimbărilor în creșterea creierului.

În studiul de față, toate participantele însărcinate erau sănătoase, majoritatea aveau un anumit nivel de educație și erau angajate. Pentru a cuantifica stresul matern prenatal, anxietatea și depresia, cercetătorii au folosit chestionare auto-raportate. Volumul creierului fetal și plierea corticală au fost măsurate prin intermediul imaginilor reconstruite tridimensionale obținute prin scanări RMN. Neurodezvoltarea copilului de 18 luni a fost măsurată folosind scale și evaluări specifice.

Acest studiu se bazează pe lucrările anterioare de la Developing Brain Institute condus de Limperopoulos, care a descoperit că anxietatea la femeile însărcinate pare să afecteze dezvoltarea creierului bebelușilor lor. Echipa ei a descoperit, de asemenea, că sănătatea mintală a mamei, chiar și pentru femeile cu statut socioeconomic ridicat, modifică structura și biochimia creierului fetal în curs de dezvoltare. Aceste aspecte subliniază importanța sprijinului în ceea ce privește menținerea sănătății mentale a femeilor însărcinate.

„Scopul nostru este schimbarea paradigmei de îngrijire a sănătății și adoptarea acestor schimbări în sensul larg, pentru a sprijini mai bine mamele”, a spus Limperopoulos. „Ceea ce este clar este că intervențiile timpurii ar putea ajuta mamele să-și reducă stresul, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra simptomelor și, prin urmare, a copilului lor în dezvoltarea pre și post natală”.

deEchipa FunPsi Club

Persoanele în sintonie schimbă informații mai rapid

A fi în sintonie sau „pe aceeași lungime de undă” nu este doar o figură de stil, după cum demonstrează în studiu recent. Conform acestuia, mințile a două persone în sintonie se sincronizează diferit și se comportă diferit, comparativ cu a celor care nu beneficiază de acest tip de raport.

Una dintre caracteristicile sincronizării mentale este timpul de răspuns cu care persoanele schimbă informații. Acesta este mult mai mic decât în alte cazuri. De asemenea, caracteristică este și perioada de timp dintre momentul în care unul dintre cei doi se oprește din vorbit iar celălalt intervine.

„Cu toții am trecut prin situația de a ne simți în sintonie cu unii oameni, dar nu și cu alții. Am vrut să înțelegem dacă aspecte din conversațiile oamenilor care se dezvăluie atunci când aceștia sunt pe aceeași frecvență de undă”, explică Emma Templeton, coordonatoarea studiului, realizat în cadrul Universității din Dartmouth. „Rezultatele noastre arată că, cu cât oamenii răspund mai repede unii la altora, cu atât se simt mai conectați.”

Cercetarea a constat din trei studii. Primul studiu a examinat timpul de răspuns și legătura socială dintre străini. Șaizeci și șase de participanți au luat parte la 10 conversații, fiecare cu un partener, diferit de același sex. Ei puteau discuta orice subiect, la liberă alegere, iar conversația lor a fost filmată. După încheierea conversației, participanții au urmărit înregistrarea și au evaluat cât de conectați s-au simțit moment cu moment, pe parcursul dialogului. Conversațiile cu timpi de răspuns mai rapidi sunt corelate cu sentimente de conexiune socială mai mare.

Pentru a determina dacă acest rezultat se aplică și prietenilor apropiați, membrii primului studiu și prietenii lor apropiați au fost invitați să poarte conversații într-un al doilea studiu. Deși prietenii apropiați și-au evaluat conversațiile în general mai favorabil decât în cazul discuției cu străini, datele privind timpul de răspuns au fost similare. Astfel, timpii de răspuns mai mici în conversațiile cu prietenii au prezis momente de conexiune socială mai mare.

Folosesc și observatorii externi timpii de răspuns pentru a deduce când doi oameni sunt în sintonie? Pentru a testa acest lucru, respondenții de la Mechanical Turk de la Amazon au ascultat clipuri audio ale conversațiilor pentru care timpii de răspuns au fost manipulați, pentru a părea mai scurți sau mai lungi. În concordanță cu rezultatele celor două studii anterioare, observatorii externi au considerat că doi vorbitori sunt mai conectați atunci când conversațiile lor au un ritm mai rapid al replicilor. Deoarece aceste clipuri de conversație au fost identice, cu excepția timpilor de răspuns, acest studiu demonstrează că doar timpii de răspuns sunt un semnal puternic al conexiunii sociale.

„Este bine stabilit că, în medie, există aproximativ un sfert de secundă între schimbul de replici din timpul unei conversații. Studiul nostru este primul care analizează cât de semnificativ este acest timp, din punct de vedere al conexiunii”, afirmă Thalia Wheatley, membru al echipei de cercetare. „Când oamenii simt că sunt în măsură să termine frezele celuilalt se produce o reducere a pauzei de 250 milisecunde și are loc sintonizarea mentală.”

deadmin_funpsi

Depresia copiilor: înnăscută sau indusă?

Copiii mamelor cu depresie clinică prezintă un risc de trei ori mai mare de a dezvolta ei înșiși depresie decât colegii lor cu risc scăzut.

Cercetătorii lucrează pentru a înțelege bazele neuronale ale riscului, iar unele studii indică înspre modificarea stilului în care creierul copiilor de șase ani procesează recompensa. Întrebarea principală este dacă în cazul copiilor cu risc ridicat de depresie antecedentele materne sunt decisive sau există o predispoziție biologică.

Cercetătorii au observat, de multă vreme, modificări ale activității creierului asociate cu depresia la adulți, în special într-o zonă a creierului numită striatul ventral (VS), care este asociată cu motivația, plăcerea și comportamentele direcționate către obiective. În mod similar, mai multe studii au arătat că răspunsurile striatale la experiențele satisfăcătoare și plăcute sunt reduse la adolescenții cu părinți depresivi, ceea ce prezice dezvoltarea ulterioară a depresiei.

Cu toate acestea, studii mai recente arată că aceste modificări ale creierului pot apărea cu mult înainte de adolescență, perioadă cu risc crescut de depresie, în general.

Pentru studiul actual, autorul principal PhD Judith Morgan, de la Universitatea din Pittsburgh, Pennsylvania, SUA, a recrutat 49 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani fără antecedente de boli psihiatrice. Jumătate dintre mamele copiilor aveau antecedente de depresie clinică, iar jumătate nu aveau antecedente psihiatrice. Pentru a măsura activitatea creierului în procesele care implică recompensa, copiii au fost implicați într-un joc video în care trebuiau să indice, dintre două uși, pe cea care conține un simbol ascuns. Jocul se desfășura în timp ce erau supuși investigației neurologice pe bază de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).

Depresia poate perturba capacitatea părinților de socializare emoțională, un proces prin care copiii învață din reacțiile părinților la răspunsurile lor emoționale. Răspunsurile pozitive de socializare includ recunoașterea, imitarea și elaborarea, în timp ce răspunsurile parentale negative sau care afectează emoțional pot fi disprețuitoare, invalidante sau punitive.

Mamele care au participat la studiu au completat un chestionar extins, conceput pentru a măsura socializarea emoțională a părinților, și conținea prezentarea unui set de imagini situaționale ale manifestărilor de emoții pozitive ale copiilor. S-a urmărit înregistrarea reacțiilor părinților la acestea.

Corelând reacțiile anterioare ale copiilor la recompensă, în mod surprinzător, cei cu antecedente materne de depresie au prezentat semnificativ o activitate cerebrală redusă legată de recompensă în VS, dar numai dacă mamele lor au raportat răspunsuri mai puțin entuziaste și mai atenuante la emoțiile pozitive ale propriilor copii.

„În studiul nostru, experiențele depresive anterioare ale mamelor în sine nu au fost legate de răspunsurile modificate ale creierului la recompensă, pentru categoria copiilor de vârstă școlară timpurie”, a spus dr. Morgan. „În schimb, acest aspect a avut o influență semnificativă asupra răspunsurilor creierului copiilor numai în combinație cu reacția mamelor, cum ar fi capacitatea de a recunoaște, imita sau elabora emoțiile pozitive ale copilului lor”.

„Aceasta este o veste plină de speranță, deoarece intervențiile menite să încurajeze părinții pentru a încuraja emoțiile pozitive la copiii lor pot avea un impact puternic asupra dezvoltării influențate de circuitul cerebral al recompensei, în special pentru familiile de copii care pot fi expuși unui risc mai mare din cauza antecedentelor familiale de depresie.” a adăugat doctorul Morgan.

Studiul în discuție a fost publicat în Biological Psychiatry: Cognitive Neuroscience and Neuroimaging, publicat de Elsevier.

deEchipa FunPsi Club

Apneea nocturnă în timpul sarcinii poate duce la autism

Apneea în somn în timpul sarcinii poate crește riscul de modificări ale creierului și ale comportamentului asociate cu autismul, în special la nou-născuții de sex masculin, potrivit unui studiu efectuat pe cobai.

Descoperirile susțin dovezi la oameni ale unei legături între apneea în somn și tulburările de neurodezvoltare și oferă un mecanism potențial pentru a explica legătura.

În timpul episoadelor de apnee în somn, respirația este parțial sau complet întreruptă, adesea cu sute de secunde pe noapte, provocând hipoxie intermitentă, adică scăderea oxigenării sângelui. Incidența apneei de somn în timpul sarcinii este în creștere, în concordanță cu epidemia de obezitate, și apare în aproximativ 15% dintre sarcinile necomplicate și peste 60% dintre sarcinile cu risc crescut până în al treilea trimestru. Se știe că apneea în somn în timpul sarcinii are efecte dăunătoare asupra nou-născutului, dar efectele asupra dezvoltării neuronale nu au suficient studiate.

Pentru a investiga impactul, autorii au supus șoarecii de laborator la niveluri intermitente de oxigen în timpul perioadelor de repaus, în a doua jumătate a perioadei de gestație. Tratamentul a indus hipoxie femelelor gestante, dar nu și la fetuși. Anomaliile de comportament la urmași au fost observate începând la scurt timp după naștere. Acestea includeau și modele modificate de vocalizare a suferinței atât la masculi, cât și la femele. Hipoxia maternă a afectat, de asemenea, funcția cognitivă și socială la descendenții de sex masculin, dar nu și la cei de sex feminin, ambele persistând până la vârsta adultă. Efectele au inclus reducerea memoriei de lucru, memoria de lungă durată și reducerea interesului pentru noi interacțiuni sociale.

Aceste modificări comportamentale au fost însoțite de anomalii semnificative în densitatea și morfologia coloanelor dendritice, care primesc și integrează semnale între neuroni. Modul în care hipoxia maternă a indus aceste modificări la fetușii care nu se confruntă cu hipoxie rămâne neclar.

„Din cunoștințele noastre, aceasta este prima demonstrație directă a efectelor hipoxiei intermitente materne în timpul gestației asupra fenotipurilor cognitive și comportamentale ale descendenților”, spune doctorul Cahill. „Datele noastre oferă dovezi clare că apneea în somn maternă poate fi un factor de risc important pentru dezvoltarea tulburărilor de neurodezvoltare, în special la descendenții de sex masculin”.

Cahill adaugă: „Pe baza corelațiilor clinice, s-a teoretizat că apneea în somn maternă în timpul sarcinii poate crește riscul de diagnostic de autism la descendenți; totuși, studiile funcționale lipsesc. Aici arătăm că apneea în somn în timpul gestației produce fenotipuri neuronale și comportamentale la rozătoare, care seamănă foarte mult cu autismul și demonstrează eficacitatea unei abordări farmacologice în inversarea completă a tulburărilor comportamentale observate.”

Studiul a fost coordonat de către cercetătorul Amanda Vanderplow, Michael Cahill și colegii lor, de la University of Wisconsin-Madison, și a fost publicat în revista PLOS Biology

deEchipa FunPsi Club

Câți pași pe zi îți pot prelungi viața – studiu

O nouă meta-analiză, a 15 studii specializate, dezvăluie numărul optim de pași pe care oamenii de diferite vârste ar trebui să îi facă zilnic, pentru a maximiza longevitatea.

Un grup de cercetători, conduși de către epidemiologul Amanda Paluch, de la Universitatea din Massachusetts Amherst, au efectuat o meta-analiză care a implicat circa 50.000 de oameni, de pe patru continente. În urma studiului, aceștia au descoperit cum putem îmbunătăți sănătatea și longevitatea.

Una dintre cele mai interesante concluzii a fost cea legată de numărul optim de pași pe care oamenii de diferite intervale de vârstă ar trebui să îi facă zilnic pentru reducerea riscului de deces prematur.

Pentru adulții a căror vârstă este de peste 60 de ani, riscul de deces prematur scade odată cu efectuarea de aproximativ 6.000-8.000 de pași pe zi, respectiv între 4,5 și 6 kilometri. Parcurgerea unei distanțe mai mari nu a rezultat utilă pentru longevitate.

La adulții a căror vârstă este sub 60 de ani, riscul de deces prematur se stabilizează la aproximativ 8.000-10.000 de pași pe zi, respectiv între 6 și 7,5 kilometri. Reducerea riscului este progresivă și se realizează pe măsură ce distanța parcursă crește, până la stabilizare. Menținând un ritm alert de mers, o persoană poate parcurge necesarul de pași într-un interval de timp care poate varia între o oră și circa o oră-jumătate.

Deși 10.000 de pași pe zi sunt promovați pe scară largă ca soluția ideală pentru sănătate, există puține dovezi științifice care să susțină această recomandare, în sensul strict.

Un număr ridicat de pași zilnici este asociat cu un risc progresiv mai scăzut de mortalitate în sens general, indiferent de cauză, însă meta-analiza a demonstrat faptul că ipoteza este valabilă până la un anumit nivel, care variază în funcție de vârstă.

deadmin_funpsi

Legătura dintre ADHD și demență peste generații

Un studiu de largi dimensiuni a descoperit o legătură între ADHD și demență de-a lungul generațiilor: părinții și bunicii persoanelor cu ADHD au avut un risc mai mare de demență.

„Descoperirile sugerează că există componente genetice și/sau de mediu comune la asocierea dintre ADHD și demență. Este nevoie de studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele care stau la baza”, explică coordonatorul studiului, Le Zhang, doctorand la Departamentul de Epidemiologie Medicală și Biostatistică al Institutului Karolinska.

ADHD (tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată de o concentrare dificultoasă a atenției, impulsivitate și hiperactivitate. Se estimează că afectează aproximativ 3% dintre adulții din întreaga lume.

Numărul de persoane diagnosticate cu ADHD a crescut dramatic în ultimele decenii pe fondul intensificării gradului de conștientizare și cunoaștere a tulburării. Cu toate acestea, deoarece diagnosticul este încă relativ nou, a existat doar un număr limitat de studii, de dimensiuni relativ reduse, privind dezvoltarea demenței la persoanele cu ADHD. În plus, rezultatele acestora au fost, deseori, contradictorii.

Studiul de față a analizat peste două milioane de oameni născuți în Suedia între 1980 și 2001, dintre care aproximativ 3,2% au fost diagnosticați cu ADHD. Folosind registrele naționale, cercetătorii au recreat arborele genealogic al acestora ajungând la peste cinci milioane de rude biologice, inclusiv părinți, bunici și unchi și mătuși, și au investigat în ce măsură aceste rude au dezvoltat demență.

Cercetătorii au descoperit că părinții persoanelor cu ADHD aveau un risc cu 34% mai mare de demență decât părinții persoanelor fără ADHD. Riscul de apariție a bolii Alzheimer, cel mai frecvent tip de demență, a fost cu 55% mai mare la părinții persoanelor cu ADHD. Persoanele cu ADHD au avut mai multe șanse de a avea părinți cu demență cu debut precoce decât cu debut tardiv.

Asocierea a fost mai mică pentru rudele de gradul doi ale persoanelor cu ADHD, adică bunici, unchi și mătuși. De exemplu, bunicii persoanelor cu ADHD au avut un risc de demență crescut cu 10% în comparație cu bunicii persoanelor fără ADHD.

Deși studiul nu poate determina o relație cauză-efect, cercetătorii prezintă câteva explicații potențiale care pot fi explorate în cercetările viitoare.

„S-ar putea imagina că există variabile genetice nedescoperite care contribuie la ambele trăsături sau la factorii de risc de mediu la nivel de familie, cum ar fi statutul socioeconomic, care ar putea avea un impact asupra corelației”, spune Zheng Chang, cercetător al aceluiași institut. „O altă posibilă explicație este că ADHD crește riscul afecțiunilor fizice, ceea ce, la rândul său, duce la un risc crescut de demență”.

Studiul a fost realizat de către Karolinska Institutet din Suedia și a fost publicat în Alzheimer’s & Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association.

Click aici pentru a accesa testul nostru de autodiagnostic pentru demență!

deadmin_funpsi

Autismul și consumul de droguri

Între specialiști tema utilizării drogurilor recreative de către adolescenții și adulții suferinzi de autism este un subiect frecvent de dezbatere și confruntare. Unele studii indică faptul că indivizii cu autism au probabilitatea mai scăzută de a consuma acest tip de droguri, pe când altele sugerează un risc mai ridicat de abuz de substanțe sau de folosirea lor incorectă.

Echipa de la Centrul de Cercetare pentru Autism din Cambridge a folosit o metodă mixtă pentru a considera atât frecvența de consum de substanțe printre indivizii cu autism, cât și „auto-denunțul” privitor la consumul acestui tip de substanțe.

Per total, 1.183 de adolescenți și adulți cu autism și 1.203 adolescenți și adulți fără autism, cu vârste cuprinse între 16-90 ani, au oferit informații privind consumul lor de substanțe printr-un chestionar online anonim. Din acest grup, 919 persoane au oferit răspunsuri mai elaborate legate de experiența lor cu consumul de substanțe.

Adulții cu autism față de cei fără autism erau mai puțin predispuși să consume substanțe. Doar 16% din adulții cu autism, comparativ cu 22% din adulții fără autism au declarat că fac uz de alcool trei zile sau mai mult pe săptămână în medie. În mod similar, doar 4% din adulții cu autism au declarat un consum excesiv de alcool comparativ cu 8% din adulții care nu suferă de autism.

Au fost observate de asemenea și niște diferențe în tiparele de consum de substanțe: probabilitatea ca persoanele de sex masculin cu autism să raporteze că au fumat sau consumat droguri a fost mai mică față de cei fără autism. Spre deosebire de acestea, echipa nu a descoperit diferențe în tiparele de frecvență a fumatului sau consumului de droguri între persoanele de sex feminin cu autism sau fără această afecțiune.

Cu toate acestea, în ciuda ratei scăzute de consum de substanțe per total, descoperirile calitative ale studiului ne oferă o imagine mai puțin optimistă: adulții suferind de autism erau predispuși la un consum de nouă ori mai mare față de cei fără autism de droguri recreaționale, cum ar fi marijuana, cocaina sau amfetamina, cu scopul de a ține sub control anumite simptome nedorite, incluzând simptomele asociate autismului.

Drogurile au fost utilizate pentru a reduce suprasolicitarea senzorială, să ajute la concentrarea mentală, și pentru a oferi o senzație de rutină, printre alte motive. Câțiva participanți cu autism de asemenea au menționat folosirea substanțelor pentru a-și masca autismul. Cercetarea realizată în trecut a arătat că acest tip de management comportamental, cunoscut ca și camuflare sau compensare, a fost corelat cu epuizare emoțională, sănătate mentală proastă, și chiar risc mai ridicat de suicid printre adulții cu autism. Adolescenții și adulții cu autism au fost de trei ori mai predispuși la a folosi substanțe pentru managementul simptomelor problemelor mentale precum anxietatea, depresia și gândurile suicidare.

Elizabeth Weir, cercetătorul responsabil de conducerea studiului, a spus: „Facptul că substanțele curent clasificate drept droguri pot fi sau nu utilizate în scop medical rămâne o problemă deschisă. Este evident că sistemele actuale de sănătate și suport social nu satisfac nevoile multor adolescenți și adulți cu autism.”

deEchipa FunPsi Club

Căutăm colaborator: medic specialist în Psihiatrie pediatrică

Ești un medic tânăr, dornic de afirmare și cauți pe cineva care să-ți recunoască valoarea? Dacă ești specialist în Psihiatrie pediatrică și cauți o colaborare cu un medic de aceeași specializare ca tine, cu experiență și clientelă deja formată, acum ai o excelentă ocazie de creștere profesională.

FUN-PSI și-a propus să adune sub umbrela sa deopotrivă copii și adulți care au în comun nevoia de a fi ajutați să-și recapete echilibru psihic într-un moment al vieții lor, precum și dorința de a se recupera. Astfel ne-am propus să constituim un club care să funcționeze într-un spațiu cald și primitor, fizic sau în online, și care să ofere totodată sprijin din partea mai multor profesioniști din sănătatea mintală. Ne dorim să creăm o comunitate care să apeleze cu încredere la ajutorul nostru și să simtă că este acceptată și sprijinită să se reintregreze în viața de zi cu zi.

De aceea ne angajăm să oferim cele mai prietenoase și profesionale servicii de informare și de intervenție terapeutică în domeniul sănătății mentale din România.

Dacă îți place viziunea noastră și vrei să contribui la tratarea copiilor cu afecțiuni psihice din Iași, la cabinet. sau de oriunde, în online, poți să devii un colaborator al nostru.

Căutăm o colegă sau un coleg medic cu specializarea Psihiatrie pediatrică, cu drept de liberă practică, și care să preia o parte din pacienții vechi și noi de la FUN-PSI.

Beneficiile pe care le vei avea:

  • spațiu de consultații bine echipat, care are îndeplinite toate condițiile cerute de DSP, Colegiul Medicilor și celelalte organisme de control
  • posibilitatea de a avea acces la o clientelă deja formată a cabinetului, fidelizată prin munca colegilor până în prezent
  • libertatea de a-ți stabili propriul program, inclusiv cât de mult vrei să muncești
  • posibilitatea de promovare prin canalele de web, social-media și locale deja formate ale FUN-PSI, bine cunoscute inclusiv la nivel național
  • oportunitatea de consultanță profesională cu echipa de colegi
  • mediu de lucru relaxant și ofertant pentru posibilități de dezvoltare profesională

    Poți să ne contactezi în vederea colaborării, dacă:
  • ești medic specialist de Psihiatrie pediatrică cu drept de liberă practică
  • deții deja sau ești dispus să îți înființezi un PFA
  • locuiești sau intenționezi să te muți în Iași
  • ești doritor să lucrezi în regim privat, într-o manieră empatică și profesionistă

Date de contact:
Mihaela Gherasim, medic primar psihiatrie pediatrică, medic primar psihiatrie, psihoterapeut
e-mail: clubfunpsi@gmail.com

deEchipa FunPsi Club

Pentru copiii fără Crăciun

Din copilărie îmi amintesc cu încântare mai ales de perioada Crăciunului. Timpul avea altă calitate decât în restul anului, curgea domol și blând, fiecare clipă de bucurie părea să țină câte o oră-ntreagă. Învățarea colindelor, primirea clopoțelului, repetițiile pentru serbarea de la școală, împodobirea bradului, ajutorul pe care-l dădeam mamei la prepararea bunătăților erau momente de voioșie pură, iar venirea Moșului cel bun și darnic, cireașa de pe tort, punctul culminant al acestei perioade. Adulții erau și ei mai buni și mai deschiși, râdeau mai des și iertau mai multe. Era cu adevărat un timp al copiilor și al minunilor cotidiene, mici miracole pe care numai inima pură de copil din mine le sesiza.

Și mă doare când aflu că există copii pentru care Sărbătorile și Crăciunul pur și simplu nu există. Copii care nu împodobesc bradul, nici n-o ajută pe mama cu masa, copii la care Moș Crăciun, cât o fi el de bun, nu ajunge. Sunt copiii de la marginea societății, incluși în proiectele Salvați Copiii Iași, care, din cauza crizei pandemice, se confruntă cu foamea și pierderea puținelor lucruri pe care le aveau și imposibilitatea de a merge la școală.

Pentru ei vreau să fiu un Moș Crăciun realist de bun, care să le susțină nevoile de bază, chiar vitale. Și asta pentru că acești copii au nevoie de bunătatea și generozitatea noastră, a tuturor, pentru a reuși să supraviețuiască perioadei pandemice și să se bucure de acest timp minunat de Sărbătoare, măcar pentru o zi, măcar pentru o oră, măcar pentru o clipă.

Vă iubesc, vă îmbrățișez și vă invit de Crăciun alături de mine cu o donație pentru cauza copiilor.