Arhivă categorie Informatii utile

deEchipa FunPsi Club

Cum procesează creierul singurătatea și înțelepciunea

Studiile au demonstrat faptul că singurătatea are efecte negative asupra sănătății mentale și a duratei vieții. De asemenea, se știe că înțelepciunea, ca totalitate a experiențelor și atitudine față de viață, este una dintre modalitățile de combatere a efectelor singurătății.

Într-un studiu publicat în ediția online a revistei Cerebral Cortex, din 5 martie 2021, cercetătorii Universității California San Diego School of Medicine au descoperit că anumite regiuni ale creierului răspund stimulilor emoționali legați de singurătate și înțelepciune în moduri opuse.

„Ne-a interesat relația dintre singurătate și înțelepciune, în contextul evaluării emoționale deficitare, adică modul în care răspundem la diferite emoții pozitive și negative”, a declarat doctorul Jyoti Mishra, autor principal al studiului, director al NEATLabs și profesor asistent în cadrul Departamentului de Psihiatrie la Facultatea de Medicină UC San Diego.

Studiul a implicat 147 de participanți, cu vârste cuprinse între 18 și 85 de ani. Subiecții au efectuat o sarcină cognitivă simplă: determinarea direcției în care indica o săgeată, în timp ce figuri cu expresii emoționale diferite erau prezentate în fundal.

„Am constatat că fețele care exprimau furie au avut rol de distractori, adică au încetinit semnificativ răspunsurile cognitive simple la indivizii care suferă de singurătate. Acest lucru a însemnat că persoanele singure au acordat mai multă atenție stimulilor amenințători, în cazul nostru fețele furioase.”

„Pentru înțelepciune, pe de altă parte, am găsit o relație pozitivă semnificativă cu viteza de răspuns atunci când au fost prezentate fețele exprimând fericirea. În mod special în cazul indivizilor cu empatie ridicată, trăsătură importantă a înțelepciunii”.

Înregistrările cerebrale bazate pe electroencefalogramă (EEG) au arătat că porțiunea creierului numită joncțiune temporală-parietală (TPJ) se activează diferit la persoanele mai singure decât cele mai înțelepte. TPJ este important pentru prelucrarea teoriilor mentale și a gradului de empatie, înțelegere a celorlalți. Studiul a identificat o activitate mai intensă în cazul emoțiilor furioase la cei singuri, și a emoțiilor pozitive în cazul celor empatici, mai „înțelepți”.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, o activitate mai intensă în cortexul parietal superior în prezența stimulilor care implicau amenințarea, în cazul indivizilor singuri. Această regiune a creierului este un centru important al atenției.

În același timp, înțelepciunea a fost în mod semnificativ legată de activitatea emoțională pozitivă, activând emisfera stângă a creierului, responsabilă de caracteristicile sociale, ca empatia.

„Acest studiu arată că relația inversă dintre singurătate și înțelepciune pe care am găsit-o în studiile noastre clinice anterioare este cel puțin parțial încorporată în neurobiologie și nu este doar un rezultat al judecăților subiective”, a declarat unul dintre autorii studiului.

„Aceste constatări sunt relevante pentru sănătatea mentală și fizică a indivizilor, deoarece ne oferă o perspectivă neurobiologică obiectivă asupra modului în care oamenii mai singuri sau mai înțelepți procesează informațiile. Markeri biologici pe care îi putem măsura în creier ne pot ajuta să dezvoltăm tratamente eficiente.”

Autorii studiului declară că următorii pași includ un studiu longitudinal și un studiu de intervenție.

deEchipa FunPsi Club

Cum afectează depresia memoria

De obicei depresia este asociată cu o stare de spirit proastă, oboseală și un sentiment de neputință. Mai puțin cunoscut este faptul că cei care suferă de depresie pot avea probleme cu memoria, putând fi mai uituci decât în mod obișnuit.

Deși problemele ce țin de memorie nu sunt discutate pe larg precum celelalte simptome, știm că tulburările cognitive sunt des întâlnite în depresie. De fapt, trei din cinci persoane cu depresie prezintă disfuncționalități cognitive.

Se ipotizează că aceste probleme de memorie sunt legate de schimbările din structura și funcțiile creierului nostru care se produc datorită depresiei.

Problemele de memorie se pot produce la debutul depresiei, iar acestea pot persista, chiar și când alte simptome s-au ameliorat.

De obicei, este afectată memoria de lucru, de scurtă durată, pe care o utilizăm în mod activ pentru a ne aminti lucruri de la moment la moment. Problemele cu aceasta pot face să fie dificilă concentrarea sau luarea deciziilor.

De fapt, multe funcții cognitive sunt deseori afectate, cum ar fi timpul de reacție, atenția și planificarea, luarea deciziilor și raționamentul.

Depresia face dificilă pentru creier trecerea de la o sarcină la alta și stoparea unor reacții imediate și inadecvate .

Severitatea problemelor de memorie poate varia de la persoană la persoană. Unele cercetări arată că tulburările cognitive au tendința de a fi mai reduse în cazul primului episod de depresie.

Problemele de memorie mai grave au fost observate în cazuri de depresie severă și în cazul episoadelor repetate.

Structura și funcțiile creierului

Depresia este legată de modificări ale structurii și funcțiilor creierului – incluzând cortexul prefrontal, hipocampul și amigdala cerebrală.

Aceste regiuni sunt toate implicate în cogniție, în funcția executivă (cum ar fi planificarea, luarea deciziilor, raționarea) și în procesarea emoțiilor.

Schimbările din aceste regiuni ale creierului observate în depresie pot avea un impact mare asupra capacității de funcționare a creierului nostru în timpul sarcinilor care fac apel la memorie.

De exemplu, persoanele care suferă de depresie au de obicei un hipocamp mai mic, creierul lor este nevoit să lucreze mai mult în timpul sarcinii de memorare prin implicarea regiunilor adiționale ale creierului pentru a fi la nivelul participanților care nu aveau depresie.

Circuitele funcționale ale cogniției, inclusiv memoria și emoția, folosesc mesageri chimici, cum ar fi serotonina, dopamina, noradrenalina și glutamatul. Aceștia permit neuronilor specifici să comunice. Modificările nivelului mesagerilor chimici pot însemna o abilitate mai scăzută a neuronilor de a comunica între ei. Acest fapt poate afecta felul în care funcționează memoria noastră.

Memoria de lucru

S-a demonstrat că exercițiile fizice aduc beneficii memoriei de lucru, vitezei de procesare și atenției. Se crede că sportul duce la eliberarea mesagerilor cerebrali, inclusiv serotonina și dopamina, având ca efect intensificarea activității în cortexul cerebral. Aceste două procese favorizează creșterea neuronilor și măresc plasticitatea creierului. Toate acestea sunt importante pentru o memorie bună.

Programele de antrenament cognitiv, cum ar fi exercițiile cognitive și jocurile digitale, pot chiar să îmbunătățească memoria de lucru și atenția.

În unele cazuri, medicamentele antidepresive pot ajuta la îmbunătățirea memoriei de lucru.

Problemele de memorie pot fi un simptom al depresiei și pot avea un impact profund asupra vieții noastre de zi cu zi. Funcționarea profesională și socială depinde de eficiența memoriei. De aceea este important să luăm în considerare problemele de memorie alături de alte simptome specifice depresiei, precum starea de spirit proastă, pentru a îmbunătăți eficiența tratamentului și pentru a preveni reapariția depresiei.

deEchipa FunPsi Club

Tânăr și neliniștit, bătrân și concentrat

Adulții în vârstă tind să compenseze declinul funcțional al creierul prin strategii de creștere a eficienței proceselor cognitive.

Un nou studiu realizat de către Trinity College Dublin sugerează că adulții în vârstă, comparativ cu cei tineri, se concentrează mai bine, sunt afectați în mod redus de către anxietate și au mai puține neliniști mentale.

Studiul, publicat în revista Psychology and Aging (American Psychological Association) subliniază importanța aspectelor afective și a motivației, mai ales în ceea ce privește reveriile de zi și neliniștile mentale.

Mintea umană are o tendință naturală și frecventă de a rătăci. În viața de zi cu zi, gândurile noastre se îndepărtează adesea de aici și de acum. Rătăcirea minții este, în linii mari, definită ca starea mentală prin care atenția noastră se îndepărtează de la o sarcină sau de la mediul nostru actual, către un conținut mental fără legătură și auto-generat. Cercetările recente efectuate în cadrul populațiilor îmbătrânite, și sănătoase din punct de vedere mental, au demonstrat, surprinzător, că rătăcirea mentală se reduce odată cu înaintarea în vârstă.

Conform studiului, adulții în vârstă reușesc să se concentreze aproape de două ori mai bine asupra unei sarcini, decât cei tineri. Procentul exact este de 27% în cazul tinerilor și de 45% în cel al vârstnicilor.

Performanțele în cadrul sarcinilor au fost similare, în ambele grupuri, deși adulții bătrâni au prezentat o variabilitate redusă, ceea ce presupune o concentrare mai bună.

Grupul tinerilor adulți a prezentat mai multe alarme false în rezolvarea sarcinilor date, împreună cu mai multe momente de rătăcire mentală, intenționată sau nu. Dat fiind faptul că performanțele nu diferă semnificativ de cele ale grupului de adulți în vârstă, rezultă faptul că tinerii au mai multe resurse cerebrale și mută focusul, de la un aspect la altul, mult mai ușor.

Astfel, prejudecata că „bătrânii au mintea rătăcită”, în condiții normale de sănătate, este infirmată de prezentul studiu. În realitate, bătrânii se concentrează mai bine, iar tinerii prezintă mai multă flexibilitate în focusare. Primii eficientizează la maximum resursele disponibile, cei din urmă exploatează la maximum energia pusă la dispoziție de organismul tânăr.

deEchipa FunPsi Club

Studiu: amintirile fericite scad dependența de alcool

Adolescenții cu amintiri fericite din copilărie sunt susceptibili să bea mai puțin, să ia mai puține droguri și să învețe mai mult, potrivit unei cercetări publicate în revista Addiction Research & Theory.

Cercetarea efectuată pe un grup de 2.000 de elevi din Statele Unite a indicat faptul că în condiții stresante, cum ar fi pandemia și învățarea online, tinerii tind să se refugieze în consum de alcool și droguri.

S-a demonstrat deja că adolescenții cu o atitudine echilibrată față de copilărie sunt mai predispuși să se abțină de la băuturi și droguri și să obțină rezultate școlare bune. Rezultatele au fost comparate cu cele ale adolescenților care au o viziune pesimistă asupra viitorului.

Scopul acestui studiu a fost de a stabili modul în care abuzul de alcool și droguri afectează atitudinea față de învățare, în baza sentimentelor elevilor cu privire la trecut, prezent și viitor.

Autorii studiului au analizat răspunsurile tinerilor în care au evaluat cât de nostalgici erau față de copilărie, nivelurile actuale de fericire și cât de mult așteaptă o nouă perioadă de fericire.

Au analizat, de asemenea, consumul de marijuana și alcool în ultimele 30 de zile, inclusiv consumul excesiv de alcool și media rezultatelor școlare. Au analizat nivelurile de motivație și comportamentul la ore.

În general, studiul a constatat că atitudinile pozitive față de trecut, prezent și viitor pun adolescenții în mai puține situații de risc.

Opusul era adevărat pentru cei care afișau moduri pesimiste sau negative de a gândi sau de a simți despre viața lor din trecut, prezent sau viitor.

Explicația studiului a fost că o perspectivă optimistă a crescut probabilitatea ca aceștia să fie motivați și să se concentreze asupra învățării, pe care o privesc ca o șansă de a-și îmbunătăți viitorul.

Printre alte concluzii, s-a constatat că fetele au un nivel mai puternic de implicare și autodisciplină, decât băieții, care dacă beau alcool sunt predispuși, de asemenea, la consumul de droguri.

deEchipa FunPsi Club

„Timpul de ecran” al părinților

Mai mult decât timpul petrecut de căre copii în fața dispozitivelor digitale, ar trebui să ne îngrijoreze cel petrecut de părinții acestora. „Timpul de ecran” al părinților este un fenomen îngrijorător și care duce la „absență în prezență”.

La nivel global, niciodată în istoria omenirii părinții nu au avut mai mult timp la dispoziție pentru a își crește copiii. O mamă contemporană are la dispoziție mai mult timp pentru copii decât aveau mamele anilor 1960, în ciuda inserției masive a femeilor pe piața muncii.

Mai mult decât copiii mici obsedați de ecran, ar trebui să fim îngrijorați de părinții rezervați.

Părinții au acum mai mult timp la față cu copiii lor decât aproape toți părinții din istorie. În ciuda unei creșteri dramatice a procentului de femei pe piața muncii, mamele astăzi petrec în mod uimitor mai mult timp îngrijindu-și copiii decât mamele din anii 1960.

Dar interacțiunea dintre părinte și copil este din ce în ce mai scăzută și de calitate inferioară. Părinții sunt prezenți în mod constant în viața copiilor lor fizic, dar sunt mai puțin conectați emoțional.

Noul stil de interacțiune parentală poate întrerupe un vechi sistem de transmitere a informațiilor, învățare și educare, bazat pe contactul afectiv. Cu alte cuvinte, este alterată fundamental tehnica de transmitere a informațiilor de la părinte la copil, în cadrul speciei. Ne găsim, astfel, în teritorii neexplorate.

Experții în dezvoltarea copilului au nume diferite pentru sistemul de semnalizare diadică dintre adult și copil, care construiește arhitectura de bază a creierului. Jack P. Shonkoff, medic pediatru și director al Centrului pentru Dezvoltarea Copilului din Harvard, îl numește stilul de comunicare „servă și retur”; psihologii Kathy Hirsh-Pasek și Roberta Michnick Golinkoff îl descriu ca un „duet conversațional”.

Metodele de comunicare vocală pe care părinții de pretutindeni le adoptă în timpul interacțiunilor cu sugari și copii mici sunt marcate de un ton mai înalt, o gramatică simplificată și un entuziasm angajat, exagerat.

Deși această discuție este neinteresantă pentru observatorii adulți, bebelușii par a nu se sătura de ea. Nu numai asta: un studiu a arătat că sugarii expuși la acest stil de vorbire interactiv, receptiv emoțional la 11 luni și 14 luni știau de două ori mai multe cuvinte la vârsta de 2 ani decât cei care nu au fost expuși la acesta.

La începutul anilor 2010, cercetătorii din Boston au observat 55 de părinți care în timp ce mâncau, cu unul sau mai mulți copii, în restaurante fast-food.

Patruzeci dintre adulți au fost absorbiți de telefoanele lor în diferite grade, unii ignorând aproape în totalitate copiii. Cercetătorii au descoperit că tastarea și scrollul erau activitățile principale, nu preluarea apelurilor. În mod surprinzător, mulți dintre copii au făcut eforturi pentru câștigarea atenției, dar eu fost frecvent ignorați.

Un studiu a pus 225 de mame și copiii lor, de aproximativ 6 ani, într-un cadru familiar și a înregistrat interacțiunile lor pe măsură ce fiecărui părinte și copil li s-au dat alimente, pentru a le degusta. În timpul perioadei de observare, un sfert din mame și-au folosit telefonul în mod spontan, fiind cele care au înregistrat semnificativ mai puține interacțiuni verbale și nonverbale cu propriul copil.

În aceste condiții, este mai ușor să ne concentrăm anxietățile asupra timpului de ecran al copiilor noștri decât să lăsăm la o partepropriile dispozitive. Psihologic vorbind, acesta este un caz clasic de proiecție: deplasarea defensivă a propriilor probleme, asupra celorlalți, relativ nevinovați. Astfel, în ceea ce privește timpul de ecran, majoritatea dintre noi ar trebui să facă mai puține proiecții.

Dacă putem înțelege și accepta „tehnoferența” noastră, așa cum au numit-o unii psihologi, vom descoperi că putem face mult mai mult pentru proprii copii, indiferent de calitatea școlii lor sau de numărul de ore pe care le le dedicăm.

Părinții ar trebui să își permită momente de respiro, să se elibereze de presiunea la care sunt supuși constant. Copiii pot fi puși, ocazional, într-un loc amenajat unde să se joace singuri. Părinții n-ar trebui să fie mereu la dispoziție, indiferent de cum se simt, pentru a-i duce la fotbal sau alte activități. Părinții trebuie să trăiască uman. Dar, atunci când dedici timp copilului, lasă telefonul de-o parte.

(Sursa: The Atlantic via Center of the Developing Child – Universitatea Harvard)

Notă: Conținutul este editat și adaptat, ca stil și dimensiune.

deEchipa FunPsi Club

Cum se modifică ADN-ul copiilor când sunt neglijați

Experiențele din prima parte a vieții pot avea un efect supradimensionat asupra dezvoltării creierului și sunt transmise generațiilor următoare prin ADN.

Noile cercetări arată că aceste efecte pot fi transmise generațiilor următoare, copiii nou-născuți ai mamelor care au fost neglijate din punct de vedere emoțional în timpul copilăriei prezentând conexiuni cerebrale modificate. Acestea sunt prezente mai ales în ceea ce privește reacțiile la frică și anxietate.

„Aceste rezultate arată că dezvoltarea creierului nostru nu doar este influențată de ceea ce se întâmplă în propriile noastre vieți, ci este de asemenea afectată de lucrurile care li s-au întâmplat părinților noștri înainte ca noi să fim concepuți.” a declarat autoarea conducătoare a studiului, Cassandra Hendrix de la departamentul de psihologie, Universitatea Emory din Atlanta, Georgia, Statele Unite.

Doctorul Hendrix și colegii ei au studiat 48 de perechi de mame și copii de origine afro-americană începând cu primul trimestru al sarcinii. Mamelor li s-a dat un chestionar pentru a examina trauma din copilărie (experiențele de abuz sau neglijare de la începutul vieții).

De asemenea, acestea au fost evaluate pentru a stabili nivelul stresului prenatal, cât și pe cel al anxietății și depresiei. La o lună după naștere, nou-născuții au fost examinați folosind rezonanță magnetică funcțională în timpul somnului, o tehnologie non-invazivă.

Cercetătorii s-au concentrat pe conexiunile cerebrale dintre amigdală, care este esențială în procesarea emoțiilor de frică, și asupra altor două regiuni ale creierului: cortexul prefrontal și cortexul cingular anterior. Ambele zone joacă un rol esențial în reglarea emoțiilor.

Bebelușii mamelor care au fost neglijate din punct de vedere emoțional în copilărie au prezentat conexiuni funcționale mai puternice între amigdala cerebrală și regiunile corticale.

Astfel, cu cât o mamă a avut parte de o neglijare emoțională mai mare în propria copilărie, cu atât mai puternic amigdala cerebrală a creierului copilului ei e mai conectată la regiunile corticale frontale. Rezultatele sugerează că neglijarea emoțională din copilărie are efecte inter-generaționale, în ceea ce privește structura și funcționarea creierului.

Aceste modificări, adaptative, sunt transmise de către părinți prin intermediul ADN-ului, ca parte a zestrei genetice a nou-născutului.

Poți testa nivelul tău de depresie sau predispoziția la atac de panică, dând click aici.

deadmin_funpsi

Terapia prin alimentație: nutriția potrivită pentru simptomele ADHD

În ADHD, dincolo de medicație, o alimentație corectă poate constitui o parte importantă a tratamentului.

Alimentația potrivită, în sensul unei nutriții bune, este importantă în mod special pentru orice persoană cu ADHD. Mulți copii pot mânca relativ prost și pot funcționa destul de bine la școală și acasă, cel puțin pe termen scurt. Copiii cu ADHD nu pot.

Alimentația potrivită face diferența între a-ți pierde concentrarea la ora 11 dimineața și a avea succes la școală. Între a se juca liniștit sau a avea un acces de furie.

În multe cazuri, schimbările în materie de nutriție nu doar au îmbunătățit simptomele legate de hiperactivitate, concentrare și impulsivitate, dar au calmat, de asemenea, comportamentul opoziționist.

Trenduri alimentare vs. realitate

Cărți și mii de articole sunt publicate în fiecare an despre ce alimente ar trebui să consumi pentru a avea cel mai sănătos corp și creier. Și anumite sfaturi se schimbă de la an la an. Cu toate acestea, aspectele de bază ale alimentației sănătoase sunt constante. Copiii și adulții au nevoie de cantități adecvate de macronutrienți – vitamine, minerale, și fitonutrienți din fructe și legume.

Proteinele ar trebui să provină doar din carne, pește, fasole, nuci, lactate și cereale. Un copil trebuie să primească un gram de proteine în fiecare zi pentru fiecare kilogram de greutate corporală.

Dacă greutatea copilului tău este de 45 de kilograme, el sau ea ar trebui să mănânce 45 de grame de proteine pe zi. Ovăzul și quinoa sunt două cereale cu un conținut mai mare de proteine. Kale, broccoli și mazărea au cantități mai mari de proteine față de alte legume.

Carbohidrații trebuie să fie bogați în fibre și cu un indice glicemic scăzut. Indicele glicemic clasifică carbohidrații în funcție de efectul pe care îl au asupra nivelului de zahăr din sânge. Un aliment cu un indice glicemic mic scade nivelul de zahăr din sânge, reduce poftele, și mărește concentrarea. Cerealele integrale, fasolea, semințele și marea majoritate a legumelor sunt alegeri bune.

Un copil trebuie să consume grăsimi sănătoase, o combinație de grăsimi polinesaturate, monosaturate și saturate, evitând grăsimile trans cu orice preț. Deși majoritatea grăsimilor trans au fost eliminate sau reduse în cazul alimentelor procesate, ele mai pot fi întâlnite în anumite cazuri, cum ar fi în produsele de patiserie sau cartofii prajiți, în anumite restaurante. Orice produs ce conține printre ingredientele de pe etichetă cuvintele ulei „parțial hidrogenat” conține grăsimi trans.

Următoarele sugestii sunt recomandate pentru ADHD în mod specific:

  1. Evitați toate culorile, aromele și conservanții artificiali. Cercetările au arătat că aceste chimicale create de om determină copiii fără ADHD să fie hiperactivi și mai puțin concentrați. Efectele negative sunt mai pronunțate în cazul unui copil cu ADHD. Mulți părinți au observat agitație la copiii lor atunci când consumă colorant alimentar roșu sau îndulcitor artificial.

În Europa există o atenționare pe eticheta alimentelor ce conțin anumiți coloranți artificiali: „Poate avea efecte adverse în ceea ce privește activitatea și atenția în cazul copiilor.” Este important să citim etichetele.

Ca o regulă generală, cu cât există mai multe ingrediente pe etichetă (dacă nu sunt condimente), cu atât mai mult trebuie să fii precaut în ceea ce privește cumpărarea produsului respectiv.

  1. Fiți atenți la zahăr. Deși nu orice copil cu ADHD reacționează negativ la zahăr, este cel mai bine ca toți părinții să limiteze zahărul pe cât de mult posibil. Sucurile artificiale, dacă sunt oferite, trebuie să fie doar ocazional. Sucul de fructe trebuie să fie limitat la un pahar pe zi maxim. Fructele întregi, pe de altă parte, sunt recomandate.
  2. Micul dejun este cheia, iar prânzul este aproape la fel de important. Copiii cu ADHD trebuie să mănânce un mic dejun cu cantități generoase de proteine și grăsimi sănătoase, și să evite carbohidrații și zahărul. Alimentele bune pentru micul dejun sunt ovăzul, cerealele integrale, pâinea toast din cereale integrale cu unt de arahide sau migdale, iaurtul bogat în proteine cu nuci și fructe, sau carne ce nu conține nitriți și nitrați.
    Este întotdeauna o idee bună să adaugi nuci sau semințe în mâncarea pentru micul dejun deoarece conțin proteine și grăsimi sănătoase. Dacă copilul tău este mofturos pretențios, sunt recomandate smoothie-urile pentru micul dejun deoarece poți ascunde în ele ingrediente sănătoase care sunt camuflate de gustul bun al smoothie-ului.

Principiile micului dejun se aplică de asemenea prânzului – alimente integrale, niște proteine, mai puțini carbohidrați procesați. De exemplu un sandwich cu brânză sau carne și pâine ce conține cereale integrale și mai puțin sodiu sau hummus pe pită. A adăuga fructe și legume este o idee bună. Morcovii, țelina verde și feliile de mere sau pere sunt bune, dar orice fruct sau legumă preferă copilul tău este în regulă. Nucile sunt o gustare grozavă.

  1. Mănâncă alimente organice. Alimentele organice nu sunt mai nutritive decât alimentele non-organice, dar nu conțin pesticidele, hormonii și alți aditivi care au fost asociați cu ADHD. Consumarea alimentelor organice reduce cu 80% nivelul de pesticide consumat. A trece la o alimentație organică poate fi dificil și costisitor, însă există alimente organice la un preț accesibil disponibile pe piață.

Anumite fructe și legume au un nivel de pesticide mai ridicat față de altele. Puteți găsi o listă cu acestea pe EWG. Faceți tot posibilul și evitați-le pe cele care se află cât mai sus pe listă.

  1. Consumă carbohidrați sănătoși. Funcția principală a carbohidraților este aceea de a oferi energie corpului și în special creierului și sistemului nervos. Consumarea tipului greșit de carbohidrați – de la cei cu un conținut mare de zahăr la cei fără fibre, vitamine și minerale – va determina creierul copilului tău să își piardă din concentrare. Din fericire, există un număr mare de carbohidrați sănătoși dintre care poți alege. Morcovii, vinetele, fasolea verde, ardeii, lăptuca, roșiile, mazărea, alunele și nucile sunt exemple excelente de carbohidrați sănătoși. Lintea și toate tipurile de fasole, mazărea, tăițeii cu ou, pastele integrale din grâu, cerealele din tărâțe, orezul brun, boabele de ovăz presat, laptele, grapefruit-ul și merele sunt, de asemenea, alegeri bune. Dacă aveți un copil pretențios, multe dintre aceste ingrediente pot fi ascunse în supe sau chili.
  2. Mănâncă o combinație de grăsimi sănătoase. În ultimele câteva decenii, „grăsime” a devenit un cuvânt negativ. Grăsimile sănătoase sunt bune pentru corp și creier. Se recomandă folosirea uleiurilor de măsline, canola sau floarea soarelui ce au un conținut ridicat de grăsimi monosaturate. Grăsimile saturate ce se regăsesc în carne, ouă și lactate nu sunt atât de dăunătoare dacă se consumă în cantități rezonabile.
    Cel mai important este să te asiguri că alimentația conține o cantitate suficientă de acizi grași omega-3 care sunt un anumit tip de grăsime polinesaturată. Sunt cruciali pentru funcționarea creierului, iar deseori aceștia se regăsesc în cantități mici în cazul copiilor cu ADHD.
  3. Manâncă multe fructe și legume, având ca țintă cel puțin 6 porții pe zi. Este dificil să îl determini pe copilul tău să mănânce aceste alimente, însă merită efortul. S-a demonstrat că mulți copii cu ADHD prezintă un nivel scăzut de anitoxidanți. Un supliment de multivitamine/multiminerale poate umple unele goluri, dar nu poate asigura toate fitochimicalele care se găsesc în fructe și legume.

Vei fi surprins de schimbările pozitive pe care le vei vedea la copilul tău după ce pui în aplicare acest plan nutrițional.

Nu trebuie să modifici dintr-o dată obișnuințele alimetare ale familiei tale. Modifică-le gradual, dar constant.

deEchipa FunPsi Club

Ce este dislexia și cum se manifestă

Dislexia la copii este întâlnită frecvent, dar deseori înțeleasă greșit. Această tulburare de învățare include simptome precum dificultăți la citire, la pronunțarea cuvintelor și la punctuație.

Dislexia este o tulburare caracterizată de dificultăți în a citi și a scrie – dificultăți ce nu pot fi explicate prin lipsa educației, vedere proastă, sau capacitate mintală scăzută.

Un copil dislexic poate învăța să scrie și să citească, dar va face acest lucru deseori cu dificultate, chinuindu-se să dezvolte fluența și tiparele de citire și scriere.

Cum dislexia este o tulburare pe viață, simptomele se manifestă oarecum diferit de-a lungul anilor în timp ce situațiile și împrejurările se schimbă.
Conform unor studii, dislexia are o prevalență de aproape 10% în cazul școlarilor.

Cum poți ști dacă copilul tău are dislexie?

Dislexia este de regulă diagnosticată pe durata școlii primare, atunci când problemele cu scrisul și cititul devin evidente. Mulți copii, în schimb, pot fi diagnosticați mai târziu, sau pot să nu primească nici un diagnostic până la maturitate.

Intervenția timpurie este crucială, așa că este cel mai bine să acorzi atenție simptomelor înainte de gimnaziu.

Dislexia la copii: simptome la preșcolari și la grădiniță

  • dificultate la pronunțarea unor cuvinte obișnuite potrivite vârstei
  • copilul are dificultăți în asocierea cuvintelor obiectelor când pronunția este asemănătoare (de exemplu: îți aduce un ciorap când tu de fapt l-ai rugat să aducă un colac)
  • nu-i place sau nu este capabil să completeze cântecele obișnuite pentru copii
  • are probleme în a urma îndrumările simple constând din doi pași
  • dificultate în a deosebi dreapta de stânga
  • probleme la recunoașterea literelor alfabetului
  • are probleme la asocierea literelor scrise cu sunetul corespunzător lor
  • are un vocabular mai restrâns spre deosebire de alți copii de aceeași vârstă; îi este greu să învețe cuvinte noi
  • nu este capabil să recunoască sau să găsească cuvinte care rimează

Dislexia la copii: simptome în școala primară și în gimnaziu

  • prezintă rezistență la jocuri sau activități ce presupun cititul
  • nu pare interesat de cărți, chiar dacă acestea sunt despre subiecte care îi plac
  • nu poate face un rezumat al unei povești, chiar dacă tocmai a terminat-o de citit
  • confundă literele și sunetele, sau nu poate asocia litera corectă cu sunetul corespunzător
  • se bâlbâie când spune o poveste, sau folosește multe cuvinte de umplutură
  • nu pare să înțeleagă limbajul corpului; deseori se comportă inadecvat în situații sociale
  • atunci când citește, are dificultăți în diferențierea între sunetele individuale și cuvinte
  • diferențiază cu dificultate diferitele foneme
  • citește sau scrie literele sau cuvintele în ordinea greșită
  • citește cu încetineală și/sau cu trudă
  • dificultate la pronunțarea cuvintelor noi
  • folosește incorect sau nu ia deloc în considerare punctuația
  • dificultăți în a-și însuși scrierea corectă sau vocabularul potrivit vârstei
  • dificultăți la amintirea cuvintelor cunoscute

Dislexia la copii: simptome în liceu

  • înțelege cu greutate glumele sau expresiile obișnuite
  • are dificultate la trecerea la subiect atunci când vorbește; face digresiuni în timpul povestirii
  • întâmpină dificultăți la citirea unei hărți, la stabilirea unei direcții, la deosebirea direcției drepta de stânga
  • dificultăți la învățarea unei limbi străine
  • se simte incomod când citește cu voce tare
  • se chinuie să citească la nivelul corespunzător clasei
  • dificultăți la rezumarea poveștilor sau la identificarea punctelor cheie din pasaje

Dacă întâlnești unul dintre simptomele menționate mai sus nu este un semn categoric al prezenței dislexiei.

Un diagnostic formal se face testând abilitățile la citit, vorbit și scris. În plus, un copil poate avea mai mult de o tulburare a abilității de învățare sau mintală, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

deEchipa FunPsi Club

Efectele Covid-19 asupra creierului

Virusul se manifestă agresiv asupra creierului iar „ceața mentală” și oboseala sunt simptome raportate tot mai des de către bolnavi.

Proteina spike a virusului SARS-CoV-2 poate trece prin bariera hematoencefalică a șoarecilor. Aceasta produce eliberarea de citokine de către creier, care are ca efect o inflamație a acestuia.

Apar din ce în ce mai multe dovezi conform cărora persoanele cu COVID-19 suferă efecte cognitive, cum ar fi ceață mintală și oboseală.

Virusul SARS-CoV-2, ca și alte virusuri dinaintea lui, reprezintă o amenințare pentru creier.

Într-un studiu publicat la sfârșitul anului 2020, în Nature Neuroscience, se prezintă tehnic modul în care proteina spike, deseori înfățișată ca brațele roșii ale virusului, poate trece de bariera hematoencefalică.

Proteina spike, deseori numită și proteina S1, este responsabilă cu selectare celulelor care pot fi penetreate de către virus.

Medical, inflamația intensă cauzată de infecția COVID-19 este numită furtună de citokine. Sistemul imunitar, în momentul detectării virusului și a proteinelor sale, reacționează exagerat în încercarea sa de a distruge intrusul. Astfel, în urma inflamației creierului, persoana infectată rămâne cu ceață mintală, oboseală și alte probleme cognitive.

William A. Banks, profesor de medicină la University of Washington School of Medicine, medic și cercetător la Puget Sound Veterans Affairs Healthcare System, a declarat că proteina S1 din SARS-CoV-2 și proteina gp120 din HIV-1 funcționează în mod similar. Ambele trec de bariera hematoencefalică, iar S1, la fel ca și gp120, e toxică pentru țesuturile cerebrale.

Acest aspect ar putea explica multe dintre complicațiile cauzate de COVID-19.

„Știm că atunci când ești bolnav de COVID-19 ai probleme respiratorii, iar acest lucru este datorat faptului că există o infecție la nivel pulmonar. O explicație adițională este că virusul pătrunde în centrii cerebrali responsabili cu respirația și cauzează probleme și acolo”, a spus Banks.

Multe dintre efectele pe care le are virusul COVID pot fi accentuate sau perpetuate sau chiar cauzate de pătrunderea virusului în creier, iar acele efecte pot dura un timp foarte îndelungat.

deEchipa FunPsi Club

Predicția sinuciderii prin inteligență artificială

Un studiu bazat pe algoritmi de machine-learning a evidențiat potențialul de predicție a tentativelor de sinucidere și a riscurilor corespunzătoare.

Cercetătorii au aplicat algoritmul pe un eșantion de 35.400 de indivizi, reușind să creeze un model de predicție foarte precis a riscului de sinucidere.

Astfel, se pot crea intervenții de suport specifice și extrem de țintite, la nivel individual. Persoanele aflate în situații de risc, indiferent de motiv, pot fi ajutate înainte de a intra în faze critice.

„Modelul nostru de învățare automată a confirmat factorii de risc bine-cunoscuți ai tentativei de suicid, inclusiv comportamentul suicidar anterior și depresia. Am identificat, de asemenea, disfuncționalitățile, cum ar fi neglijarea activitățile de rutină sau modificarea acestora din cauza problemelor emoționale, ca un nou risc important” explică coordonatorul proiectului, Angel Garcia de la Garza, doctorand în cadrul Departamentului de Biostatistică, Universitatea Columbia, New York.

Cercetările anterioare care utilizează abordări de învățare automată pentru a studia predicția încercărilor de sinucidere non-fatale s-au concentrat asupra pacienților cu risc ridicat, în mediul clinic.Mai mult de o treime din indivizii care au tentative de sinucidere non-fatale nu primesc tratament medicamentos specific sau terapie clinică, a remarcat Garcia de la Garza.

„Am dorit să extindem înțelegerea factorilor de risc ai tentativelor de sinucidere dincolo de populațiile clinice cu risc ridicat, adică să putem interveni predictiv asupra populației generale adulte” a declarat cercetătorul.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 800.000 de persoane mor în fiecare an din cauza suicidului, respectiv o persoană la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea este un fenomen global și este prezentă în toate categoriile de vârstă.