Arhivă categorie Informatii utile

deEchipa FunPsi Club

Autism: soluții de la șoricei și inteligență artificială

Un nou studiu arată că șoriceii care prezintă deficiența genetică 16p11.2 asociată autismului nu reușesc să emită o secvență de sunete pentru a-și chema mama

În același timp, o cincime dintre bebelușii care moștenesc o variație genetică localizată pe cromozomul 16 vor dezvolta Tulburare de spectru autist (TSA) odată ajunși la vârsta de 3 ani. Această variație este denumită deficiența 16p11.2.

Noboru Hiroi, PhD, de la University of Texas Health Science Center din San Antonio studiază șoarecii care prezintă această deficiență. Echipa, care include colegi din Japonia, Irlanda și Statele Unite, folosește inteligența artificială, mai exact machine learning, pentru a înțelege care dintre sunetele produse de puii de șoarece pot prezice cel mai mult anomaliile sociale o lună mai târziu, când aceștia vor atinge maturitatea.

„Puii care prezintă această variație genetică nu pot emite ultrasunetele în secvența corectă.” a spus dr. Hiroi. „Dorim să știm dacă aceste secvențe anormale pot prezice ce va urma o lună mai târziu în comportamentele lor sociale.”

Prin machine learning se dorește dezvoltarea unui algoritm precis de diagnosticare pentru TSA. „Ideea este că, odată ce vom putea face acest lucru cu sunetele produse de șoareci, putem aplica același algoritm în cazul plânsetelor copiilor umani” a spus dr. Hiroi.

„Este esențial să identificăm acele semne timpurii, mai ales dacă vom putea aplica la copiii umani ceea ce descoperim în cazul puilor de șoarece și dacă putem aplica opțiuni terapeutice din timp, rezultatul va fi unul mai bun.” a spus dr. Hiroi.

Șoarecii sunt studiați datorită perioadei lor scurte de dezvoltare. Același tip de cercetare pentru copiii umani ar necesita 2 sau 3 ani de urmărire.

Colaboratorii îndrumați de dr. Cynthia Blanco, profesor de pediatrie la Greehey Family Foundation Chair in Neonatology Research at UT Health în San Antonio, au început să înregistreze plânsetele copiilor născuți prematur de la spitalul universitar. Copiii născuți prematur sunt vizați datorită riscului ridicat de a suferi de probleme de dezvoltare, inclusiv de TSA.

Copiii predispuși la TSA identificați în acest mod pot fi tratați prin terapie de desensibilizare, pentru a nu reacționa exagerat la stimuli specifici. De asemenea, pot fi aplicate terapii comportamentale pentru a ajuta bebelușii să învețe cum să facă față situațiilor sociale.

Cercetarea este descrisă într-o lucrare publicată în jurnalul Molecular Psychiatry.

Autorii subliniază și faptul că că algoritmii dezvoltați pe baza sunetelor emise de bebeluși pot fi folosiți pentru a prezice alte tulburări, cum ar fi schizofrenia, care apare de la 17 până la 20 de ani după naștere.

deEchipa FunPsi Club

Îmbătrânirea: cum poate fi inversat procesul

Un studiu clinic recent indică o potențială soluție pentru stoparea și inversarea procesului de degradare celulară, a îmbătrânirii organismului.

Vârsta biologică, măsurată prin sistemul Horvath – DNA Methylation Age, poate fi redusă cu mai mult de trei ani în doar opt săptămâni, făcând schimbări în ceea ce privește dieta și stilul de viață sănătos. Toate aceste procese au ca efect echilibrarea metilării ADN-ului.

Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 43 de bărbați adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 50 și 72 de ani. Concluziile acestuia au indicat o reducere semnificativă statistic a vârstei biologice cu trei ani, comparativ cu grupul de control.

Programul de tratament de 8 săptămâni a inclus dietă, somn, exerciții fizice și relaxare, precum și probiotice, împreună cu fitonutrienți suplimentari.

Studiul a fost realizat independent de Institutul de Cercetare Helfgott, cu asistență de laborator din partea Universității Yale – Center for Genome Analysis, iar rezultatele au fost analizate independent de către Universitatea McGill și Universitatea Națională de Medicină Naturală.

Autorul principal al studiului, Kara Fitzgerald ND IFMCP, a declarat că „programul de intervenție combinat a fost conceput pentru a viza un mecanism biologic specific numit metilare ADN și, în special, modelele de metilare ADN au fost identificate ca fiind predictori exacți ai vârstei biologice. Studiul este unic prin utilizarea unui program dietetic și stil de viață sănătos, non-farmaceutic” a declarat coordonatoarea studiului.

”Acest studiu oferă o primă perspectivă asupra posibilității de a utiliza modificări naturale, care vizează procesele epigenetice, cu scopul creșterii calității vieții și poate chiar și a longevității”, relatează Moshe Szyf, doctor al Universității McGill.

Modelele de metilare a ADN-ului au devenit un mijloc principal prin care oamenii de știință evaluează și urmăresc îmbătrânirea biologică, un termen folosit pentru a descrie acumularea de daune și pierderea funcției celulelor, țesuturilor și organelor noastre. Aceste daune sunt cele care determină bolile îmbătrânirii.

Întrucât îmbătrânirea este principalul determinant al bolilor cronice, această reducere a vârstei biologice are puterea de a ne ajuta să trăim mai bine, mai mult.
Sursa : https://neurosciencenews.com

(Sursa: https://neurosciencenews.com – Acest text a fost tradus și adaptat, cu posibile editări, în formă și conținut, ale versiunii originale)

deEchipa FunPsi Club

De ce avem vise ciudate?

În neuroștiință și psihologie găsim o multitudine de teorii asupra viselor, cercetătorii având abordări și explicații uneori contrastante.

Erik Hoel, profesor cercetător al Universității Tufts, propune o nouă abordare, din perspectiva modelelor de machine learning: ipoteza adaptării excesive a creierului. Conform acestei teorii, visele ciudate permit creierului să generalizeze în mod eficient experiențele zilnice.

Conceptul statistic de „adaptare excesivă”, în cazul antrenării unei inteligențe artificiale, respectiv a unui algoritm de machine learning, presupune o familiarizare prea puternică cu setul de date.

Cu alte cuvinte, IA-ul consideră datele de antrenament ca fiind o reprezentare perfectă a oricăror situații posibile cu care s-ar putea confrunta. Consecința cea mai periculoasă este incapacitatea adaptării la situații noi care conțin, parțial, elemente deja cunoscute.

„Dacă analizăm tehnicile utilizate pentru învățarea profundă, în cazul machine learning, observăm asemănări extraordinare cu visele” explică Hoel.

Ca și în cazul IA, creierul nostru se familiarizează prea mult cu setul de date, riscând o blocare a evoluției. Astfel, pentru a „rotunji” generalizările și structurările conceptuale, creierul introduce în propriul algoritm informații absurde, consecința fiind visele ciudate.

S-a demonstrat științific faptul că modalitatea cea mai precisă de a produce vise legate de realitate este exersarea repetată a unei sarcini noi. Astfel, în timpul somnului, creierul va încerca să generalizeze conceptele noi și va declanșa proceduri de adaptare excesivă.

Creierul învață constant lucruri noi iar „viața e plictisitoare, uneori. În acest sens, visele au rolul de a ne proteja de pericolul adaptării excesive la realitatea pe care o trăim” declară cercetătorul.

(Sursa: Science Daily – Acest text a fost tradus și adaptat, cu posibile editări, în formă și conținut, ale versiunii originale)

deEchipa FunPsi Club

Studiu: deficiențele congnitive din copilărie și bolile mentale la adulți

Deficiențele cognitive sunt trăsături esențiale ale tulburărilor mentale și importante în prezicerea prognosticului pe termen lung. Cercetările indică faptul că tiparele individuale ale acestora sunt anterioare tulburărilor mentale specifice.

Analizând datele dintr-o cohortă din Marea Britanie formată din 13.988 de indivizi născuți între aprilie 1991 și decembrie 1992, cercetătorii au descoperit o serie de legături cheie și specifice între problemele cognitive din copilărie și problemele de sănătate mintală din viața ulterioară, și anume.

Astfel, deficitul de atenție susținută la copiii de opt ani precede dezvoltarea simptomelor tulburării de tip borderline (BPD) la 11-12 ani și depresie la 17-18 ani.

Dificultățile de inhibiție la copiii de opt ani au fost asociate cu experiențe psihotice la 17-18 ani iar deficitul de memorie de lucru la copiii de 10 ani a fost legat de hipomanie la 22-23 de ani.

Autorul principal al studiului Dr. Isabel Morales-Muñoz, de la Institutul pentru Sănătate Mintală al Universității din Birmingham și Institutul finlandez pentru Sănătate Mentală din Helsinki, afirmă: „Studiul nostru evidențiază impactul potențial al deficitelor cognitive din copilărie asupra mentalului tinerilor sănătate, sugerând asociații specifice cu anumite condiții. Strategiile de prevenire axate pe ameliorarea acestor probleme cognitive specifice ar putea ajuta la reducerea probabilității ca acești copii să dezvolte probleme legate de sănătate mintală în adolescență și la vârsta adultă timpurie.”

Studiul reprezintă o premieră în această direcție de cercetare, prin urmărirea subiecților pe o perioadă semnificativă de timp pentru a explora asocieri specifice între deficitele cognitive din copilărie și problemele psihopatologice la tineri.

Deficiențele de atenție susținută la opt ani, asociate cu simptomele BPD la 11-12 ani, sunt în concordanță cu deficiențe similare la pacienții adulți cu BPD, legate de dificultăți de respectare a programelor de terapie.

Dovezile anterioare sugerează, de asemenea, o legătură semnificativă între BPD la adulți și simptomele tulburării de hiperactivitate a deficitului de atenție (ADHD) din copilărie – indicând faptul că ADHD ar putea reprezenta un factor de risc pentru BPD.

Studiul susține, de asemenea, teoria că lipsa inhibiției în copilărie precede experiențele psihotice ulterioare, cu o lipsă de control inhibitor comună în tulburările psihotice, cum ar fi schizofrenia.

Tulburările mentale sunt printre principalele consumatoare de resurse în sistemele sanitare la nivel global și cel puțin 10% dintre copiii și adolescenții din întreaga lume au o tulburare mentală. 75% dintre tulburările psihice diagnosticate la adulți își au debutul în copilărie și adolescență.

Tulburarea bipolară, depresia și psihozele apar frecvent în timpul adolescenței și continuă la vârsta adultă tânără – potențial legate de anomalii în modul în care adolescenții se maturizează cauzate de factori psihosociali, biologici sau de mediu.

„Este crucial să se studieze apariția tulburărilor mentale în aceste stadii incipiente și să se evalueze factorii de risc anteriori acestor condiții. Acești factori sunt caracteristici esențiale ale tulburărilor mentale, cum ar fi psihozele și tulburările de dispoziție”, susține co-autorul studiului, profesorul Broome.

„Deficiențele funcției cognitive, variind de la scăderea atenției și a memoriei de lucru până la perturbarea cogniției sociale și a limbajului, sunt comune în tulburările psihiatrice. Acestea compromit grav calitatea vieții și ar putea fi anterioare unor condiții grave de sănătate mintală cu câțiva ani „, a comentat profesorul Steven Marwaha.

deEchipa FunPsi Club

Propriopercepția: al șaselea simț „imperceptibil”

Propriocepția ne permite să determinăm poziția, viteza și direcția fiecărei părți a corpului nostru, și oferă informații creierului pentru a ghida mișcările.

Cele cinci simțuri sunt: văzul, auzul, mirosul, gustul și tactul. Există un al șaselea pseudo-simț: propriopercepția. Este simțul care ne permite să localizăm și să ne simțim părțile corpului.

Închide-ți ochii, roagă pe cineva să îți mute piciorul drept, și tot vei ști unde se află. De fapt, îți poți descrie postura corpului grație integrării de către sistemul nervos a semnalelor neurofiziologice de la receptori – proprioceptori – în mușchi, tendoane, încheieturi și piele, care sunt sensibili la alungirea mușchiului, la forță, la rotația încheieturii și la întinderea locală a pielii.

Propriocepția este o componentă cheie a sistemului nostru global de poziționare, fiind esențială în viața noastră de zi cu zi deoarece avem nevoie să știm unde ne aflăm pentru a ne deplasa undeva. Ea ne permite să determinăm poziția fiecărei părți a corpului, viteza și direcția acesteia, fie că ne dăm seama sau nu, și în acest fel permite creierului nostru să ne ghideze mișcările.

Pentru a înțelege rolul propriocepției, cercetătorii au studiat pacienți cu cazuri rare care au pierdut acest simț printr-o boală care le-a afectat nervii periferici. Acești indivizi nu pot realiza mișcări coordonate. Motivul deficienței motorii devine clar atunci când un pacient este rugat de către neurolog să își miște picioarele, iar acesta răspunde „Sigur, numai de le-aș putea găsi.”

Povestea lui Ian Waterman despre „corpul său care lipsește” a servit drept bază pentru documentarul realizat de BBC în 1997 intitulat „Omul care și-a pierdut corpul” (The Man Who Lost His Body). Ian avea 19 ani atunci când și-a pierdut propriocepția și senzația tactilă ca rezultat al unei reacții autoimune la o infecție virală. Este dificil să înțelegem deficitul său senzorial din moment ce pierderea sa nu poate fi simulată precum pierderea văzului sau auzului (prin acoperirea ochilor sau înfundarea urechilor). Cea mai apropiată de simularea acestei pierderi este anestezia, vremea rece care ne îngheață extremitățile, sau când unul dintre membre ne amorțește datorită unei poziționări incorecte, urmată de întreruperea circulației sangvine către senzori. Dar niciuna dintre aceste situații nu poate egala pierderea permanentă a lui Ian.

Mare parte din activitatea propriocepției se desfășoară în mod automat și inconștient. Studierea pacienților precum Ian poate pune în evidență importanța crucială a propriocepției în viața de zi cu zi.

Când Ian și-a pierdut propriocepția și senzația tactilă acesta și-a pierdut de asemenea abilitatea de a-și controla corpul. A petrecut 17 luni într-un centru de reabilitare învățând cum să se miște, cum să stea așezat, să se hrănească, să se îmbrace, apoi să se ridice și să meargă, tot timpul fiind nevoit să se uite la fiecare parte a corpului care se mișca și să se gândească la fiecare mișcare.

Fără a își vedea corpul, dacă ar fi strănutat ar fi căzut, visatul cu ochii deschiși era imposibil, iar o răceală îl ținea la pat. După 40 de ani Ian încă este nevoit să gândească în detaliu fiecare dintre mișcările sale. Deși recuperarea sa funcțională a uimit cercetătorii, toate acțiunile sale zilnice încă depind de atenție și văz, neputând să compenseze pierderea suferită.

Pentru cei afectați de pierderea propriopercepției statul în picioare și mersul au devenit periculoase, ei fiind nevoiți să stea într-un scaun cu rotile.

Când te întinzi după cana de cafea nu e nevoie să privești unde se află mâna ta înainte să o miști, ci pur și simplu te uiți la cană și întinzi mâna, apelând la un procedeu inconștient pentru a-ți planifica mișcarea.

În schimb, Ian și cei în situații similare cu a sa sunt nevoiți să își folosească vederea pentru a-și informa creierul despre stadiul mâinii și părților corpului de fiecare data când se mișcă. Pe lângă alte probleme, acest procedeu cognitiv este istovitor și nici nu permite indivizilor care și-au pierdut propriocepția să realizeze mișcări la fel de precise precum cele pe care le producem cu ajutorul propriocepției.

Societatea îi recompensează din plin pe cei cu cea mai bună coordonare motorie, fie că sunt atleți sau artiști. Pentru a atinge excelența, aceștia din urmă exersează multe ore pe zi.

În timp ce pierderea propriocepției cauzează deficiențe persistente de postură și mișcare, ingeniozitatea și efortul mental al acestor oameni extraordinari ne dezvăluie multe despre capacitatea noastră de a explora limitele a ce este posibil odată ce suntem confruntați cu o dizabilitate care anterior era de neimaginat.

(Sursa: Neurosciencenews.com – Acest text a fost tradus și adaptat, cu posibile editări, în formă și conținut, ale versiunii originale)

deEchipa FunPsi Club

Echilibrul mental și grădinăritul

Un studiu publicat în Mental Health Journal menționează grădinăritul ca având capacitatea de a reduce stresul și de a îmbunătăți starea de spirit, atenuând simptomele de depresie și anxietate.

Stresul este o problemă de nivel mondial a secolului 21 și afectează sănătatea mai ales în ceea ce privește tensiunea arterială crescută, tensiunea musculară și probleme digestive. Stresul pe termen lung poate duce la probleme serioase de sănătate, printre acestea numărându-se depresia și anxietatea.

Există dovezi care indică faptul că grădinăritul poate avea beneficii pentru sănătatea mentală. Acest aspect este cu atât mai important cu cât trăim într-o perioadă în care sistemul de sănătate este suprasolicitat iar unul din patru adulți se confruntă cu probleme de sănătate mentală.

Cercetătorii suedezi au descoperit faptul că pe măsură ce oamenii își utilizează din ce în ce mai des grădinile, gradul de stres pe care aceștia îl resimt scade.

Din 317 de persoane care au luat parte la sesiuni de grădinărit organizate în Marea Britanie în 3 comitate, 80% au declarat că sănătatea lor mentală s-a ameliorat, 93% din aceștia spunând că motivația lor și încrederea în sine s-au îmbunătățit.

În Statele Unite, 144 de grădinari din Philadelphia au fost întrebați de ce realizează această activitate; principale motive menționate au fost sănătatea mentală și recreerea.

Pe lângă faptul că grădinile sunt spații relaxante, acestea pot fi de asemenea locuri în care efortul depus are ca rezultat un sentiment de realizare, crescând încrederea în sine și stima de sine.

Există dovezi care sugerează că simplul fapt de a privi un spațiu verde are efecte pozitive asupra sănătății mentale, ajutându-ne să ne relaxăm și să ne reducem nivelul de stres.

Grădinăritul se prezintă ca soluție ajutătoare pentru persoanele cu probleme de sănătate mentală bine definite, oferind o varietate enormă de activități și opțiuni, mai mult decât orice altă activitate terapeutică.

De exemplu, în Marea Britanie, există activități de grădinărit organizate în scop terapeutic, adaptate nevoilor fiecărui individ, aceștia fiind încurajați să își seteze țeluri care le vor îmbunătăți sănătatea și starea generală de bine. Acest procedeu mai poartă denumirea și de „Horticultură Socială și Terapeutică”.
Aceste programe de intervenție „verde” au capacitatea de a:

  • reduce depresia, anxietatea și simptomele cauzate de stres;
  • atenua simptomele demenței, cum ar fi comportamentul agresiv;
  • mări abilitatea de concentrare;
  • reduce nevoia de a apela la medicamente.

Sursa: www.thrive.org.uk

deEchipa FunPsi Club

YouTube: mesajele depresive sunt periculoase și pline de prejudecăți

Studiind 327 de videoclipuri de pe YouTube, legate de depresie, cercetătorii au descoperit că autorii perpetuează, fără să știe, stigmate și concepții greșite despre sănătatea mintală.

Ratele depresiei s-au triplat de la începutul pandemiei COVID-19 și cele mai recente estimări sugerează că aceste cifre rămân ridicate în comparație cu ratele pre-pandemice.

Într-o societate în care educația pentru sănătatea mintală nu este predată uniform în școli și în care majoritatea persoanelor cu depresie nu sunt tratate, pandemia a fost picătura care a umplut paharul.

Pentru a înțelege mai bine de ce persistă stigmatul depresiv, cercetătorii au examinat modul în care este descrisă depresia în sfera publică. În cadrul studiului au fost organizate sistematic 327 de videoclipuri YouTube despre depresie pe baza modului în care au prezentat cauzele depresiei, prognosticul și tratamentul recomandat.

S-a descoperit faptul că mesajele populare de pe YouTube pot perpetua, fără să știe, stigmatul și concepțiile greșite despre depresie.

Stigmatizarea face depresia și mai grea

Deși nu mai suntem în era instituțiilor mentale și a lobotomiilor, stigmatul față de depresie este prezent ca întotdeauna. Într-un studiu din 2018 care a implicat 1.173 de americani, s-a cerut subiecților să deseneze pe cineva cu depresie. 30% i-au considerat „violenți”, iar 20% au susținut utilizarea tratamentului chiar și fără acordul pacientului.

În mod curent se întâlnesc afirmații de genul „depresia nu este reală” sau „persoanele depresive sunt doar slabe și leneșe”. Se pare că percepția publică exagerează sau micșorează severitatea depresiei, evident, niciuna dintre ele nu surprinde adevărul.

Un astfel de stigmat scade capacitatea oamenilor de a face față depresiei și de a căuta ajutor. Acest aspect este îngrijorător, mai ales în cazul celor cu tendințe suicidale. Stigmatizarea poate fi considerată ucigașul principal în cazul persoanelor depresive.

Deși mulți cred că atribuirea de origini biologice depresiei, scade stigmatul social, însă studiile demonstrează că poate avea efectul opus. Când oamenii văd depresia ca pe o boală a creierului, este mai puțin probabil să dea vina pe individul depresiv. Dar în același timp, este mai probabil să vadă persoana cu depresie ca fiind „diferită”, „periculoasă” și „netratabilă”. Studiile arată că aceste convingeri pot diminua dorința oamenilor de a susține sau de a empatiza la nivel uman cu persoanele depresive.

Exemple de mesaje parțial adevărate

Aproximativ 50% din videoclipurile studiate prezentau depresia ca pe o afecțiune biologică, cum ar fi o „boală a creierului” sau „un dezechilibru chimic”.

Peste 40% au discutat despre modul în care contextul, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, abuzurile sau alte evenimente din viață, pot provoca depresie.

Depresia durează ani de zile … uneori toată viața. Acest mesaj este adevăr parțial, dar știința sugerează o imagine mai complicată. Pentru unii, depresia poate dura ani de zile în funcție de circumstanțele lor de viață și de accesul la tratament. Pentru alții, depresia poate dura doar câteva luni.

Unul dintre cele mai periculoase mesaje este cel care spune că depresia se rezolvă rapid, cu doar câteva „scurtături și soluții rapide”, similare celor transmise de diverși guru. Abordările de tipul „doar cu acest exercițiu te vei simți mai bine” nu sunt doar invalidante, ci și mincinoase. Este cu atât mai îngrijorător faptul că aceste videoclipuri amestecă termenii medicali cu soluții fantastice, inventate. Consumul de ciocolată, de exemplu, îți poate influența starea de moment, dar nu tratează depresia.

În realitate…

În majoritatea cazurilor, depresia este rezultatul unei combinații de circumstanțe biologice, de mediu și psihologice. Doar 8% din videoclipuri au prezentat mesaje care explică acest aspect. Poartă numele de „model biopsihosocial” și este acceptat în psihologia clinică și psihiatrie. Încadrarea depresiei, fie biologică, fie situațională, poate restrânge viziunea asupra potențialelor tratamente.

În realitate, multe tratamente funcționează pentru depresie. Cu toate acestea, s-ar putea să dureze ceva timp pentru identificarea combinației corecte de tratament care funcționează pentru un caz specific.

Conform studiilor: „majoritatea persoanelor care suferă de depresie se vor recupera în decurs de un an”.

deEchipa FunPsi Club

Terapia online

Informațiile au fost puse la dispoziție de către colaboratoarea noastră externă, psihologul Anca Hohotă. Pentru a vedea detalii despre aceasta, click aici.

Psihologia transpusă în mediul online denotă evoluție, profesionalism și adaptare. Menținând pasul cu restul lumii, și psihologia trebuie să se transpună în mediul online, însă cu o măsură, desigur. Psihologul este persoana care păstrează valoarea interacțiunilor umane și accentuează importanța acestora. În cazul copiilor, este esențială întâlnirea față în față pentru a crea realația terapeutică adecvată și, indirect, pentru a reduce „timpul de ecran”.

În ce măsură poate un psihoterapeut să desfășoare ședințele terapeutice în mediul online?

Psihoterapeutul își poate desfășura ședințele în mediul online pentru că tehnicile pe care le utilizează în discuția terapeutică funcționează chiar dacă nu sunt transmise față în față.

Există, desigur, câteva aspecte de menționat cu privire la psihoterapia online. Clientul ar putea să nu ia în serios ședința terapeutică, adică să apară în fața camerei într-o posturaă neadecvată, tocmai pentru că nu a părăsit spațiul său de confort. Acest aspect poate lipsi la persoanele care își doresc cu adevărat schimbarea, pentru că acestea fac orice le stă în putere pentru a o atinge.

Un alt aspect de luat în considerare în cazul psihoterapiei online constă în intimitate. Este posibil ca un client ce participă la psihoterapie să nu fie singur acasă, iar atunci să existe un blocaj în a face dezvăluiri, pentru că ar putea fi auzit de persoana din casă (soț, soție, copil, părinte). Prin urmare este extrem de relevant ca fiecare client să se asigure ca are intimitate în locul din care vrea să participe la ședințele de psihoterapie online.

Care sunt tulburările ce pot fi evaluate și tratate prin intermediul platformelor online?

Pentru adulți, online există soluții de evaluare și tratament pentru anxietate și depresie, respectiv comorbidități precum risc suicidar, percepția față de sine sau fobii.

Pentru copii sunt incluse mai multe arii, acestea fiind: sănătatea mintală, orientare în carieră, dezvoltare peronală, nivelul de dezvoltare cognitivă, strategii de învățare, respectiv, pregătirea pentru școală.

Copiii și terapia online

Psihoterapia în mediul online nu se poate aplica pentru copii, pentru că aceștia nu au răbdare, și este dificil pentru psihoterapeut să-i capteze atenția copilului, acesta putând fi oricând distras de altceva. Cu alte cuvinte, este greu pentru un psiholog să mențină atenția unui copil în mediul online, astfel încât, actualmente, nu se pot realiza ședințe terapeutice cu cei mici în mod virtual.

Ce motive poate avea un copil pentru a manifesta un comportament neadecvat?

Principalul motiv pe care l-am descoperit analizând cazurile pe care le-am avut constă în atragerea atenției părinților.

Aici putem discuta despre atenția negativă, care presupune ceartă, mustrare, un ton mai ridicat al părintelui, dar și despre atenția pozitivă redată prin laude, afecțiune.

De cele mai multe ori, când comprtamentul copilului este neadecvat, atenția pe care o primește este una negativă, însă copilul își satisface nevoia aceasta, de a-i capta atenția părintelui și în acest fel va repeta comportamentul nedorit.

Am putea să ne întrebăm de ce să-și dorească copilul o atenție negativă, cînd ar putea realiza comportamente adecvate care să-i aducă atenție poztivă. Răspunsul este unul foarte simplu: copilul nu primește ateția părintelui când face ceva bine.

Să prepunem că un baiat de 8 ani își duce sngur farfuria în chiuveta după ce mănâncă; acesta este un comportament pozitiv, însă reacția părintelui nu a existat, nu a fost lăudat, nu i s-a arătat că gestul său a fost observat, prin urmare pentru a face părintele să aibă reacție la un comportamnet de-al său se va comporta ulterior negativ.

Astfel, pentru a diminua comportamentul nedorit, părintele poate suplimenta atenția pozitivă, atunci când copilul nu o cere. Acest lucru presupune ca părintele să fie atent la copilul său și fiecare comportament adecvat să fie lăudat, apreciat. Continuu. Constant. În felul acesta copilul își satisface nevoia de atenție și va reduce comportamentele neadecvate.

deadmin_funpsi

Evaluarea online

Informațiile au fost puse la dispoziție de către colaboratoarea noastră externă, psihologul Anca Hohotă. Pentru a vedea detalii despre aceasta, click aici.

Psihologia transpusă în mediul online denotă evoluție, profesionalism și adaptare. Menținând pasul cu restul lumii, și psihologia trebuie să se transpună în mediul online, însă cu o măsură, desigur. Psihologul este persoana care păstrează valoarea interacțiunilor umane și accentuează importanța acestora. În cazul copiilor, este esențială întâlnirea față în față pentru a crea realația terapeutică adecvată și, indirect, pentru a reduce „timpul de ecran”.

În ce măsură poate un psiholog clinician să desfășoare evaluarile în mediul online?

Psihologul clinican își poate desfășura activitatea în mediul online doar cu ajutorul platformelor online de screening și evaluare psihologică.

Acesta aplică teste iar apoi le interpretează, scriind la final un raport de evaluare psihologică. Atunci când testele sunt de tip creion – hartie, acesta nu-și poate desfășura activitatea online.

Psihologii clinicieni care au acces la platforme de evaluare online, pot realiza evaluări fără a se întâlni cu clientul față în față, deoarece completarea chestionarelor se face independent de psiholog.

Este extrem de relevant ca fiecare client să se asigure ca are intimitate în locul din care vrea să participe la evaluarea ședințele de psihoterapie online.

Ce presupune o testare psihologică și de ce este mai facilă dacă se realizează în mod online?

Pentru a realiza o testare psihologică, psihologul clinician are în primul rând nevoie de teste psihologice. În platformele online se regăsește un număr mare de teste ce acoperă întreaga gamă a unei tulburări psihice.

Astfel, clientul și psihologul au o serie de beneficii. Clientul, pe de o parte, are oportunitatea unei evaluări psihologice ample, complexe pentru a primi o analiză a tuturor aspectelor.

De exemplu, în evaluarea anxietății, se vor analiza și tulburările conexe cum ar fi: fobiile, stima de sine, depresia. Evaluarea psihologică în mediul online este benefică pentru client și pentru că îi oferă posibilitatea de a completa testele psihologice în zona sa de confort, în ritmul propriu, și, desigur, este mult mai facil decât metoda clasică creion – hârtie, pentru că se reduc șansele de a marca greșit răspunsul pe foaia de hârtie.

În cazul copiilor, cine poate completa evaluarea psihologică în mediul online?

Evaluarea copiilor se face prin completarea testelor de către părinți sau educator. Voi folosi termenul de educator pentru a desemna atât educatorul, cât și învățătorul și profesorul.

Altfel spus, părintele va avea un set de chestionare, iar educatorul alt set, iar răspunsurile le vor oferi în funcție de observațiile pe care le-au făcut de-a lungul timpului.

Este extrem de important ca părintele să nu completeze dezirabil, ci să fie cât mai sincer și obiect pntru o evaluare acurată.

În procesul de evaluare al nivelului de dezvoltare este necesară evaluarea psihologului, pentru că va aplica câteva teste în cabinet.

Auto-administrarea testelor se poate realiza la adolescenți. În cazul copiilor, pe mine ca psiholog clinician mă interesează rezultatele testelor completate de părinte și educator, însă ca psihoterapeut este necear să am ședințe de psihoterapie cu respectivul copil, iar aceste ședințe este necesar să se desfășoare față în față.

Care sunt semnele care sa-l facă pe părinte să decidă dacă fiul/fiica sa are nevoie de evaluare psihologică?

Un copil poate manifesta diverse comportamente neadecvate. În spatele fiecărui comportament neadecvat se află o emoție reprimată, o nevoie neîndeplinită.

Atunci când părintele observă că un anumit comportament neadecvat este repetat și nu se diminuează cu tehnicile aplicate de el instinctiv sau intuitiv, apelează la evaluare de specialitate.

Atenția părintelui asupra copilului este necesar să fie complexă, în sensul în care să observe în ce mediu se desfășoară un comportament; se poate întâmpla doar acasă sau doar la grădiniță/școală.

Primul aspect pe care îl discut cu părintele în ședința de evaluare constă într-o analiza comportamentală a situației problematice și întreb despre antecedentul care a provocat comportamnetul, despre cum s-a manifestat comportamentul, respectiv despre consecința copilului. În felul acesta se descoperă motivul pentru care comportamentul neadecvat este susținut.

Ce motive poate avea un copil pentru a manifesta un comportament neadecvat?

Principalul motiv pe care l-am descoperit analizând cazurile pe care le-am avut constă în atragerea atenției părinților.

Aici putem discuta despre atenția negativă, care presupune ceartă, mustrare, un ton mai ridicat al părintelui, dar și despre atenția pozitivă redată prin laude, afecțiune.

De cele mai multe ori, când comprtamentul copilului este neadecvat, atenția pe care o primește este una negativă, însă copilul își satisface nevoia aceasta, de a-i capta atenția părintelui și în acest fel va repeta comportamentul nedorit.

Am putea să ne întrebăm de ce să-și dorească copilul o atenție negativă, cînd ar putea realiza comportamente adecvate care să-i aducă atenție poztivă. Răspunsul este unul foarte simplu: copilul nu primește ateția părintelui când face ceva bine.

Să prepunem că un baiat de 8 ani își duce sngur farfuria în chiuveta după ce mănâncă; acesta este un comportament pozitiv, însă reacția părintelui nu a existat, nu a fost lăudat, nu i s-a arătat că gestul său a fost observat, prin urmare pentru a face părintele să aibă reacție la un comportamnet de-al său se va comporta ulterior negativ.

Astfel, pentru a diminua comportamentul nedorit, părintele poate suplimenta atenția pozitivă, atunci când copilul nu o cere. Acest lucru presupune ca părintele să fie atent la copilul său și fiecare comportament adecvat să fie lăudat, apreciat. Continuu. Constant. În felul acesta copilul își satisface nevoia de atenție și va reduce comportamentele neadecvate.

În sinteză, despre importanța evaluării în mediul online

  • Confortul de completa testele psihologice într-un mediul familial
  • Ușurința de a completa online, utilizand un dispozitiv electronic, fără să fie nevoie de aplicare creion hârtie
  • Obținerea imediată a raportului de evaluare psihlogică, raport ce conține interpretări ale rezultatelor și nu doar scoruri brute și scalate.
  • Posibilitatea de a parcurge module tratament aferente afecțiunii sale cu scopul de a îmbunătăți intervenția psihoterapeutică din cabinetul psihologului
    Pentru copii, evaluarea psihologică în mediul online este importantă deoarece:
  • Problema este analizată de părinte și educator și astfel perspectivele sunt mai largi iar evaluarea mai acurată
  • Adolescenții își iau o dozè de independeță utilizând această metodă de evaluare, întrucât li se creează cont în platformă cu datele lor de contact și aub responsabilitatea de a completa sincer și acurat testele psihologice
  • Părintele copilului evaluat are posibilitatea de a afla concret gradul în care afecțiunea copilului îl afectează în mediul școlar, familial sau personal.
deEchipa FunPsi Club

Cum procesează creierul singurătatea și înțelepciunea

Studiile au demonstrat faptul că singurătatea are efecte negative asupra sănătății mentale și a duratei vieții. De asemenea, se știe că înțelepciunea, ca totalitate a experiențelor și atitudine față de viață, este una dintre modalitățile de combatere a efectelor singurătății.

Într-un studiu publicat în ediția online a revistei Cerebral Cortex, din 5 martie 2021, cercetătorii Universității California San Diego School of Medicine au descoperit că anumite regiuni ale creierului răspund stimulilor emoționali legați de singurătate și înțelepciune în moduri opuse.

„Ne-a interesat relația dintre singurătate și înțelepciune, în contextul evaluării emoționale deficitare, adică modul în care răspundem la diferite emoții pozitive și negative”, a declarat doctorul Jyoti Mishra, autor principal al studiului, director al NEATLabs și profesor asistent în cadrul Departamentului de Psihiatrie la Facultatea de Medicină UC San Diego.

Studiul a implicat 147 de participanți, cu vârste cuprinse între 18 și 85 de ani. Subiecții au efectuat o sarcină cognitivă simplă: determinarea direcției în care indica o săgeată, în timp ce figuri cu expresii emoționale diferite erau prezentate în fundal.

„Am constatat că fețele care exprimau furie au avut rol de distractori, adică au încetinit semnificativ răspunsurile cognitive simple la indivizii care suferă de singurătate. Acest lucru a însemnat că persoanele singure au acordat mai multă atenție stimulilor amenințători, în cazul nostru fețele furioase.”

„Pentru înțelepciune, pe de altă parte, am găsit o relație pozitivă semnificativă cu viteza de răspuns atunci când au fost prezentate fețele exprimând fericirea. În mod special în cazul indivizilor cu empatie ridicată, trăsătură importantă a înțelepciunii”.

Înregistrările cerebrale bazate pe electroencefalogramă (EEG) au arătat că porțiunea creierului numită joncțiune temporală-parietală (TPJ) se activează diferit la persoanele mai singure decât cele mai înțelepte. TPJ este important pentru prelucrarea teoriilor mentale și a gradului de empatie, înțelegere a celorlalți. Studiul a identificat o activitate mai intensă în cazul emoțiilor furioase la cei singuri, și a emoțiilor pozitive în cazul celor empatici, mai „înțelepți”.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, o activitate mai intensă în cortexul parietal superior în prezența stimulilor care implicau amenințarea, în cazul indivizilor singuri. Această regiune a creierului este un centru important al atenției.

În același timp, înțelepciunea a fost în mod semnificativ legată de activitatea emoțională pozitivă, activând emisfera stângă a creierului, responsabilă de caracteristicile sociale, ca empatia.

„Acest studiu arată că relația inversă dintre singurătate și înțelepciune pe care am găsit-o în studiile noastre clinice anterioare este cel puțin parțial încorporată în neurobiologie și nu este doar un rezultat al judecăților subiective”, a declarat unul dintre autorii studiului.

„Aceste constatări sunt relevante pentru sănătatea mentală și fizică a indivizilor, deoarece ne oferă o perspectivă neurobiologică obiectivă asupra modului în care oamenii mai singuri sau mai înțelepți procesează informațiile. Markeri biologici pe care îi putem măsura în creier ne pot ajuta să dezvoltăm tratamente eficiente.”

Autorii studiului declară că următorii pași includ un studiu longitudinal și un studiu de intervenție.