Arhivă categorie Informatii utile

deEchipa FunPsi Club

Cearta în cuplu: neuronilor le place medierea

Când un cuplu are o discuție mai aprinsă, primul care intervine automat în temperarea ei este propriul nostru creier.

Intervenția nu este conștientă, rațională sau educată, ci în formă brută, stimulând zone cerebrale cheie, responsabile cu procesarea de nivel înalt.

Conform unui studiu realizat de către Universitatea din Geneva (UNIGE), publicat de către revista Cortex, cearta dintre două persoane are rezultate mai bune atunci când este mediată de către o a treia persoană.

Dar rezultatele pozitive vin și din faptul că propriul creier stimulează zonele responsabile cu plăcerea și recompensele, atunci când cearta ajunge în puncte mai puțin conflictuale.

Cu alte cuvinte, neuronii mediază cearta înspre un rezultat pozitiv.

Studiul a fost realizat pe 36 de cupluri heterosexuale (din motive statistice și pentru a putea fi comparate cu studiile anterioare), monogame și care aveau o relație de cel puțin un an.

Înaintea monitorizării, printr-un chestionar, au fost identificate cele mai frecvente surse de conflict în cuplu.

Astfel, în timpul observației prin intermediul imagineriei cerebrale computerizate, cuplurile au fost invitate să înceapă o discuție pe una dintre temele conflictuale.

Experimentul, cu durata de o oră, a beneficiat de intervenția unui mediator profesionist pentru jumătate dintre cupluri.

Cei care nu au avut alături mediatorul, au prezentat o activitate cerebrală mai intensă în zonele responsabile cu recompensa, cum ar fi corpul striat și zona orbito-frontală.

În plus, reacțiile pozitive s-au menținut un timp mai îndelungat și după încetarea stării conflictuale.

deEchipa FunPsi Club

Mucusul intestinal ar putea ajuta la tratarea afectiunilor cerebrale

Modificările mucusului intestinal pot conduce la afectiuni ca Alzheimer, Parkinson și alte tulburări neurologice.

Mucusul este prima linie de apărare împotriva bacteriilor nocive din intestinul nostru. Dar, conform cercetatorilor, poate fi o veritabila linie defensiva împotriva bolilor creierului.
Dezechilibrul bacterian la nivelul intestinului este legat de boala Alzheimer, autism și alte afectiuni cerebrale, însă cauzele exacte nu sunt clare.

Acum, o nouă abordare a cercetarilor prezentate in 113 studii neurologice, enterologice și microbiologice conduse de Universitatea RMIT sugerează un fir comun: modificările mucusului intestinal.

Coordonatoarea proiectului, prof. Elisa Hill-Yardin, a declarat că aceste schimbări ar putea contribui la dezechilibrul bacterian și la exacerbarea simptomelor de bază ale bolilor neurologice.

„Mucusul este un strat protector critic care ajută la echilibrarea bacteriilor bune și daunatoare din intestin, dar este nevoie doar de un echilibru constant in ceea ce priveste cantitatea acestuia” declara aceasta.

Noutatea studiului consta in corelatia dintre mucusul intestinal si afectiunile cerebrale. Analiza dezvăluie că persoanele cu autism, cei cu boala Parkinson, Alzheimer și scleroză multiplă, au tipuri diferite de bacterii în mucusul lor intestinal în comparație cu oamenii sănătoși. De asemenea, difera raportul dintre bacteriile utile si cele nocive.
„Este o nouă conexiune intestin-creier care deschide căi noi de cercetare pentru oamenii de știință; pe masura ce căutăm modalități de a trata mai bine afectiunile cerebrale, vizam al doilea creier: intestinul nostru”.

Analiza sugerează că protecția redusă a mucusului intestinal poate face pacienții cu boli neurologice mai susceptibili la probleme gastrointestinale. Mucusul este plin de peptide care omoară bacteriile, în special în intestinul subțire, dar poate acționa și ca sursă de energie, hrănind unele dintre bacteriile care trăiesc în interiorul său.

Cercetătorii au arătat că atât neuronii cât și din sistemul nervos intestinal sunt afectați în autism.

Hill-Yardin indica faptul că disfuncția severă a intestinului ar putea exacerba simptomele afectiunilor cerebrale, afectând semnificativ calitatea vieții pentru pacienți și familiile lor.

„Dacă putem înțelege rolul pe care îl joacă mucusul intestinal în bolile creierului, putem încerca să dezvoltăm tratamente care valorifică această parte precisă a axei intestin-creier”, a declarat ea.

Intestinul are propria rețea neuronală intrinsecă, sistemul nervos enteric. Atât disbioza, cât și disfuncția intestinală sunt frecvent raportate în mai multe tulburări neurologice precum și la pacienții cu tulburări de neurodezvoltare, inclusiv autism.

Sursa: Universitatea RMIT

deEchipa FunPsi Club

De ce creierul nu procesează niciodată informația de două ori în același mod

Foșnetul frunzelor, picăturile de ploaie de pe geam, ticăitul constant al ceasului sunt doar câteva exemple care ne ajută să înțelegem radicalele diferențe dintre modurile în care creierul nostru procesează informația.

Într-un moment ne regăsim cu privirea pierdută în picăturile care se scurg pe geam, o clipă mai târziu, fără ca noi sau ploaia să ne fi schimbat, gândurile au o cu totul diferită orientare.

Tehnic vorbind, același stimul, în același context, asupra aceluiași creier, produce efecte diferite.

Este clar că totul depinde de momentul în care stimulul ajunge în aria cerebrală care îl procesează și starea în care se găsește rețeaua neuronală în acel segment de timp.

Dar nu este clar dacă, de exemplu, fluctuațiile rețelei neuronale sunt aleatoare sau au un ritm bine definit.

O echipă de cercetători de la Max Planck Institute for Human Cognitive and Brain Sciences (MPI CBS) din Leipzig, Germania, a descoperit faptul că intensitatea semnalelor care ajung în zonele specifice ale creierului depinde parțial de intensitatea stimulului.

Primul filtru al intensității se găsește în cortexul cerebral. Trebuie specificat faptul că activitatea neuronală nu este niciodată zero, creierul fiind alimentat constant cu informații auto-perceptive, raportate de propriul organism.

Astfel, în funcție de starea rețelei neuronale într-un moment precis, anumite celule nervoase din așa-zis-ul cortex somato-senzorial primar pot fi excitate mai mult sau mai puțin.

Ceea ce înseamnă că reacția cerebrală este dependentă de „prioritatea de intrare” și că intensitatea semnalului va influența reacția ulterioară, în structurile de procesare înalte.

În plus, în afara faptului că structurile noastre cerebrale nu se comportă ca un computer, unde același semnal produce aceeași reacția, fluctuațiile legate de gradul de excitabilitate al cortexului nu sunt complet aleatoare.

Excitabilitatea într-un moment dat depinde de starea anterioară a rețelei. Cercetătorii vorbesc despre dependență temporală de lungă durată, sau auto-corelație de lungă durată, când se referă la aceste tipare funcționale.

Oricum, rămâne neclar faptul dacă o excitabilitate majoră duce la o experiență mai profundă. Atenția, de exemplu, când o concentrăm asupra unui obiect sau fenomen, are ca rezultat un răspuns puternic din partea creierului. Totuși, procesarea de nivel înalt din rețeaua neuronală împiedică perceperea conștientă a intensității acesteia.

deEchipa FunPsi Club

Ochii trădează traumele din trecut

Un studiu realizat de către cercetătorii din Welsh prezintă modul în care ochii, mai precis pupilele, pot indica dacă persoana a fost supusă unor traume.

Sindromul de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune specifică soldaților întorși din teatrele de război, persoanelor implicate în accidente de mașină sau abuzate.

Acestea pot prezenta o sensibilitate deosebit de ridicată sau excitație exagerată în viața de zi cu zi, acompaniate de incapacitatea de a se relaxa sau a se detașa de ce este în jur.

Cercetarea, condusă de către Dr. Almee McKinnon, în cadrul Universității din Cardiff, s-a concentrat pe modificările funcționale lăsate de către evenimentele traumatizante în pupilele pacienților afectați de PTSD.

Aceștia au fost expuși la imagini prezentând diverse amenințări sau arme, imagini neutre și imagini plăcute.

Reacțiile celor afectați de PTSD au fost diferite atât de reacțiile celor fără traume, cât și de ale persoanelor care au suferit traume dar nu au dezvoltat PTSD.

La stimularea „traumatizantă”, pupilele inițial nu au reacționat prin adaptarea la nivelul de lumină, iar ulterior efectiv și-au mărit dimensiunile, ca în situațiile de intensă activitate emoțională.

De asemenea, pupilele au reacționat exagerat chiar și în cazul imaginilor pozitive.

„Rezultatele indică faptul că persoanele afectate de PTSD au mecanismele de amenințare și frică activate în orice context incert emoțional” explică Dr. McKinnon.

De asemenea, „faptul că reacțiile există în cazul oricărui tip de stimul, nu doar a celor amenințători, ne permite să folosim imagini pozitive în terapie, mai degrabă decât cele negative care pot fi deranjante pentru pacienți” adaugă Dr. Nicola Gray, co-autoare a studiului.

„Dacă cineva afectat de PTSD este supus unei stimulări emoționale ridicate, chiar dacă aceasta este pozitivă, se declanșează imediat mecanismele de protecție. Clinicienii trebuie să înțeleagă în profunzime impactul stimulilor pozitivi, cu scopul de a-și ajuta pacienții să depășească provocările aduse de suprasolicitare” a declarat aceasta.

deEchipa FunPsi Club

Pandemia și tulburările obsesiv-compulsive

Un sondaj realizat de KFF indică faptul că aproximativ 4 din 10 adulți susțin că stresul pandemiei le-a afectat negativ sănătatea mentală.

Rezultatele includ și persoanele cu tulburări obsesiv-compulsive (TOC).

Persoanele care suferă de Tulburare Obsesiv-Compulsivă (TOC) simt nevoia de a executa anumite rutine în mod repetat (compulsii) sau au anumite gânduri în mod repetat (numite obsesii).

Deși repetarea compulsiilor are ca obiectiv reducerea disconfortului produs de gândurile obsesive, acest efect este de scurtă durată, iar suferința provocată de comportamentele repetitive pe termen lung poate fi semnificativă. Persoanele cu TOC sunt capabile să-și controleze gândurile sau activitățile doar pentru perioade scurte de timp.

Persoanele diagnosticate cu TOC, au nevoie de suport profesionist pentru a putea ține sub control obsesiile și compulsiile într-un context extrem de solicitant pentru ei, așa cum este pandemia cu noul coronavirus.

Sugestiile de spălarea constantă a mâinilor și a diverselor alimente creează, în multe cazuri, probleme executive persoanelor cu tulburări obsesiv-compulsive. Motivul este legat de imposibilitatea acestora de a se conforma sau a limita la strictul necesar acțiunile cerute.

Astfel, purtatul măștilor, spălatul mâinilor, igienizare constantă, deși par acțiuni foarte simple, firești, pentru majoritatea persoanelor, pentru cei afectați de TOC pot fi veritabile surse de stres suplimentar.

Soluția stă în intervenția medicilor psihiatri, care decid tratamentul potrivit pentru fiecare caz în parte.

deEchipa FunPsi Club

Personalitatea și hârtia igienică

Persoanele cu predispoziții emoționale și conștiință de sine accentuate tind să acumuleze rezerve de materiale și hrană sub amenințarea dezastrelor naturale.

Pe fondul crizei declanșate de coronavirus multe peroane au achiziționat importante rezerve de bunuri, inclusiv hârtie igienică. Unele companii au raportat creșteri de până la 700 la sută ale vânzărilor.

Într-un studiu realizat pe 1.029 de adulți din 35 de țări au fost analizate corelațiile dintre percepția amenințării pandemiei, comportamentul în timpul carantinei și consumul de hârtie igienică.

Cei mai puternici predictori ai comportamentului de acumulare a rezervelor de hârtie igienică au fost identificați în cazul persoanelor emotive, care au un grad înalt de disciplină, sunt perfecționiști și prudeți.

De asemenea, s-a constatat că persoanele cu vârstă înaintată au cumpărat mai mult decât tineriii, în America de Nord și Europa.

Unul dintre co-autorii studiului, Theo Toppe, afirmă că „percepția subiectivă a amenințării Covid-19 par a fi un factor declanșator important în cazul acumulării de hârtie igienică. Oricum, sunt departe de a înțelege pe deplin fenomenul”.

Sursa: Max Planck Institute

deEchipa FunPsi Club

Studiu: Convingerile puternice ne împiedică să procesăm informațiile contrare acestora

Conform unui studiu neurologic, oamenii nu reușesc să proceseze informațiile care le contrazic convingerile.

Când oamenii sunt foarte convinși de un lucru asimilează informațiile care le susțin deciziile, dar efectiv eșuează în înțelegerea informațiilor care le contrazic, conform unui studiu realizat de UCL, prin tehnici de imagistică cerebrală.

Studiul a fost publicat în Nature Communications și explică procesele neurologice care confirmă ipotezele de cercetare.

Coordonatorul studiului, doctorul Max Rollwage, cercetător în cadrul Wellcome Centre for Human Neuroimaging la UCL și Max Planck UCL Centre for Computational Psychiatry & Ageing Research, afirmă: ”Ne interesează mecanismele cognitive și neurologice care determină oamenii să ignore informațiile care le contrazic convingerile, un fenomen cunoscut sub numele de confirmarea biasului. De exemplu scepticii schimbărilor climatice ar putea ignora dovezile științifice care confirmă încălzirea globală”.

Fenomenul de ignorare a informațiilor care nu corespund propriilor convingeri este cunoscut de multă vreme în psihologie, însă studiul actual a descoperit mecanismele cognitive, cerebrale, care stau la baza acestuia.

La studiu au participat 75 de subiecți, care au fost puși în situația de a rezolva o sarcină simplă: să spună dacă un nor de puncte se mișcă la dreapta sau la stânga pe ecranul unui computer și să acorde un grad de încredere propriei decizii. În a doua fază a experimentului li s-a cerut re-evaluarea propriei decizii, în baza unor evidențe foarte clare.

25 dintre subiecți eu fost implicați și într-un experiment în care s-au utilizat tehnici de scanare cerebrală prin magnetoencefalografie. S-au urmărit astfel traseele neuronale implicate, redundanța sau crearea de la zero a acestora, în funcție de expunerea experimentală.

”Confirmarea biasului este de multe ori prezentă în scenarii care implică decizii complexe despre probleme politice, de exemplu. Totuși, în acel context, din cauza complexității pozițiilor și opiniilor este dificil de separat diverșii factori care duc la bias” a adăugat doctorul Steve Fleming, cercetător senior în cadrul proiectului.

Într-un studiu anterior, legat de cel prezent aici, s-a descoperit faptul că persoanele care au poziții politice radicale au dificultăți în a-și înțelege propriile erori chiar și atunci când este vorba despre situații fără legătură cu politica.

Sursa: Neuroscience News

deEchipa FunPsi Club

ADHD: stilul de viață influențează diagnosticul

Cercetările recente au stabilit o corelație între numărul de reguli sau recomandări respectate și probabilitatea de a fi diagnosticat cu ADHD.

Astfel, cei care urmează un număr mai mare de recomandări, stabilite pentru un stil de viață sănătos la vârsta de 10 sau 11 ani sunt mai puțin susceptibili să primească până la vârsta de 14 ani, un diagnostic de tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).

Incidența ADHD în rândul copiilor și tinerilor este ridicată, iar numărul tot mai mare a cazurilor, în timp, a fost asociat cu deteriorarea stilului de viață.

Calitatea alimentară slabă, inactivitatea fizică, somnul insuficient și comportamentele sedentare au fost asociate cu diagnosticul de ADHD, după cum informează studiul publicat în Medicina psihosomatică.

În cadrul cercetării au fost colectate informații din sondaj cu privire la stilul de viață, pe un eșantion de 3.436 de copii, cu vârste de până la 10 ani. Concluziile au indicat faptul că acei copii care au respectat recomandările pentru un stil de viață sănătos au primit mai puține diagnostice ADHD.

Pentru fiecare recomandare suplimentară de stil de viață pe care a urmat-o un copil, probabilitatea diagnosticării cu ADHD a scăzut cu 18%, conform studiului.

deEchipa FunPsi Club

ADHD: atenție mai bună cu terapie digitală

Atenția este unul dintre punctele cele mai sensibile, atunci când este vorba de terapia pentru copii cu ADHD. Dar o intervenție terapeutică digitală, realizată printr-o interfață asemănătoare jocurilor video, se arată promițătoare în acest sens, potrivit unui studiu realizat în The Lancet Digital Health.

„Aceste descoperiri sunt dovezi care confirmă terapia digitală, ca intervenție sigură și ușor de pus în practică” a declarat cercetătorul Elena Cañadas, medic la Akili Interactive Labs, Boston, Massachusetts.

Studiul randomizat controlat, de 4 săptămâni, a implicat 348 copii, cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, cu ADHD. Copiii au fost instruiți să utilizeze fie instrumentul de terapie digitală, fie o intervenție de control. Timp de 25 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână.

Cu 3 zile înainte de începerea studiului până la sfârșitul acestuia, pacienții nu au luat niciun medicament. Scorul de testare al variabilelor de atenție, împreună cu indicele de performanță al atenției, care măsoară controlul cognitiv și atenția, au fost indicatorii principali ai studiului.

Cercetătorii au raportat că semnificativ mai mulți copii din grupul de intervenție și-au îmbunătățit scorul privind atenția. Scorurile simptomelor utilizate ca rezultate secundare, s-au îmbunătățit pentru ambele grupuri, fără diferențe între acestea.

deEchipa FunPsi Club

Studiu: tulburările mentale cresc riscul apariției bolilor fizice severe

O echipă internațională de cercetători a creat o hartă care stabilește relațiile dintre anumite boli mentale și o serie de condiții patologice severe de natură fiziologică.

Cercetătorii au descoperit faptul că în urma diagnosticării unui pacient cu o tulburare mentală, crește predispoziția acestuia de a dezvolta patologii severe, unele chiar potențial letale, cum ar fi problemele cardiace sau atacurile cerebrale.

„Am descoperit faptul că femeile care suferă de anxietate au 50% șanse în plus, față de restul populației, să dezvolte probleme cardiace sau chiar atacuri cerebrale. Într-un interval de 15 ani, o treime dintre femeile cu anxietate va dezvolta acest tip de tulburări medicale” afirmă coordonatorul studiului, John McGrath, MD, PhD, de la University of Queensland’s Brain Institute și Denmark’s Aarhus University.

„De asemenea, am studiat cazurile de abuz de substanțe, cum ar fi tulburările legate de alcool, și am descoperit că bărbații au 400% mai multe șanse să dezvolte probleme cu ficatul sau gută, într-un interval de 15 ani” a adăugat acesta.

Noul „Atlas”

Este știut faptul că pacienții cu tulburări mentale au atât o calitate redusă a vieții cât și o expectativă mai scăzută, cu circa 10 ani în cazul bărbaților și cu 7 ani în cazul femeilor.

Studiul care a dus la crearea hărții conexiunilor dintre bolile mentale și cele fizice, a implicat 5,9 milioane de persoane născute în Danemarca, între 1900 și 2015. Acestea au fost urmărite în perioada 2000 – 2016, pentru un total de 83,9 milioane de ani/persoană. Cercetătorii au urmărit pacienții timp de 17 ani pentru aspectele fiziologice și până la 48 de ani în ceea ce privește tulburările mentale.

Eșantionul foarte larg a permis cercetătorilor să identifice 10 tipuri generale de tulburări mentale și 9 categorii de boli fiziologice, care au dus la încadrarea a 31 de condiții medicale specifice.

În privința categoriilor medicale, acestea includ boli ale aparatului circulator, endocrin, respirator, gastro-intestinal, urogenital, muscular și scheletic, hematologic, neurologic și condiții generale de cancer.

Tulburările mentale includ Alzheimer, abuzul de substanțe, schizofrenia, tulburări de stare, tulburări nevrotice, alimentare, de personalitate, de dezvoltare, comportamentale, emoționale și intelectuale.

Cercetătorii au estimat un număr de 90 de asocieri, cuplate, între categorii generale de tulburări mentale și boli, și 310 de asocieri între tulburări mentale și boli specifice.

Concluzii interesante

Indivizii cu tulburări mentale prezintă un risc ridicat, 76 din 90, în ceea ce privește asocierea cu boli fiziologice specifice. După ajustările de sex, vârstă și epocă, „rata medie de hazard” (HR) a fost stabilită la 1,37 în cazul pacienților cu tulburări mentale.

Cea mai ridicată corelație se regăsește în cazul tulburărilor de alimentație, cu un HR de 3,62, și urogenitale, cu HR între 3,11 și 4,22. Cea mai scăzută a fost identificată în cazul cancerului, cu doar 0,80-0,84.

În același timp, schizofrenia pare să nu ducă la probleme musculare sau ale scheletului.

Una dintre cele mai mari probabilități a fost identificată în cazul asocierii cumulative dintre tulburările de stare și cele vasculare, cu valori între 40,9%, respectiv 32,6%.

Indiferent de tipul de categorii și corelații, riscul dezvoltării de boli asociate nu rămâne constant în timp. „Multe persoane cu tulburări mentale duc un stil de viață nesănătos, sedentar, cu o dietă nediversificată, tabagism sau alcoolism, aspecte care ar putea crește riscul unor boli și, în același timp, s-ar putea ca acestea să nu se trateze sau să solicite asistență medicală” declară McGrath. În plus, „probabil unele predispoziții genetice sau traume din perioada timpurie, ar putea contribui la creșterea riscului atât pentru tulburările mentale, cât și pentru boli”, a adăugat cercetătorul.

În concluzie, tulburările mentale nu sunt doar tulburări la nivel cerebral, cu multi-sistemice iar cea mai potrivită abordare este cea holistică, atât pentru tratament cât și pentru prevenirea cronicizării bolilor, fapt care duce la creșterea mortalității.