Arhivă etichetă adhd

deadmin_funpsi

Terapia prin alimentație: nutriția potrivită pentru simptomele ADHD

În ADHD, dincolo de medicație, o alimentație corectă poate constitui o parte importantă a tratamentului.

Alimentația potrivită, în sensul unei nutriții bune, este importantă în mod special pentru orice persoană cu ADHD. Mulți copii pot mânca relativ prost și pot funcționa destul de bine la școală și acasă, cel puțin pe termen scurt. Copiii cu ADHD nu pot.

Alimentația potrivită face diferența între a-ți pierde concentrarea la ora 11 dimineața și a avea succes la școală. Între a se juca liniștit sau a avea un acces de furie.

În multe cazuri, schimbările în materie de nutriție nu doar au îmbunătățit simptomele legate de hiperactivitate, concentrare și impulsivitate, dar au calmat, de asemenea, comportamentul opoziționist.

Trenduri alimentare vs. realitate

Cărți și mii de articole sunt publicate în fiecare an despre ce alimente ar trebui să consumi pentru a avea cel mai sănătos corp și creier. Și anumite sfaturi se schimbă de la an la an. Cu toate acestea, aspectele de bază ale alimentației sănătoase sunt constante. Copiii și adulții au nevoie de cantități adecvate de macronutrienți – vitamine, minerale, și fitonutrienți din fructe și legume.

Proteinele ar trebui să provină doar din carne, pește, fasole, nuci, lactate și cereale. Un copil trebuie să primească un gram de proteine în fiecare zi pentru fiecare kilogram de greutate corporală.

Dacă greutatea copilului tău este de 45 de kilograme, el sau ea ar trebui să mănânce 45 de grame de proteine pe zi. Ovăzul și quinoa sunt două cereale cu un conținut mai mare de proteine. Kale, broccoli și mazărea au cantități mai mari de proteine față de alte legume.

Carbohidrații trebuie să fie bogați în fibre și cu un indice glicemic scăzut. Indicele glicemic clasifică carbohidrații în funcție de efectul pe care îl au asupra nivelului de zahăr din sânge. Un aliment cu un indice glicemic mic scade nivelul de zahăr din sânge, reduce poftele, și mărește concentrarea. Cerealele integrale, fasolea, semințele și marea majoritate a legumelor sunt alegeri bune.

Un copil trebuie să consume grăsimi sănătoase, o combinație de grăsimi polinesaturate, monosaturate și saturate, evitând grăsimile trans cu orice preț. Deși majoritatea grăsimilor trans au fost eliminate sau reduse în cazul alimentelor procesate, ele mai pot fi întâlnite în anumite cazuri, cum ar fi în produsele de patiserie sau cartofii prajiți, în anumite restaurante. Orice produs ce conține printre ingredientele de pe etichetă cuvintele ulei „parțial hidrogenat” conține grăsimi trans.

Următoarele sugestii sunt recomandate pentru ADHD în mod specific:

  1. Evitați toate culorile, aromele și conservanții artificiali. Cercetările au arătat că aceste chimicale create de om determină copiii fără ADHD să fie hiperactivi și mai puțin concentrați. Efectele negative sunt mai pronunțate în cazul unui copil cu ADHD. Mulți părinți au observat agitație la copiii lor atunci când consumă colorant alimentar roșu sau îndulcitor artificial.

În Europa există o atenționare pe eticheta alimentelor ce conțin anumiți coloranți artificiali: „Poate avea efecte adverse în ceea ce privește activitatea și atenția în cazul copiilor.” Este important să citim etichetele.

Ca o regulă generală, cu cât există mai multe ingrediente pe etichetă (dacă nu sunt condimente), cu atât mai mult trebuie să fii precaut în ceea ce privește cumpărarea produsului respectiv.

  1. Fiți atenți la zahăr. Deși nu orice copil cu ADHD reacționează negativ la zahăr, este cel mai bine ca toți părinții să limiteze zahărul pe cât de mult posibil. Sucurile artificiale, dacă sunt oferite, trebuie să fie doar ocazional. Sucul de fructe trebuie să fie limitat la un pahar pe zi maxim. Fructele întregi, pe de altă parte, sunt recomandate.
  2. Micul dejun este cheia, iar prânzul este aproape la fel de important. Copiii cu ADHD trebuie să mănânce un mic dejun cu cantități generoase de proteine și grăsimi sănătoase, și să evite carbohidrații și zahărul. Alimentele bune pentru micul dejun sunt ovăzul, cerealele integrale, pâinea toast din cereale integrale cu unt de arahide sau migdale, iaurtul bogat în proteine cu nuci și fructe, sau carne ce nu conține nitriți și nitrați.
    Este întotdeauna o idee bună să adaugi nuci sau semințe în mâncarea pentru micul dejun deoarece conțin proteine și grăsimi sănătoase. Dacă copilul tău este mofturos pretențios, sunt recomandate smoothie-urile pentru micul dejun deoarece poți ascunde în ele ingrediente sănătoase care sunt camuflate de gustul bun al smoothie-ului.

Principiile micului dejun se aplică de asemenea prânzului – alimente integrale, niște proteine, mai puțini carbohidrați procesați. De exemplu un sandwich cu brânză sau carne și pâine ce conține cereale integrale și mai puțin sodiu sau hummus pe pită. A adăuga fructe și legume este o idee bună. Morcovii, țelina verde și feliile de mere sau pere sunt bune, dar orice fruct sau legumă preferă copilul tău este în regulă. Nucile sunt o gustare grozavă.

  1. Mănâncă alimente organice. Alimentele organice nu sunt mai nutritive decât alimentele non-organice, dar nu conțin pesticidele, hormonii și alți aditivi care au fost asociați cu ADHD. Consumarea alimentelor organice reduce cu 80% nivelul de pesticide consumat. A trece la o alimentație organică poate fi dificil și costisitor, însă există alimente organice la un preț accesibil disponibile pe piață.

Anumite fructe și legume au un nivel de pesticide mai ridicat față de altele. Puteți găsi o listă cu acestea pe EWG. Faceți tot posibilul și evitați-le pe cele care se află cât mai sus pe listă.

  1. Consumă carbohidrați sănătoși. Funcția principală a carbohidraților este aceea de a oferi energie corpului și în special creierului și sistemului nervos. Consumarea tipului greșit de carbohidrați – de la cei cu un conținut mare de zahăr la cei fără fibre, vitamine și minerale – va determina creierul copilului tău să își piardă din concentrare. Din fericire, există un număr mare de carbohidrați sănătoși dintre care poți alege. Morcovii, vinetele, fasolea verde, ardeii, lăptuca, roșiile, mazărea, alunele și nucile sunt exemple excelente de carbohidrați sănătoși. Lintea și toate tipurile de fasole, mazărea, tăițeii cu ou, pastele integrale din grâu, cerealele din tărâțe, orezul brun, boabele de ovăz presat, laptele, grapefruit-ul și merele sunt, de asemenea, alegeri bune. Dacă aveți un copil pretențios, multe dintre aceste ingrediente pot fi ascunse în supe sau chili.
  2. Mănâncă o combinație de grăsimi sănătoase. În ultimele câteva decenii, „grăsime” a devenit un cuvânt negativ. Grăsimile sănătoase sunt bune pentru corp și creier. Se recomandă folosirea uleiurilor de măsline, canola sau floarea soarelui ce au un conținut ridicat de grăsimi monosaturate. Grăsimile saturate ce se regăsesc în carne, ouă și lactate nu sunt atât de dăunătoare dacă se consumă în cantități rezonabile.
    Cel mai important este să te asiguri că alimentația conține o cantitate suficientă de acizi grași omega-3 care sunt un anumit tip de grăsime polinesaturată. Sunt cruciali pentru funcționarea creierului, iar deseori aceștia se regăsesc în cantități mici în cazul copiilor cu ADHD.
  3. Manâncă multe fructe și legume, având ca țintă cel puțin 6 porții pe zi. Este dificil să îl determini pe copilul tău să mănânce aceste alimente, însă merită efortul. S-a demonstrat că mulți copii cu ADHD prezintă un nivel scăzut de anitoxidanți. Un supliment de multivitamine/multiminerale poate umple unele goluri, dar nu poate asigura toate fitochimicalele care se găsesc în fructe și legume.

Vei fi surprins de schimbările pozitive pe care le vei vedea la copilul tău după ce pui în aplicare acest plan nutrițional.

Nu trebuie să modifici dintr-o dată obișnuințele alimetare ale familiei tale. Modifică-le gradual, dar constant.

deEchipa FunPsi Club

Atenția la sugari poate fi simptom ADHD

Comportamentele care vizează atenția, observate la bebelușii cu vârsta de 12 luni, par a fi simptom ADHD, observabil la vârsta de 4-5 ani.

Conform studiului, publicat de către Journal of Attord Disorders, reiese că au fost găsite asocieri semnificative între atenția senzorială non-socială, la sugarii cu vârsta de până la 12 luni și deficitele funcției executive, la cei de 4-5 ani.

Deși concluziile pot fi parțial atribuite modului de evaluare, prin raportul completat de către părinți, rezultatele sunt, de asemenea, în concordanță cu numeroasele cercetări anterioare care, descriu legăturile dintre ADHD și deficitele funcției executive.

În cadrul acestui studiu, 229 de părinți au completat chestionarul pentru primul an, o măsură de prevenție menită să identifice sugarii cu risc pentru un eventual diagnostic de tulburare a spectrului de autism.

Trei ani și jumătate mai târziu, când copiii aveau vârsta preșcolară, părinții au raportat despre simptomatologia ADHD și abilitățile funcției executive.

Astfel, una dintre concluziile studiului a fost că, atenția senzorială non-socială la vârsta de 12 luni a fost asociată semnificativ cu severitatea simptomelor de ADHD, la copiii de 4-5 ani.

deEchipa FunPsi Club

Ghid de vară pentru copiii cu ADHD

În plină pandemie, siguranța pe timpul verii înseamnă activități care implică distanțare socială, dar care pot fi distractive pentru copiii cu ADHD.

Folosiți aceste strategii pentru a comunica mai bine, pentru a crea activități la care să poată participa întreaga familie.

  1. Înfruntați mai întâi emoțiile și sentimentele dificile. Copiii și adolescenții cu ADHD se luptă adesea cu reglarea emoțională, flexibilitatea și controlul impulsurilor.
    Au niveluri scăzute de toleranță ceea ce poate duce la anxietate, furie și frustrare. Aceste emoții dificile contribuie la stresul familiei.
    Ascultați copilul și reflectați la ceea ce auziți, ca exercițiu de validare și empatie.
    Redirecționați atenția copilului către ceva calmant, atunci când este stresat sau supărat.
  2. Creați o rutină zilnică. Identificarea obiectivelor mari și pe termen lung pentru vară, nu va însemna mult fără un plan, pentru a le putea parcurge. Rutinele ajută la păstrarea consecvenței și la îmbunătățirea cooperării.
    Alături de familie, concepeți o rutină care valorează statornicia peste rigiditate și predictibilitatea peste restricție.
    Rutina ar trebui să stabilească regulat timpul de trezire, culcare și masă, precum și perioade pe parcursul zilei pentru activități, inclusiv ora de privit la televizor și socializarea online.
    Temelia oricărei rutine solide este colaborarea. Când vreți sa stabiliți un plan, întrebați copilul ce contează mai mult pentru el, iar acest lucru poate asigura implicarea lui.
    Odată ce planul este stabilit, scrieți tot ce ați propus și păstrați-l într-un loc vizibil, aspect important pentru copilul cu ADHD.
  3. Prea mult timp petrecut în fața unui ecran, indiferent dacă este un televizor sau un telefon mobil, este de departe cea mai mare preocupare în rândul părinților.
    Găsirea echilibrului din acest punct de vedere reprezintă o provocare pentru toate familiile. Cu atât mai mult acum, când utilizarea crescută a tehnologiei este normală și inevitabilă.
    Pentru a nu genera conflicte, stabiliți cât timp va putea avea acces la tehnologie și oferiți-i timp bonus, atunci când are comportamente dorite, cum ar fi finalizarea temelor de vacanță sau a sarcinilor. Astfel îl ajutați să înțeleagă că timpul petrecut în fata ecranului este un privilegiu.
  4. Socializare sigură. Copiii sunt plictisiți, frustrați și singuri. Ei au nevoie de prietenii lor și le revine părinților datoria, să-i ajute să ajungă la un echilibru, între siguranța personală și suspendarea timpului petrecut online.
    Mergeți cu ei în parcuri, unde își pot întâlni prietenii și unde pot interacționa și cu alte persoane, respectând regulile de distanțare socială.
deEchipa FunPsi Club

ADHD: atenție mai bună cu terapie digitală

Atenția este unul dintre punctele cele mai sensibile, atunci când este vorba de terapia pentru copii cu ADHD. Dar o intervenție terapeutică digitală, realizată printr-o interfață asemănătoare jocurilor video, se arată promițătoare în acest sens, potrivit unui studiu realizat în The Lancet Digital Health.

„Aceste descoperiri sunt dovezi care confirmă terapia digitală, ca intervenție sigură și ușor de pus în practică” a declarat cercetătorul Elena Cañadas, medic la Akili Interactive Labs, Boston, Massachusetts.

Studiul randomizat controlat, de 4 săptămâni, a implicat 348 copii, cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, cu ADHD. Copiii au fost instruiți să utilizeze fie instrumentul de terapie digitală, fie o intervenție de control. Timp de 25 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână.

Cu 3 zile înainte de începerea studiului până la sfârșitul acestuia, pacienții nu au luat niciun medicament. Scorul de testare al variabilelor de atenție, împreună cu indicele de performanță al atenției, care măsoară controlul cognitiv și atenția, au fost indicatorii principali ai studiului.

Cercetătorii au raportat că semnificativ mai mulți copii din grupul de intervenție și-au îmbunătățit scorul privind atenția. Scorurile simptomelor utilizate ca rezultate secundare, s-au îmbunătățit pentru ambele grupuri, fără diferențe între acestea.

deEchipa FunPsi Club

Alimentația ameliorează simptomele ADHD

Mărturia unei paciente afectată de ADHD la vârstă adultă, arată importanța alimentației în ameliorarea simptomelor.

Mă simt foarte bine nu mai obosesc atât de ușor. Acest lucrul este cel mai important pentru mine, pentru că nu mă mai simt anemică. Îmi dă putere și curaj de viață, multă energie, mă face să zbor. Totul totul de la alimentație. Nu am crezut așa ceva niciodată, dar am trăit-o eu, estepropria mea experiență.

Alimentația, în principal, include: morcov, țelină, boabe de hrișcă, orez brun, linte, nuci, alune, dovlecei, ardei gras, ciocolată cu o densitate de cel puțin 85%. Acestora li se adaugă ceaiurile din mușețel, mentă, cei verde și sunătoare.

Despre ADHD diagnosticat la vârstă adultă, poți citi dând click aici.

deEchipa FunPsi Club

ADHD diagnosticat la vârstă adultă

Iată mărturia unei paciente care a fost diagnosticată cu ADHD la vârstă adultă.

Mă confrunt cu o realitate dificilă – e ca și cum m-aș da cu capul de pereți. Mă afectează că nu pot să explic noțiunile necesare pentru școală. Este foarte greu la 31 de ani să vrei să faci multe lucruri dar să nu te poți concentra. Nu e greu să educi, e greu când uiți ce voiai să spui, ce voiai să-i povestești; chiar și când fac prăjituri, lucru care îmi place foarte mult, uit cantitățile dacă nu am rețeta alături. Mă gândesc că și ei îi va fi greu în viață. Încerc să o învăț o poezie, iar ea deja a uitat, iar eu nu știu cum să o ajut. Diagnosticul e greu de înțeles de cei care nu știu ce înseamnă ADHD la vârstă adultă… Ei văd că te descurci.

deEchipa FunPsi Club

Au fost identificate genele responsabile pentru ADHD, autism, bipolarism, depresie și schizofrenie

Un grup internațional de cercetători, în cadrul unui proiect coordonat de către University of Queensland și Vrije Universiteit in Amsterdam, au analizat mai mult de 400.000 de persoane pentru ca identifica genele responsabile celor patru tipuri de patologie psihiatrice.

„Înainte de a începe analiza, știam că multe tulburări psihiatrice sunt corelate între ele în baza naturii lor ereditare” a declarat unul dintre cercetători, profesorul Professor Christel Middeldorp.

„De multe ori observăm, în cadrul aceleiași familii, tulburări psihiatrice dar nu neapărat de același tip. Am analizat un set specific de gene implicate în dezvoltarea mai multor tulburări, gene care nu sunt legate în mod special, să spunem, doar de ADHD, dar se regăsesc și în alte tulburări psihiatrice. O parte dintre aceste gene sunt foarte prezente în anumite structuri cerebrale care determină evoluția tulburărilor în discuție” a continuat profesorul.

Deși nu au dat publicității setul de gene implicate în disfuncțiile menționate, cercetătorii specifică faptul că „genele au un rol în traseele și mecanismele biologice împărtășite în creier iar sinapsele joacă un rol vital în această interacțiune, unde celulele comunică între ele. De asemenea, am descoperit că genele active în creier au un rol determinant în dezvoltarea disfuncțiilor, în timp ce genele prezente doar în țesuturi nu participă la dezvoltarea acestora”.

Descoperirea este foarte importantă din perspectiva dezvoltării medicamentelor care să controleze, amelioreze sau chiar să vindece afecțiunile în discuție.

deadmin_funpsi

Materiale create de părinți

Aceste imagini ilustrează modul în care părinții din programele noastre se pot implica activ în terapia copiilor. Mai jos putem vedea materiale facute de o mama pentru fetita ei cu ADHD si discalculie.

deEchipa FunPsi Club

Ce șanse au copiii cu autism?

Ce înseamnă TSA?

TSA este prescurtarea de la Tulburare de spectru autist, ce denumește o clasă de tulburări psihice care se caracterizeaza prin: afectarea comunicării verbale și non-verbale, reciprocitate emoțională și socială scăzută, precum și tulburări ale comportamentelor motorii și jocului, ce debutează în primii 5 ani de viață.
Cele mai întâlnite entități din cadrul tulburărilor de spectru autist sunt Autismul infantil și sdr. Asperger.

Autismul infantil

Aspecte clinice

Autismul infantil se caracterizează prin:
– incapacitate de a iniția și dezvolta relații sociale și de a manifesta reciprocitate emoțională,
– întîrziere în dezvoltarea limbajului și afectarea în diverse grade a comunicării verbale și non-verbale
– prezența unui repertoriu comportamental repetitiv și restrictiv.
Are un debut precoce, înainte de 3 ani, deși nu de puține ori simptomele precoce nu sunt recunoscute și copilul pare că a regresat după o perioadă de dezvoltare cvasi-normală (ex. începe să spună cîteva cuvinte, dar ulterior nu mai vorbește deloc).
Majoritatea cazurilor se însoțește de retard mental.

Tratament

Nu există încă un tratament specific pentru TSA, dar până în prezent s-au dovedit eficiente:
– Intervenția educațională specifică (ex. ABA, TEACH, PECS) – precocitatea aplicării, implicarea părinților și calitatea demersului terapeutic sunt determinante pentru evoluția favorabilă
– Tratamentul psihofarmacologic – se adresează simptomelor ”perturbatoare” ce afectează funcționarea copilului în diverse medii (agitația psihomotorie, agresivitatea, anxietatea, stereotipiile ș.a.)
– Consilierea părinților – în ceea ce privește lucrul cu copilul acasă în mediul lui, dar și ca suport emoțional empatic

Tulburarea Asperger

Aspecte clinice

Tulburarea Asperger (sau sdr. Asperger) se caracterizează printr-un deficit de relaționare socială, preocupări restrictive, stereotipe, afectarea reciprocității emoționale și a manifestării empatiei.
Dezvoltarea intelectuală și de limbaj nu sunt afectate, dar copiii au o intonație și o prozodie particulară, marcată de pedanterie.

Tratament

Ca și în cazul Autismului infantil nu există încă un tratament specific, dar copiii cu Tulburarea Asperger pot beneficia de:
– Tehnici de educație specială, specifică – pentru remedierea simptomelor caracteristice
– Tehnici de consiliere sau psihoterapie – pentru acceptarea tulburării și abordarea tulburărilor asociate (ex. depresie)
– Tratament psihofarmacologic – mai rar folosit, în cazul unor simptome marcant disfuncționale

Nu știu din ce motiv, am o ”feblețe” pentru copiii cu autism. Încă din timpul formării mele ca medic psihiatru (pentru adulți) am fost atrasă de terapia copiilor cu autism, am lucrat ca voluntar cu câțiva dintre ei și în timp mi-am mărit experiența în lucrul cu ei (terapia ABA), dar și în fundamentele teoretice cele mai actuale. Pasiunea m-a făcut să mă specializez și în Psihiatrie pediatrică, ceea ce m-a adus în ipostaza de a putea să-i ajut pe acești copii într-o manieră mai exinsă:
intervenție terapeutică specifică, consilierea părinților și tratament farmacologic acolo unde este nevoie.

Dacă vă gândiți că aveți un copil care ar putea să prezinte o tulburare din spectrul autist, nu mai pierdeți timpul căutând răspunsuri liniștitoare, ci acționați! Faceți o programare și veniți cu copilul la o evaluare!
Doar astfel puteți să vă răspundeți la întrebări, iar copilului vostru să-i oferiți șansa de a începe o terapie eficientă cât mai precoce, dacă este cazul.

Oferta cabinetului nostru pentru copiii care vor face terapie comportamentală specifică este:
Alcătuirea unui plan de intervenție gratuit pentru primele 10 ședințe de lucru

Cu cât acționați mai repede, cu atât sunteți mai aproape pe drumul spre remisiune al copilului vostru!

deEchipa FunPsi Club

Cum ne înțelegem cu un copil cu ADHD?

Ce este ADHD?

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie este un deficit neurobiologic, cu potenţial mare de transmitere genetică, care se manifestă printr-un nivel crescut de energie şi motricitate, atenţie scazută ca durată şi concentrare, uşor distractibilă şi impulsivitate în plan motor şi cognitiv.

Pentru a putea fi pus un diagnostic de ADHD este necesar ca să fie prezente mai multe dintre manifestările menţionate, pentru o perioadă de minim 6 luni, iar acestea să afecteze semnificativ funcţionalitatea copilului în mai multe arii de viaţă ( familie, şcoală sau grădiniţă, relaţia cu ceilalţi copii).

Tablou clinic

Hiperactivitatea

Hiperactivitate înseamnă o activitate excesivă, mult peste nivelul copiilor de aceeaşi vârstă. Copilul este într-o continuă mişcare, mai mult aleargă decât merge, se caţără, sare şi are frecvent comportamente periculoase, se loveşte sau se accidentează des din neatenţie, iar uneori poate fi şi neîndemanatic din cauza unei slabe coordonări. El nu poate sta aşezat pentru mult timp şi simte nevoia să se mişte chiar şi în timpul unei activităţi captivante.

Deficitul atenţional

Deficitul de atenţie în ADHD se referă la o slabă concentrare a atenţiei, cu durată scurtă, dar şi uşor de distras de alţi stimuli, astfel încât copilul trece repede de la o activitate la alta fără să le termine şi fără un scop anume. Uneori amână începerea unei activităţi sau evită să se angajaze în sarcinile care le solicită mult timp atenţia. El nu are rezultate bune nici în sarcinile structurate sau de grup, de cele mai multe ori pentru că nu a fost atent la prezentarea regulilor.

De altfel el ascultă doar începutul unei comunicări verbale, restul cuvintelor „trecându-i pe lângă ureche”.
Uneori aceste simptome sunt reduse sau absente atunci când copilul este implicat într-o activitate nouă sau foarte interesantă (eventual unu la unu), când comportamentul a fost strict controlat sau recompensat frecvent. În acest mod copilul poate avea domenii preferate în care să fie atent fără dificultate (jocuri pe calculator, lego, fotbal etc.).

Impulsivitatea

Impulsivitatea se referă la tendinţa de a trece la acţiune, înainte de a-şi face un plan sau de a se gândi la consecinţe. Aceasta duce la un comportament impredictibil, nerespectarea regulilor şi interdicţiilor, expunere frecventă la pericole în ciuda avertizărilor repetate ale părinţilor, agresivitate faţă de animale sau alţi copii.

Copilul pare să nu asculte ce i se spune, nu învaţă din propriile greşeli, iar recompensele sau pedeapsa par să nu funcţioneze. Comportamentul lor impulsiv-agresiv generează adesea conflicte cu ceilalţi copii şi chiar faţă de adulţi, pe care îi poate de asemeni agresa.

Afectarea funcţionării sociale

De foarte multe ori introducerea copilului într-un sistem educativ formal – de obicei grădiniţa – duce la evidenţierea marcantă a simptomelor de ADHD care, deşi poate s-au manifestat şi în familie, au fost estompate de o mai mare toleranţă a părinţilor, de caracterul sociabil şi jocul împărtăşit al copilului sau li s-au găsit nişte „explicaţii”.

Adesea copiii cu ADHD sunt consideraţi de către educatori „dificili” deoarece ei nu respectă regulile, îşi părăsesc mereu locul, vorbesc neîntrebaţi, strică jocul sau jucăriile celorlalţi şi le solicită în continuu atenţia. Copiii cu comportamente explozive sau agresive ajung să fie izolaţi de ceilalti copii, ducând la dificultăţi de relaţionare şi în timp stimă de sine scăzută, şi sunt ameninţaţi cu excluderea din şcoală sau grădiniţă.

Studiile arată că preşcolarii care sunt percepuţi la grădiniţă ca fiind dificili, cu rezistenţă la impunerea de reguli şi cu deficit de relaţionare sau sunt hiperactivi şi cu deficit de atenţie pentru o perioadă mai mare de un an, ajung cu o mare probabilitate să fie percepuţi la fel şi în ciclul primar şi să fie diagnosticaţi cu ADHD.

Tratamentul în ADHD

Tratamentul urmează două mari direcţii de abordare, care sunt mai eficiente dacă sunt folosite în paralel:

  • Psihoterapia (comportamentală, cognitiv-comportamentală sau prin joc)
  • Tratamentul farmacologic

Pentru că tratamentul este un subiect amplu, voi vorbi despre el într-un articol separat.

Dacă consideri că ai un copil care ar putea avea ADHD , noi te putem ajuta să:
– afli un diagnostic corect
– fii informat despre posibilitățile de intervenție
– îți recuperezi copilul printr-un program de terapie
– obții sprijin și consiliere în a-l ajuta să-și recupereze deficitele și totodată vei scăpa de stresul că nu știi ce are și nici cum să-ți ajuți propriul copil!

Numai împreună putem rezolva această situație dificilă prin care treci. Te aștept la cabinet!

Primii 20 de clienți care se programează și vin la consultație la cabinetul nostru vor primi o reducere de 20% pentru primele 5 ședinte !