Arhivă etichetă psihoterapie

deEchipa FunPsi Club

Rolul părinților în recuperarea copiilor cu TSA

TSA- tulburarea de neurodezvoltare, cu grade foarte variate de exprimare clinică -de la semne minore abia perceptibile până la deficite majore în toate ariile.

Cercetările în domeniul neurodezvoltării arată că atunci când părinții se implică activ în procesul de intervenție al copilului cu TSA, șansele de recuperare sunt mult mai mari.

Ca medic psihiatru pentru copii si adolescenți, am evaluat mulți copii cu TSA si familiile lor  și am avut ocazia să le monitorizez evoluția. Și ceea ce am observat de fiecare dată a confirmat ce susține și literatura de specialitate, atunci când parinții reușesc să accepte că au un copil cu o problemă de neurodezvoltare și că acesta are nevoie de o intervenție de recuperare pe termen lung, evoluția clinică este mult mai bună și șansele lui de reabilitare sunt mai mari.

Mai pot fi asociate și alte boli somatice sau alte tulburări psihice, care pot complica sau agrava tabloul clinic.

Intervenția precoce  este esențială pentru reabilitarea copilului cu TSA adică înainte de 2 ani, dar este posibil și de la 1 an.

Cum pot ajuta părinții?

– Prin acceptarea realității clinice,  a diagnosticului;

– Ajutându-se pe sine să depășescă această dificultate care, uneori este o psihotraumă pentru întreaga familie, să apeleze la sprijinul familiei, prietenilor sau a specialiștilor pentru a se reechilibra psihic

– Sa caute ajutor în intervenția copilului, de orice natură: financiar, logistic, social, familial, etc.

– Mai ales, să colaboreze strâns cu terapeuții copilului, pentru a completa acasă în mediul natural al copilului, programele de intervenție si recuperare.

deEchipa FunPsi Club

Atacul de panica – ultima parte

Minutul Psi prezinta ultimul episod din seria despre atacul de panica: cum cum îl oprim înainte de a se produce.

Poate cea mai importantă schimbare pe care o poți face este intervenția în faza 4.  Și anume, poți învăța să nu mai interpretezi simptomele corporale neplacute ca fiind periculoase sau potențial catastrofale.

Mai mult, îți va fi util să conștientizezi ce legături faci între anumite simptome corporale și gândurile catastrofale concrete ce-ți apar în minte. Apoi ține minte că nici unul dintre gândurile catastrofale nu este adevărat sau valid.

Conexiunea dintre acestea poate fi întreruptă prin:

a. recunoșterea acestei legături când apare, astfel încât perceperea simptomelor neplăcute să nu mai ducă la perceperea pericolului

b. notarea unor explicații alternative logice și bazate pe dovezi, în locul celor catastrofale- un psihoterapeut te poate ajuta aici

c. inducerea voluntară a unor simptome corporale care demontează panica, proces care te poate ajuta să accepți că simptomele respective sunt inofensive. În mod normal, aceasta se face în cadrul ședințelor de psihoterapie.

În concluzie, când încerci să reziști sau să te lupți cu simptomele inițiale de panică e foarte posibil să faci să dispară simptomele reprimându-le. Deși este important să acționezi, nu trebuie să te lupți cu panica. Ține minte acești 4 pași:

1. Înfruntă simptomele, nu fugi de ele

2. Acceptă ceea ce face corpul tău, nu te lupta cu el

3. Lasă-te purtat de valul atacului de panică și nu încerca să treci prin el, în loc de afirmații înfricoșătoare, spune-ți unele liniștitoare.

4. Lasă timpul să treacă, pentru că adrenalina care se eliberează în astfel de situații se metabolizează în 3-5 minute și oricum te vei simți mai bine, asta dacă nu agravezi situația încercând să te lupți cu ea sau prin gândurile catastrofale. Iar ultimul sfat pe care ți-l recomand este: împărtașește problema ta cu cineva important pentru tine, asta îți va ajuta sentimentul de siguranță, va scade îngrijorările și frica legată de anumite situații potențial declanșatoare de panică. Vei fi plăcut surprins de sprijinul și de acceptarea pe care le vei primi.

Episoadele anterioare:

Ep. 1: Ce sunt atacurile de panică și cum să le gestionezi
Ep. 2: Spirala ascendentă în cazul atacului de panică
Ep. 3: Solutiile terapeutice in cazul atacului de panica
Ep. 4: Internalizarea atacului de panica

Pentru că părerea ta este foarte importantă pentru noi, te rugăm să răspunzi la un foarte scurt chestionar, dând click aici.

deEchipa FunPsi Club

ADHD diagnosticat la vârstă adultă

Iată mărturia unei paciente care a fost diagnosticată cu ADHD la vârstă adultă.

Mă confrunt cu o realitate dificilă – e ca și cum m-aș da cu capul de pereți. Mă afectează că nu pot să explic noțiunile necesare pentru școală. Este foarte greu la 31 de ani să vrei să faci multe lucruri dar să nu te poți concentra. Nu e greu să educi, e greu când uiți ce voiai să spui, ce voiai să-i povestești; chiar și când fac prăjituri, lucru care îmi place foarte mult, uit cantitățile dacă nu am rețeta alături. Mă gândesc că și ei îi va fi greu în viață. Încerc să o învăț o poezie, iar ea deja a uitat, iar eu nu știu cum să o ajut. Diagnosticul e greu de înțeles de cei care nu știu ce înseamnă ADHD la vârstă adultă… Ei văd că te descurci.

deEchipa FunPsi Club

Psihoterapie în teniși: despre o libertate senzațională!

Te stresează părinții, profesorii sau colegii răutăcioși?
Ai probleme care te frământă și nu ai cu cine să le discuți?
Ai tăi te bat la cap că stai prea mult pe telefon? Sau nu-ți dau bani de țoale faine?
Ai senzația că nimeni nu te înțelege?

Dacă ai răspuns cu DA la măcar una din întrebările de mai sus, noi te putem ajuta.

Cum?
– adunăm un grup de adolescenți (de liceu)
– ne întâlnim o dată /săptămână, timp de 2 ore
– facem jocuri și discuții despre preocupările tale cele mai importante

Cu ce pleci acasă?
– poți să te faci înțeles și să obții ce-ți propui
– înveți să negociezi (cu oricine vrei tu)
– devii mai încrezător în tine
– înveți să te descurci cu stresul, cu programul încărcat, cu persoanele enervante (oricare ar fi ele)
– vei ști mult mai clar ce vrei de la viață

De ce facem asta?
– pentru că faci parte din noua generație, cea care n-a prins Revoluția, dar care s-a născut în era Internetului și care nu se mulțumește cu puțin
– pentru că, dacă ești acel adolescent căruia îi pasă de el și de cei din jurul lui, noi te putem ajuta să te cunoști și să te dezvolți
– pentru că suntem abilitate în cunoașterea specificului adolescenței, pentru că te înțelegem, te respectăm și știm că îți dorești și poți mai mult
– pentru că ne dorim să-ți trăiești adevărata adolescență, și anume o LIBERTATE SENZAȚIONALĂ

Cine suntem?
– Simona Filip – psiholog, psihoterapeut sistemic și de familie
– Mihaela Gherasim – medic psihiatru, psihoterapeut experențial
pasionate de toate aspectele faine ale adolescenței

Unde te așteptăm?
FUN-PSI Club – str. Neculau nr.4, bl. 576, Iași

Începând cu 28.03.2019, ora 17:30

Cât te costă?
prima întâlnire este gratuită, ca să te lămurești dacă îți place și te interesează;
– următoarele 7: cât un tricou -120lei/întâlnire. va fi câte 1/săptămână;
– dacă achiți integral, și ultima întâlnire va fi tot gratuită pentru tine.

Ce zici? Rupi 2 ore dintr-o zi de joi după-amiază ca să câștigi abilități pentru o viață?
HAI LA (PSIHO)TERAPIE ÎN TENIȘI!

Înscrieri la unul din numerele de telefon:
0756700764 – Simona Filip
0756308497 – Mihaela Gherasim

deEchipa FunPsi Club

Psihoterapia: recâștigarea echilibrului interior într-un ambient profesional și prietenos

De ce nu vin oamenii la psihoterapie? Poate că uneori consideră că ceilalți au o problemă sau că, trebuie să fii un pic nebun ca să mergi la psiholog. Dacă v-a trecut prin minte măcar unul dintre aceste motive, poate că ar trebui să căutați de urgență un psihoterapeut.

Pe de altă parte, motivele pentru intrarea într-un proces psihoterapeutic sunt mult mai numeroase și convingătoare. Psihoterapia este potrivită în orice etapă de viață vă aflați.

Imaginează-ți cât este de minunat să fii in compania unui profesionist care niciodată nu te judecă și care te ajută să te uiți la „problema ta” din orice unghi dorești până când ea se transformă într-o soluție, care duce la creștere și autocunoaștere mai profundă.

Iar în tot acest timp te simți în siguranță! Știi că sunteți împreună pentru un singur scop: acela de a te însoți în procesul de depășire a unor probleme, de schimbare sau pur șisimplu de a învăța să fii tu.

Psihoterapia se adresează unei game largi de situații, des întâlnite, precum:

  • Dificultăți in relația cu partenerul sau cu alte persoane din viața ta
  • Nevoia de a îți înțelege copilul și etapa de vârstă în care se află (copilarie, adolescență)
  • Nevoia de a face față situațiilor stresante sau anxioase
  • Nevoia de a îți înțelege emoțiile și de a învăța să le controlezi
  • Nevoia de a ști cum să faci față unor schimbări majore precum divorțul, moartea cuiva drag sau pierderea slujbei
  • Rezolvarea problemelor legate de sexualitate
  • Igiena somnului
  • Nevoia de a depăși traume precum abuzul fizic sau sexual

Pentru tulburările mintale, psihoterapia și-a demonstrat eficiența în:

  • tulburările anxioase, obsesiv compulsive sau tulburarea de stres post-traumatic
  • dependențe: alcool, droguri, computer
  • probleme de alimentație: anorexia și bulimia
  • tulburăride dispozitțe: depresia, tulburarea bipolară
  • tulburaride personalitate: personalitatea dependent borderline
  • schizofrenie

Cât de eficientă este psihoterapia?

Psihoterapia este cea mai eficientă atunci cand apelezi la terapeut din proprie inițiativă și îți dorești cu adevărat să te schimbi, să îți înțelegi și rezolvi problemele.

În timpul terapiei înveți despre emoțiile, stările, gândurile și comportamentele tale. În prima ședință terapeutul adună informații despre tine si despre nevoile tale. Apoi veți stabili obiectivele de lucru, detaliile legate de durată și costuri. Conversațiile cu psihoterapeutul sunt confidențiale.

Psihoterapia te va ajuta să dezvolți abilități noi și o atitudine mai sănătoasă față de evenimentele stresante ale vieții. Cu alte cuvinte, te ajută să preiei, să redobândești controlul asupra vieții tale și să răspunzi provocărilor în beneficiul tău.

deEchipa FunPsi Club

Exercițiu de exploare a emoțiilor pozitive

„Mă simt – Explorare a emoțiilor pozitive”

Prin intermediul acestui joc îl sprijin pe copil să exploreze situațiile în care are emoții pozitive în legătură cu o anumită situație.

  • Sunt bucuros.
  • Sunt vesel.
  • Sunt jucăuș.
  • Sunt prietenos.

Discutați despre ce anume îl face să se simtă astfel și cum ar putea aduce emoția respectivă într-un alt context din viața sa , spre exemplu: Cum ar putea aduce curajul într-un moment când îi este teamă.
Găsiți și alte asocieri de emoții pozitive cu diferite animale.

deEchipa FunPsi Club

Mărturii reale: ce înseamnă să fii bipolar?

Am 36 de ani și sunt bipolară. Suferința mea a început acum 13 ani. A fost cumplit la început. Nu puteam sã accept cã am aceastã problemã. Visam noaptea cã scenariul meu de început s-a adeverit și cã nu sunt bolnavã.

Dar ce înseamnã sã fii bipolar? Am trecut prin cele mai crunte depresii cu niște atacuri de panicã paroxistice în urma cãrora nu-mi doream decât sî mã sinucid, ceea ce mã speria foarte tare, mai ales cã bunica de pe mamã a dus la bun sfârșit aceastã tendințã, sfârșind prin a-ți pune capãt zilelor. Personal, fumam foarte mult, îmi imaginam cum mã arunc în lac și suferința mea se va înneca odatã cu mine. Această perioadă a durat atât de mult încât mă rugam să fiu infirmă, oricum, numai să nu simt această suferință paralizantă.

Dar nu s-a oprit totul aici. Când intram într-un episod, acesta debuta cu o stare maniacală, adică aveam atâta energie încât nu puteam să dorm, eram euforică, râdeam tot timpul, delirând. În delirul meu mă credeam urmărită de Serviciul Român de Informații. SRI-iștii erau simpli oamneni de pe stradă care mă priveau fix, purtau ochelari de soare, aveau ochii albaștri, dar mai ales dominatori.

M-am crezut Isus, Dumnezeu, Fecioara Maria sau o persoană aleasă care comunica cu ea. În acest context am auzit o voce care mi-a spus “ V-am spus că am să vă fac fericiți ?! Am să vă fac” Eram sigură că îmi vorbea ea (FecioaraMaria) în urma rugăciunilor fierbinți de a nu-i mai vedea pe ai mei triști, certându-se mereu și mai ales din cauza mea. Vocea avea timbrul meu vocal dar nu a venit ca un gînd, ci am auzit-o clar în capul meu. Eram sigură că era un mesaj venit de sus.

Coincidențele mă terminau. Am intrat în biserică la crez, exact în momentul când preotul spunea : „Și s-a făcut om și a coborât pe pământ”. M-am uitat în ochii episcopului (era o slujbă importantă), el s-a uitat în ochii mei, ceea ce mi-a întărit credința că sunt Isus în varianta feminină. Și da, citisem în adolescență, „Christos răstignit a doua oară” de Nikos Kazantzakis. Isus era un personaj adaptat zilelor noastre. Și eu eram fiica lui Dumnezeu, ba Dumnezeu însuși, care „ Aude totul, dar nu înțelege nimic ” și care ne-a făcut pe noi dintr-o glumă.

Am încercat tot felul de medicamente care nu au dat roade, pentru că nu aveam încredere în psihiatri, ba chiar îi priveam cu ostilitate, până când am întâlnit psihiatrul în care să am încredere. Răspundeam foarte bine la tratament. Încet, încet, prin psihoeducație și ai mei au început să se liniștească și să aibă încredere la rândul lor în mine. Să-și recapete încrederea de fapt. Și aveau toate motivele. Au trecut printr-un adevărat coșmar cu mine.

Tot datorită psihoeducației am început să înțeleg că, sub tratament pot să duc o viață „în limitele normalității”. Mergeam și la psiholog, și încă mai merg. Și-mi face multă plăcere. Psihologii mi-au fost dragi întotdeauna. Ei erau cei care mă ascultau cu calm, mă înțelegeau și, mai mult de atât, m-au ajutat să mă accept așa cum sunt. Cu bune, cu rele, sunt un om. Cu capul în nori, cel mai adesea, neatentă, împrăștiată, dar cu un zâmbet sănătos pe buze.

Încet, încet, pastilele au devenit pritenele mele cele mei bune, care erau tot timpul acolo și-mi ofereau siguranța de care aveam nevoie. Din fericire am prieteni care m-au susținut indiferent de comportamentul și ieșirile mele. Și da, e foarte dificil să stai cu un om într-un episod psihotico-maniacal. Te trezești că în ciuda eforturilor și a iubirii, te consideră un dușman din pricina nesomnului și a extenuării psihice.

Condimentele unei vieți frumoase pentru mine sunt familia frumoasă pe care am redescoperit-o, prietenii care au rămas alături de mine și pe care mi i-am făcut chiar în rîndurile psihiatrilor și psihologilor și prietenele de siguranță, pastilele.

În concluzie, un tratament medicamentos adecvat, pe care doar un psihiatru dedicat ți-l poate găsi, alături de psihoeducație, care are un rol fundamental pentru a înțelege lucrurile așa cum sunt, și cea mai importantă, acceptarea. Acceptarea faptului că da, ai o boală care nu te schimbă cu nimic ca om, dacă ai norocul să întâlnești, oameni între oameni.
Iubesc oamenii și ei mă iubesc pe mine.

deEchipa FunPsi Club

De ce trebuie să apelăm la psihiatru?

Este răspândită mentalitatea că a merge la psihiatru echivalează cu ” a fi nebun”, și drept urmare mulți încearcă, atunci când întâmpină o dificultate de natură psihică, să-și rezolve problema cu ajutorul prietenilor, vecinilor, preotului etc. Unii aleg chiar să nu spună nimănui și să sufere în tăcere. O parte dintre ei apelează și la psiholog.

Consultația la un medic psihiatru este necesară atunci când apar probleme de funcționare în unul sau mai multe domenii de viață ale individului: personal, familial, social, profesional.

În ceea ce privește domeniul personal, sunt importatante aspectele legate de calitatea somnului, apetitul alimentar și sexual, afectarea dispoziției, a gândurilor predominante și schimbările semnificative în comportamentul individului.

În cadrul consultației psihiatrul va face evaluarea persoanei solicitante, va pune un diagnostic și-i va da recomandări de tratament farmacologic sau/și psihoterapeutic.
Dacă simți că intri într-un dezechilibru, că ai nevoie de ajutor sau suport de specialitate, nu aștepta ca lucrurile să se agraveze. Intră în contact cu noi, chiar acum!

  • Consiliere privind sănătatea mentală (psihoeducatie)
  • Examinare psihiatrica la cerere (ex. pentru eliberare adeverinte pentru inscrierea in scoala, la examene sau incadrarea la serviciu)
  • Diagnostic, tratament şi consiliere psihiatrică în următoarele afecţiuni: tulburări afective (depresie, manie, iritabilitate), anxietate si fobii, tulburari psihotice, demente, tulburari de comportament alimentar, dependente, tulburari de somn

Click aici pentru lista completă a serviciilor

deEchipa FunPsi Club

Cum ne înțelegem cu un copil cu ADHD?

Ce este ADHD?

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie este un deficit neurobiologic, cu potenţial mare de transmitere genetică, care se manifestă printr-un nivel crescut de energie şi motricitate, atenţie scazută ca durată şi concentrare, uşor distractibilă şi impulsivitate în plan motor şi cognitiv.

Pentru a putea fi pus un diagnostic de ADHD este necesar ca să fie prezente mai multe dintre manifestările menţionate, pentru o perioadă de minim 6 luni, iar acestea să afecteze semnificativ funcţionalitatea copilului în mai multe arii de viaţă ( familie, şcoală sau grădiniţă, relaţia cu ceilalţi copii).

Tablou clinic

Hiperactivitatea

Hiperactivitate înseamnă o activitate excesivă, mult peste nivelul copiilor de aceeaşi vârstă. Copilul este într-o continuă mişcare, mai mult aleargă decât merge, se caţără, sare şi are frecvent comportamente periculoase, se loveşte sau se accidentează des din neatenţie, iar uneori poate fi şi neîndemanatic din cauza unei slabe coordonări. El nu poate sta aşezat pentru mult timp şi simte nevoia să se mişte chiar şi în timpul unei activităţi captivante.

Deficitul atenţional

Deficitul de atenţie în ADHD se referă la o slabă concentrare a atenţiei, cu durată scurtă, dar şi uşor de distras de alţi stimuli, astfel încât copilul trece repede de la o activitate la alta fără să le termine şi fără un scop anume. Uneori amână începerea unei activităţi sau evită să se angajaze în sarcinile care le solicită mult timp atenţia. El nu are rezultate bune nici în sarcinile structurate sau de grup, de cele mai multe ori pentru că nu a fost atent la prezentarea regulilor.

De altfel el ascultă doar începutul unei comunicări verbale, restul cuvintelor „trecându-i pe lângă ureche”.
Uneori aceste simptome sunt reduse sau absente atunci când copilul este implicat într-o activitate nouă sau foarte interesantă (eventual unu la unu), când comportamentul a fost strict controlat sau recompensat frecvent. În acest mod copilul poate avea domenii preferate în care să fie atent fără dificultate (jocuri pe calculator, lego, fotbal etc.).

Impulsivitatea

Impulsivitatea se referă la tendinţa de a trece la acţiune, înainte de a-şi face un plan sau de a se gândi la consecinţe. Aceasta duce la un comportament impredictibil, nerespectarea regulilor şi interdicţiilor, expunere frecventă la pericole în ciuda avertizărilor repetate ale părinţilor, agresivitate faţă de animale sau alţi copii.

Copilul pare să nu asculte ce i se spune, nu învaţă din propriile greşeli, iar recompensele sau pedeapsa par să nu funcţioneze. Comportamentul lor impulsiv-agresiv generează adesea conflicte cu ceilalţi copii şi chiar faţă de adulţi, pe care îi poate de asemeni agresa.

Afectarea funcţionării sociale

De foarte multe ori introducerea copilului într-un sistem educativ formal – de obicei grădiniţa – duce la evidenţierea marcantă a simptomelor de ADHD care, deşi poate s-au manifestat şi în familie, au fost estompate de o mai mare toleranţă a părinţilor, de caracterul sociabil şi jocul împărtăşit al copilului sau li s-au găsit nişte „explicaţii”.

Adesea copiii cu ADHD sunt consideraţi de către educatori „dificili” deoarece ei nu respectă regulile, îşi părăsesc mereu locul, vorbesc neîntrebaţi, strică jocul sau jucăriile celorlalţi şi le solicită în continuu atenţia. Copiii cu comportamente explozive sau agresive ajung să fie izolaţi de ceilalti copii, ducând la dificultăţi de relaţionare şi în timp stimă de sine scăzută, şi sunt ameninţaţi cu excluderea din şcoală sau grădiniţă.

Studiile arată că preşcolarii care sunt percepuţi la grădiniţă ca fiind dificili, cu rezistenţă la impunerea de reguli şi cu deficit de relaţionare sau sunt hiperactivi şi cu deficit de atenţie pentru o perioadă mai mare de un an, ajung cu o mare probabilitate să fie percepuţi la fel şi în ciclul primar şi să fie diagnosticaţi cu ADHD.

Tratamentul în ADHD

Tratamentul urmează două mari direcţii de abordare, care sunt mai eficiente dacă sunt folosite în paralel:

  • Psihoterapia (comportamentală, cognitiv-comportamentală sau prin joc)
  • Tratamentul farmacologic

Pentru că tratamentul este un subiect amplu, voi vorbi despre el într-un articol separat.

Dacă consideri că ai un copil care ar putea avea ADHD , noi te putem ajuta să:
– afli un diagnostic corect
– fii informat despre posibilitățile de intervenție
– îți recuperezi copilul printr-un program de terapie
– obții sprijin și consiliere în a-l ajuta să-și recupereze deficitele și totodată vei scăpa de stresul că nu știi ce are și nici cum să-ți ajuți propriul copil!

Numai împreună putem rezolva această situație dificilă prin care treci. Te aștept la cabinet!

Primii 20 de clienți care se programează și vin la consultație la cabinetul nostru vor primi o reducere de 20% pentru primele 5 ședinte !