Arhivă etichetă sarcina

deEchipa FunPsi Club

Stresul și anxietatea în timpul sarcinii: efecte asupra creierului copilului

Un nivel ridicat de anxietate, depresie și stres în timpul sarcinii modifică dezvoltarea caracteristicilor cheie ale creierului fetal. Cercetătorii au urmărit o cohortă de 97 de femei însărcinate și copiii lor. Studiul confirmă și faptul că suferința psihologică cronică după nașterea copilului, în diversele ei forme, poate influența interacțiunea părinte-copil și sistemul de auto-reglare al copilului.

Acesta este primul studiu care evidențiază o legătură importantă între dezvoltarea alterată a creierului fetal in-utero și consecințele pe termen lung asupra dezvoltării cognitive pentru fetușii expuși la niveluri ridicate de stres toxic în timpul sarcinii.

În timpul sarcinii, cercetătorii au observat modificări ale adâncimii plierii corticale și ale volumului hipocampului stâng, ceea ce ar putea explica problemele de neurodezvoltare observate după naștere. În primele faze ale dezvoltării, acești copii pot experimenta probleme socio-emoționale persistente și pot avea dificultăți în a stabili relații pozitive cu ceilalți, inclusiv cu mamele lor sau cu persoana de referință pentru atașament.

„Prin identificarea femeilor însărcinate cu niveluri ridicate de suferință psihologică, clinicienii ar putea recunoaște acei bebeluși care sunt expuși riscurilor de neurodezvoltare și ar putea beneficia de intervenții precoce, direcționate”, a spus Catherine Limperopoulos, Ph.D., coordonatorul principal al studiului.

Indiferent de statutul lor socioeconomic, aproximativ una din patru femei însărcinate suferă de simptome legate de stres, cea mai frecventă complicație a sarcinii. Legătura dintre dezvoltarea problematică a creierului fetal, suferința psihologică maternă prenatală și rezultatele neurodezvoltarii pe termen lung rămân necunoscute. Studierea dezvoltării creierului fetal în timpul sarcinii prezită provocări din cauza mișcărilor fetale și materne, tehnologiei imagistice, problemelor raportului semnal-zgomot și schimbărilor în creșterea creierului.

În studiul de față, toate participantele însărcinate erau sănătoase, majoritatea aveau un anumit nivel de educație și erau angajate. Pentru a cuantifica stresul matern prenatal, anxietatea și depresia, cercetătorii au folosit chestionare auto-raportate. Volumul creierului fetal și plierea corticală au fost măsurate prin intermediul imaginilor reconstruite tridimensionale obținute prin scanări RMN. Neurodezvoltarea copilului de 18 luni a fost măsurată folosind scale și evaluări specifice.

Acest studiu se bazează pe lucrările anterioare de la Developing Brain Institute condus de Limperopoulos, care a descoperit că anxietatea la femeile însărcinate pare să afecteze dezvoltarea creierului bebelușilor lor. Echipa ei a descoperit, de asemenea, că sănătatea mintală a mamei, chiar și pentru femeile cu statut socioeconomic ridicat, modifică structura și biochimia creierului fetal în curs de dezvoltare. Aceste aspecte subliniază importanța sprijinului în ceea ce privește menținerea sănătății mentale a femeilor însărcinate.

„Scopul nostru este schimbarea paradigmei de îngrijire a sănătății și adoptarea acestor schimbări în sensul larg, pentru a sprijini mai bine mamele”, a spus Limperopoulos. „Ceea ce este clar este că intervențiile timpurii ar putea ajuta mamele să-și reducă stresul, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra simptomelor și, prin urmare, a copilului lor în dezvoltarea pre și post natală”.

deEchipa FunPsi Club

Apneea nocturnă în timpul sarcinii poate duce la autism

Apneea în somn în timpul sarcinii poate crește riscul de modificări ale creierului și ale comportamentului asociate cu autismul, în special la nou-născuții de sex masculin, potrivit unui studiu efectuat pe cobai.

Descoperirile susțin dovezi la oameni ale unei legături între apneea în somn și tulburările de neurodezvoltare și oferă un mecanism potențial pentru a explica legătura.

În timpul episoadelor de apnee în somn, respirația este parțial sau complet întreruptă, adesea cu sute de secunde pe noapte, provocând hipoxie intermitentă, adică scăderea oxigenării sângelui. Incidența apneei de somn în timpul sarcinii este în creștere, în concordanță cu epidemia de obezitate, și apare în aproximativ 15% dintre sarcinile necomplicate și peste 60% dintre sarcinile cu risc crescut până în al treilea trimestru. Se știe că apneea în somn în timpul sarcinii are efecte dăunătoare asupra nou-născutului, dar efectele asupra dezvoltării neuronale nu au suficient studiate.

Pentru a investiga impactul, autorii au supus șoarecii de laborator la niveluri intermitente de oxigen în timpul perioadelor de repaus, în a doua jumătate a perioadei de gestație. Tratamentul a indus hipoxie femelelor gestante, dar nu și la fetuși. Anomaliile de comportament la urmași au fost observate începând la scurt timp după naștere. Acestea includeau și modele modificate de vocalizare a suferinței atât la masculi, cât și la femele. Hipoxia maternă a afectat, de asemenea, funcția cognitivă și socială la descendenții de sex masculin, dar nu și la cei de sex feminin, ambele persistând până la vârsta adultă. Efectele au inclus reducerea memoriei de lucru, memoria de lungă durată și reducerea interesului pentru noi interacțiuni sociale.

Aceste modificări comportamentale au fost însoțite de anomalii semnificative în densitatea și morfologia coloanelor dendritice, care primesc și integrează semnale între neuroni. Modul în care hipoxia maternă a indus aceste modificări la fetușii care nu se confruntă cu hipoxie rămâne neclar.

„Din cunoștințele noastre, aceasta este prima demonstrație directă a efectelor hipoxiei intermitente materne în timpul gestației asupra fenotipurilor cognitive și comportamentale ale descendenților”, spune doctorul Cahill. „Datele noastre oferă dovezi clare că apneea în somn maternă poate fi un factor de risc important pentru dezvoltarea tulburărilor de neurodezvoltare, în special la descendenții de sex masculin”.

Cahill adaugă: „Pe baza corelațiilor clinice, s-a teoretizat că apneea în somn maternă în timpul sarcinii poate crește riscul de diagnostic de autism la descendenți; totuși, studiile funcționale lipsesc. Aici arătăm că apneea în somn în timpul gestației produce fenotipuri neuronale și comportamentale la rozătoare, care seamănă foarte mult cu autismul și demonstrează eficacitatea unei abordări farmacologice în inversarea completă a tulburărilor comportamentale observate.”

Studiul a fost coordonat de către cercetătorul Amanda Vanderplow, Michael Cahill și colegii lor, de la University of Wisconsin-Madison, și a fost publicat în revista PLOS Biology