Arhivă etichetă tratament

deEchipa FunPsi Club

Igiena mentală – Minutul Psi

Majoritatea dintre noi punem accentul pe igiena corporală, a noastră si a copiilor noștri. Mergem la medic când ceva nu este în regulă, ne interesăm despre ce boală ar putea fi vorba.

Te-ai gândit vreodată că este normal să te îngrijești și de igiena mentală? Ca medic, am învățat în școală că este mai ușor să previi decât să tratezi. Așa că pot să-ți spun că, grija față de igiena mentală este la fel de importantă ca aceea, de a te spăla pe mâini cu apă și săpun.

Igiena mentală presupune să-ți dai seama când ceva e în neregulă cu tine în plan emoțional, al gândurilor tale, al comportamentelor tale, când nu mai funcționezi ca înainte profesional, familial sau social.

Apoi să accepți că ceva e schimbat, că nu ți-e bine și să poți să-ți exprimi acea nemulțumire sau suferință dar fără a-i răni pe alții.

De abia atunci vei putea să  începi să cauți soluții, în tine, cu ajutorul familiei, prietenilor sau poate apelând la un specialist-psiholog, psihoterapeut sau psihiatru.

Dacă vrei să ai o viață de calitate, împlinită este esențial să te îngrijești de igiena mentală, la fel de mult cum o faci pentru corpul tău. Iar dacă ești părinte stă în datoria ta să te îngrijești de igiena mentală a copilului tău.

deEchipa FunPsi Club

Atacurile de panică: internalizarea

Faza a III-a ciclului panicii este internalizarea, adică ești foarte atent la starea interioara a corpului tau, ceea ce duce la amplificarea simptomelor percepute.

Atunci când simți că se apropie panica, poți reduce internalizarea prin tehnici active de gestionare a simptomelor corporale interne , care te vor ajuta să-ți distragi atenția de la ele și care vor avea și un efect relaxant direct.

Mai întâi îți va fi util să înveți să identifici semnele preliminare , de avertizare ale unui potențial atac de panică.

Dacă intensitatea simptomelor ajunge pînă la nivelul unui ritm cardiac rapid, senzații intens neplăcute cu dificultatea de a respira, mușchii tensionați și preocuparea de a nu-ți pierde controlul, atunci e normal să aplici una din următoarele strategii:
– practică respirația abdominală lentă timp de 3-4 minute, preferabil pe nas; te-ar ajuta dacă ai exersa acest tip de respirație căte 5 minute pe zi până îl stăpănești bine.
– poți și să respiri adânc și să menții aerul în plămâni cât poți de mult și să repeți procedura de 2-3 ori
– acceptă ceea ce se întâmplă și spune-ți afirmații liniștitoare, încurajatoare de genul „este doar anxietate n-o s-o las să mă copleșească”, „am mai trecut prin asta și nu e periculos”, „pot să mă descurc până îmi trece”.

Ele o să îți permită să minimalizezi sau chiar să oprești simptomele.

Ca să ai mai mult succes, practică-le de 2-3 ori pe zi când nu simți panică sau anxietate, în mod regulat până devin automate.

Învățarea folosirii eficiente a afirmațiilor de încurajare pentru depășirea panicii necesită repetare și perseverență, dar acest efort va face diferența între a te lăsa purtat de un monolog negativ ce va escalada într-un atac de panică și respectiv detașare, acceptarea simptomelor corporale și gestionarea lor.

  • vorbește la telefon sau sau direct cu o persoană de sprijin
  • plimbă-te sau începe o activitate fizică
  • rămâi în prezent, concentrează-te pe lucrurile concrete care te înconjoară – pe ce vezi, auzi, pe ce simți tactil, pe poziția corpului tău
  • folosește și alte tehnici de diversiune de la început: numără, cântă, surprinde-te cu un duș rece, ciupituri, si altele
  • înfurie-te pe anxietate, căci aceste două efecte nu pot coexista, iar furia poți să o exprimi fizic sau verbal, dar nu către o persoană
  • fă ceva ce îți face plăcere pe moment
  • învață să observi senzațiile corporale de anxietate, în loc să reacționezi la ele – multe dintre strategiile enumerate anterior te pot ajuta să adopți această postură, dar e nevoie de practică pentru asta.

În timp vei reuși să ajungi la un punct în care, în loc să reacționezi vei putea doar să observi reacțiile corporale asociate panicii, iar asta este esențial pentru capacitatea ta de a gestiona panica.

deEchipa FunPsi Club

De ce trebuie să apelăm la psihiatru?

Este răspândită mentalitatea că a merge la psihiatru echivalează cu ” a fi nebun”, și drept urmare mulți încearcă, atunci când întâmpină o dificultate de natură psihică, să-și rezolve problema cu ajutorul prietenilor, vecinilor, preotului etc. Unii aleg chiar să nu spună nimănui și să sufere în tăcere. O parte dintre ei apelează și la psiholog.

Consultația la un medic psihiatru este necesară atunci când apar probleme de funcționare în unul sau mai multe domenii de viață ale individului: personal, familial, social, profesional.

În ceea ce privește domeniul personal, sunt importatante aspectele legate de calitatea somnului, apetitul alimentar și sexual, afectarea dispoziției, a gândurilor predominante și schimbările semnificative în comportamentul individului.

În cadrul consultației psihiatrul va face evaluarea persoanei solicitante, va pune un diagnostic și-i va da recomandări de tratament farmacologic sau/și psihoterapeutic.
Dacă simți că intri într-un dezechilibru, că ai nevoie de ajutor sau suport de specialitate, nu aștepta ca lucrurile să se agraveze. Intră în contact cu noi, chiar acum!

  • Consiliere privind sănătatea mentală (psihoeducatie)
  • Examinare psihiatrica la cerere (ex. pentru eliberare adeverinte pentru inscrierea in scoala, la examene sau incadrarea la serviciu)
  • Diagnostic, tratament şi consiliere psihiatrică în următoarele afecţiuni: tulburări afective (depresie, manie, iritabilitate), anxietate si fobii, tulburari psihotice, demente, tulburari de comportament alimentar, dependente, tulburari de somn

Click aici pentru lista completă a serviciilor

deEchipa FunPsi Club

Cum ne înțelegem cu un copil cu ADHD?

Ce este ADHD?

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie este un deficit neurobiologic, cu potenţial mare de transmitere genetică, care se manifestă printr-un nivel crescut de energie şi motricitate, atenţie scazută ca durată şi concentrare, uşor distractibilă şi impulsivitate în plan motor şi cognitiv.

Pentru a putea fi pus un diagnostic de ADHD este necesar ca să fie prezente mai multe dintre manifestările menţionate, pentru o perioadă de minim 6 luni, iar acestea să afecteze semnificativ funcţionalitatea copilului în mai multe arii de viaţă ( familie, şcoală sau grădiniţă, relaţia cu ceilalţi copii).

Tablou clinic

Hiperactivitatea

Hiperactivitate înseamnă o activitate excesivă, mult peste nivelul copiilor de aceeaşi vârstă. Copilul este într-o continuă mişcare, mai mult aleargă decât merge, se caţără, sare şi are frecvent comportamente periculoase, se loveşte sau se accidentează des din neatenţie, iar uneori poate fi şi neîndemanatic din cauza unei slabe coordonări. El nu poate sta aşezat pentru mult timp şi simte nevoia să se mişte chiar şi în timpul unei activităţi captivante.

Deficitul atenţional

Deficitul de atenţie în ADHD se referă la o slabă concentrare a atenţiei, cu durată scurtă, dar şi uşor de distras de alţi stimuli, astfel încât copilul trece repede de la o activitate la alta fără să le termine şi fără un scop anume. Uneori amână începerea unei activităţi sau evită să se angajaze în sarcinile care le solicită mult timp atenţia. El nu are rezultate bune nici în sarcinile structurate sau de grup, de cele mai multe ori pentru că nu a fost atent la prezentarea regulilor.

De altfel el ascultă doar începutul unei comunicări verbale, restul cuvintelor „trecându-i pe lângă ureche”.
Uneori aceste simptome sunt reduse sau absente atunci când copilul este implicat într-o activitate nouă sau foarte interesantă (eventual unu la unu), când comportamentul a fost strict controlat sau recompensat frecvent. În acest mod copilul poate avea domenii preferate în care să fie atent fără dificultate (jocuri pe calculator, lego, fotbal etc.).

Impulsivitatea

Impulsivitatea se referă la tendinţa de a trece la acţiune, înainte de a-şi face un plan sau de a se gândi la consecinţe. Aceasta duce la un comportament impredictibil, nerespectarea regulilor şi interdicţiilor, expunere frecventă la pericole în ciuda avertizărilor repetate ale părinţilor, agresivitate faţă de animale sau alţi copii.

Copilul pare să nu asculte ce i se spune, nu învaţă din propriile greşeli, iar recompensele sau pedeapsa par să nu funcţioneze. Comportamentul lor impulsiv-agresiv generează adesea conflicte cu ceilalţi copii şi chiar faţă de adulţi, pe care îi poate de asemeni agresa.

Afectarea funcţionării sociale

De foarte multe ori introducerea copilului într-un sistem educativ formal – de obicei grădiniţa – duce la evidenţierea marcantă a simptomelor de ADHD care, deşi poate s-au manifestat şi în familie, au fost estompate de o mai mare toleranţă a părinţilor, de caracterul sociabil şi jocul împărtăşit al copilului sau li s-au găsit nişte „explicaţii”.

Adesea copiii cu ADHD sunt consideraţi de către educatori „dificili” deoarece ei nu respectă regulile, îşi părăsesc mereu locul, vorbesc neîntrebaţi, strică jocul sau jucăriile celorlalţi şi le solicită în continuu atenţia. Copiii cu comportamente explozive sau agresive ajung să fie izolaţi de ceilalti copii, ducând la dificultăţi de relaţionare şi în timp stimă de sine scăzută, şi sunt ameninţaţi cu excluderea din şcoală sau grădiniţă.

Studiile arată că preşcolarii care sunt percepuţi la grădiniţă ca fiind dificili, cu rezistenţă la impunerea de reguli şi cu deficit de relaţionare sau sunt hiperactivi şi cu deficit de atenţie pentru o perioadă mai mare de un an, ajung cu o mare probabilitate să fie percepuţi la fel şi în ciclul primar şi să fie diagnosticaţi cu ADHD.

Tratamentul în ADHD

Tratamentul urmează două mari direcţii de abordare, care sunt mai eficiente dacă sunt folosite în paralel:

  • Psihoterapia (comportamentală, cognitiv-comportamentală sau prin joc)
  • Tratamentul farmacologic

Pentru că tratamentul este un subiect amplu, voi vorbi despre el într-un articol separat.

Dacă consideri că ai un copil care ar putea avea ADHD , noi te putem ajuta să:
– afli un diagnostic corect
– fii informat despre posibilitățile de intervenție
– îți recuperezi copilul printr-un program de terapie
– obții sprijin și consiliere în a-l ajuta să-și recupereze deficitele și totodată vei scăpa de stresul că nu știi ce are și nici cum să-ți ajuți propriul copil!

Numai împreună putem rezolva această situație dificilă prin care treci. Te aștept la cabinet!

Primii 20 de clienți care se programează și vin la consultație la cabinetul nostru vor primi o reducere de 20% pentru primele 5 ședinte !