Demența: ce este și cum ne afectează
Demența este un sindrom datorat unei boli a creierului, de obicei de natură cronică sau progresivă.
Demența este un sindrom datorat unei boli a creierului, de obicei de natură cronică sau progresivă. Aceasta afectează memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de a învăța, limbajul, controlul emotiv și judecata.
Demența produce un declin apreciabil în funcționarea intelectuală și, de obicei, unele interferențe cu activitățile cotidiene uzuale, cum ar fi: spălatul, îmbrăcatul, alimentarea, igiena personală.
Care sunt simptomele demenței
Dintre următoarele simptome, primul, al doilea și ultimul sunt obligatorii pentru a putea da diagnostic de demență. De asemenea, ele trebuie să se fi manifestat cel puțin șase luni.
- dovada declinului memoriei, gândirii, cu un grad suficient pentru a afecta activitățile personale din viața cotidiană
- activitățile bine cunoscute și învățate anterior pot fi pierdute (în stadii tardive)
- deteriorarea gândirii presupune reducerea capacității de raționare, a fluxului de idei
- afectarea imputului informațional: dificultate crescândă a capacității de a fi atent într-o conversație cu mai multe persoane sau de a schimba focalizarea atenției de la o temă la alta
- câmp clar de conștiință
Demența Alzheimer
Pe lângă simptomatologia prezentată anterior, acest tip de demență are debut lent cu deteriorare progresivă (deși pentru anturaj poate deveni brusc evidentă); poate apărea și o perioadă de stagnare.
În plus, se manifestă o afectare globală a funcțiilor cognitive, dublată de lipsa unor dovezi clinice care să sugereze ca și cauză o boală cerebrală sau sistemică.
Absența unui debut brusc, a semnelor neurologice în fază inițală, împreună cu toate simtomele de mai sus sunt un indicator al instaurării acestui tip de demență.
Tipuri de demență Alzheimer
-
cu debut timpuriu: debutează înainte de 65 ani, cu deteriorare relativ rapidă și afectare multiplă, accentuată, a funcțiilor corticale superioare (scris, citit, recunoașterea și numirea obiectelor, mișcări de finețe)
-
cu debut tardiv: debutează după 65 ani, mai frecvent după 70 ani sau mai târziu, are o progresie lentă iar alterarea memoriei este evidentă.
Demența vasculară
Criteriile de identificare sunt:
- istoric de atacuri ischemice tranzitorii (cu afectarea de scurtă durată a conștiinței, pareză temporară sau pierderea vederii) sau accidente cerebrovasculare acute, cauzate de o boală vasculară; infarctele cerebrale sunt mici, dar efectul lor se cumulează în timp
- debutul poate fi brusc, urmând un episod ischemic unic sau progresiv
- alterarea funcțiilor cognitive este inegală; înțelegerea și judecata pot fi relativ bine păstrate
- pot exista semne neurologice ce trădează infarctul cerebral
- trăsături asociate: hipertensiunea, suflu caotidian, instabilitate emoțională, episoade tranzitorii de pierdere a conștiinței sau delirium (date de noi infarcte), schimbări ale personalității sau accentuarea trăsăturilor anterioare.
Primele patru criterii sunt necesare pentru diagnostic.
Demența vasculară poate coexista cu cea din boala Alzheimer. În acest caz se pune un dublu diagnostic. Dacă demența vasculară apare prima, poate să nu fie posibilă diagnosticarea demenței Alzheimer.
Alte tipuri de demență
- datorate altor cauze, în urma unor boli neurologice sau sistemice
- debutul poate avea loc în orice moment al vieții, rar la bătrânețe
- existența simptomelor bolii de bază
