Cum îi ajutăm pe copii și adolescenți să-și dezvolte autoreglarea emoțională și să învețe strategii sănătoase pentru gestionarea emoțiilor?
Stresul parental poate influența emoțiile și comportamentul copiilor. O meta-analiză arată de ce sprijinul pentru părinți este important.
Un studiu recent a pus în lumină diferențele dintre adulți și copii în ceea ce privește dobândirea vorbirii.
„Timpul de ecran” al părinților este un fenomen îngrijorător și care duce la „absență în prezență”.
Crăciunul acesta ne gândim la copiii pentru care Moș Crăciun e o promisiune care nu se împlinește. Împreună suntem mai buni!
Iată cele mai eficace metode de abordare a comportamentelor agresive la copii, care sunt și non-violente
Există o corelație între activitatea celrebrală a copiilor și adulților în timpul activităților ludice desfășurate împreună
Un copil care deranjează transmite un mesaj. Acesta poate fi : „vreau acum să îmi dai”, „am nevoie de prezența ta”, sau „nu mă simt bine acum”
După învățarea prin asociere și învățarea pe cale de consecință , în textul de față prezentăm învățarea prin observare sau modeling.
Care sunt limitele de la care răsfățul este nesănătos? Aceasta a fost tema unei minunate întâlniri găzduită de Librăria Cărturărești și organizată de către Editura Trei.
Aceste imagini ilustrează modul în care părinții din programele noastre se pot implica activ în terapia copiilor. Mai jos putem vedea materiale facute de o mama pentru fetita ei cu ADHD si discalculie.
În literatura de specialitate se preferă termenul de ”rezultat optim” în loc de ”recuperare” atunci când vine vorba de evoluția copiilor cu autism sub terapie intervențională.
TSA este prescurtarea de la Tulburare de spectru autist, ce denumește o clasă de tulburări psihice care se caracterizează prin: afectarea comunicării verbale și non-verbale, reciprocitate emoțională și socială scăzută, precum și tulburări ale comportamentelor motorii și jocului, ce debutează în primii 5 ani de viață.
ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie este un deficit neurobiologic, cu potenţial mare de transmitere genetică, care se manifestă printr-un nivel crescut de energie şi motricitate, atenţie scazută ca durată şi concentrare, uşor distractibilă şi impulsivitate în plan motor şi cognitiv.
