Arhivă lunară iulie 2021

deEchipa FunPsi Club

Semne de alertă pentru autism la copii

În autism, identificarea timpurie este foarte importantă pentru evoluția ulterioară a persoanei, și îi determină calitatea întregii vieți.

Iată un set de semne de alertă, a căror prezență ar trebui să aibă ca efect o evaluare specializată:

• copilul nu răspunde la numele lui la vârsta de 12 luni
• la 14 luni nu arată cu mâna obiectele pentru a-și exprima interesul față de ele; de exemplu: un avion care zboară
• nu participă la jocuri de rol la 18 luni; de exemplu: a se preface că „hrănește” o păpușă
• evită contactul vizual și vrea să fie singur
• are dificultăți de înțelegere a sentimentelor celorlalți sau când este întrebat despre propriile sentimente
• prezintă abilități de limbaj și vorbire întârziate
• repetă constant cuvinte sau fraze
• dă răspunsuri fără legătură cu întrebarea
• se supără din cauza schimbărilor minore
• are interese obsesive
• dă din mâini, se leagănă sau se învârte în cerc
• are reacții neobișnuite la modul în care lucrurile se aud, miros, arată, se simt sau la ce gust au

deEchipa FunPsi Club

Când poate fi benefică autostima scăzută

Paradoxal, persoanele cu autostimă scăzută pot avea performanțe peste medie, în anumite contexte, conform unui studiu recent.

Lipsa încrederii în propriile abilități poate proveni din supraestimarea abilităților și performanțelor altora, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Alberta.

Cercetările anterioare au arătat că pentru multe sarcini și activități, majoritatea oamenilor tind să prezică că vor fi mai buni față de alții, mai ales dacă sarcinile sunt ușoare. Însă, când e vorba de sarcini dificile, tendința se inversează și predomină credința că alții vor fi mai buni decât ei.

În cadrul unui experiment, cercetătorii au descoperit faptul că un grup de alergători, care au prezis în mod greșit că timpul de terminare a cursei va fi mai bun decât media, deci au avut un nivel deautostimă ridicat, aveau tendința de a-și supraestima propria performanță. În același timp, alergătorii care au prezis că se vor descurca mai rău decât media, insuficient de încrezători în abilitățile lor, aveau o înțelegere solidă a performanțelor lor, dar se așteptau la mai mult din partea competitorilor.

De asemenea, grupul cu autostimă scăzută a prezis cu destul de multă acuratețe propria prestație și a fost cel care a obținut rezultate peste medie.

Unul dintre cercetători, Gerald Häubl, a declarat că încrederea scăzută în sine, care se poate manifesta la locul de muncă drept sindromul impostorului, este deseori benefică, mai ales dacă îi motivează pe oameni să muncească mai mult.

Cu toate acestea, problema cu încrederea scăzută în sine, a adăugat el, este că poate sta în calea persoanelor care au potențialul de a performa peste medie. Acești indivizi nici măcar nu mai încearcă, crezând în mod greșit că există mulți alții care sunt mai buni decât dânșii.

„În general, încrederea bine ajustată, bazată pe analizarea corectă atât a propriilor abilități cât și a abilităților celorlalți, este lucrul la care trebuie să aspirăm.” a spus Häubl.

deEchipa FunPsi Club

Legătura dintre bacterii și socializare

Un experiment recent a stabilit o legătură între gradul de socializare și prezența sau absența unor anumite bacterii în organism.

Deși experimentele au fost realizate, din motive tehnice și etice, pe șoareci, ele surprind caracteristici prezente și la indivizii umani.

În urma cercetărilor efectuate în laboratorul lui Sarkis Mazmanian, Luis B. și Nelly Soux, profesor de microbiologie și cercetător al Institutului de Cercetare Medicală Patrimonială, s-a demonstrat că, bacteriile care trăiesc în intestinul șoarecilor afectează un set specific de neuroni, responsabili de capacitatea de a socializa.

Șoarecii care au fost crescuți fără germeni, fără un microbiom intestinal, au prezentat comportamente antisociale semnificative, cum ar fi evitarea unui șoarece necunoscut mai degrabă, decât interacțiunea cu acesta.

Transplanturile de materii fecale de la șoarecii cu bacterii intestinale sănătoase efectuate la șoarecii fără germeni, au fost suficiente pentru a schimba activitatea acestor neuroni și, astfel, pentru a fi îmbunătățit comportamentul social.

Cercetătorii au identificat, de asemenea, o anumită specie bacteriană care poate crește sociabilitatea.

Îmbunătățirea deficitelor sociale, cum ar fi cele concomitente cu depresia și autismul, ar putea fi realizate prin identificarea interacțiunilor dintre microbii intestinali, neuroni și efectele asupra sănătății întregului organism.

Sursa: neurosciencenews.com

deEchipa FunPsi Club

VIDEO 6 soluții pentru copilul opoziționist

Dacă ai acasă un copil care este adesea furios, se opune la aproape orice îi spui și nu mai știi cum să te înțelegi cu el, iată câteva sfaturi utile, bazate pe ultimele teorii psihologice în creșterea copilului:

  1. Să-l asculți reflectiv – adică să iei la cunoștință în mod constructiv emoțiile copilului tău, să iți iei timp și să faci un efort ca să înțelegi emoția lui de moment, iar apoi să i-o reflectezi în cuvinte, adică să-i spui cum crezi tu că se simte. Astfel își dă seama că i iți pasă;
  2. Să iți lași pe moment deoparte emoțiile si dorințele proprii – e normal ca și tu să te enervezi, dar asta nu face decât să nu mai poți gândi limpede și să îl faci și pe el să reacționeze impulsiv;
  3. Înainte de a spune sau a face ceva, ajută foarte mult ca tu să te calmezi. De ex.: „Vizualizează cum iei cu ambele mâini furia, îngrijorarea, dezamăgirea și le pui într-un colț al camerei. Emoțiile trăite vor rămâne acolo, așteptându-te, dacă le vei vrea înapoi. Acest fel de a te imagina iți poate elibera mintea”;
  4. Oprește-te din ce făceai, privește-l pe copil și ascultă-l cu atenție; dacă nu vrea să-ți vorbească, atunci observă-i limbajul corpului – mimica, gesturile, postura; iar apoi reflectă ce ai înțeles că simte copilul tău, adică reformulează cu propriile tale cuvinte. Nu încerca să îi schimbi modul de gândire cu argumente logice, cu reasigurări sau cu o predică. De ex. dacă nu se oprește din ce făcea deși tu i-ai spus sa facă altceva, poți să-i spui „chiar nu vrei să te oprești, te distrezi atât de bine”
  5. Când se plânge că tema este prea grea, în loc să-i spui „poți să o faci, nu e atât de greu”, ai putea să-i spui „poate ți se pare prea greu, nu vrei să greșești”.
  6. Uneori ajută dacă îi „dai” copilului ce își dorește, dar în imaginație. De exemplu dacă stă mult la temă și putea să-i spui „nu-i așa că ți-ar plăcea să ai o baghetă magică care să-ți corecteze greșelile?”. Bineînțeles că el știe că nu există baghetă magică, dar umorul va detensiona situația.

Aceste recomandări sunt foarte utile dacă le aplici cu consecvență atunci când copilul se opune sau este furios. Chiar dacă intervenția ta nu îl va calma de fiecare dată, se va simți înțeles de către tine și va fi dispus să colaboreze mai des. Iar că un mare bonus, relația voastră va deveni mai armonioasă!

deEchipa FunPsi Club

Cum învață copiii să vorbească

Un studiu recent a pus în lumină diferențele dintre adulți și copii în ceea ce privește dobândirea vorbirii.

Experimentul a fost realizat pe un grup de 41 de perechi părinte-copil, unde cei mici aveau vârste între 15 și 23 de luni.

Concluziile acestuia au demonstrat faptul că viteza excepțională cu care micuții învață să vorbească nu ține de diferențele cognitive dintre adulți și copii ci de modul în care părinții își învață copiii să vorbească.

Conform cercetătorilor de la Carnegie Mellon University, părinții cunosc foarte precis nivelul de vorbire al propriului copil, fără să conștientizeze acest apect. Mai mult, un adult reușește să identifice, în mare măsură, gradul de dezvoltare al limbajului oricărui copil. Astfel, adulții își adaptează complexitatea structurii limbajului, ritmul și tonul, în funcție de copil.

Vocalele sunt mai accentuate, ritmul e mai lent, conține repetiții și întrebări pentru facilitarea înțelegerii de către copil. Adulții care învață o limbă străină nu beneficiază de aceleași condiții de învățare, de aici rezultând o bună parte dintre diferențe.

Studiul este foarte util și pentru adaptarea algoritmilor de machine learning, ajutând cercetătorii să amelioreze condițiile în care inteligența artificială învață să vorbească.