Arhivă lunară noiembrie 2020

deEchipa FunPsi Club

Confirmată legătura dintre Alzheimer și microbiom

Studiile au confirmat legătura dintre dezechilibrul în microbiom și dezvoltarea plăcilor amiloide în creierul uman.

Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Încă incurabilă, aceasta afectează în mod direct aproape un milion de oameni din Europa și indirect milioane de membri ai familiei, precum și societatea în ansamblu ei. În ultimii ani, comunitatea științifică a intuit faptul că microbiomul intestinal joacă un rol în dezvoltarea bolii.

O echipă de la Universitatea din Geneva (UNIGE) și Spitalele Universitare din Geneva (HUG) din Elveția, împreună cu colegii italieni de la Centrul Național de Cercetare și Îngrijire pentru Alzheimer și Boli Psihiatrice Fatebenefratelli din Brescia, Universitatea din Napoli și IRCCS SDN Research Centrul din Napoli, confirmă corelația, la om, între un dezechilibru al microbiomului intestinal și dezvoltarea plăcilor amiloide în creier.

Acestea din urmă se află la originea tulburărilor neurodegenerative caracteristice bolii Alzheimer.

Proteinele produse de anumite bacterii intestinale, identificate în sângele pacienților, ar putea într-adevăr să modifice interacțiunea dintre sistemul imunitar și cel nervos și să declanșeze boala.

Aceste rezultate, care urmează să fie publicate în Journal of Alzheimer’s Disease, fac posibilă dezvoltarea unor noi strategii preventive bazate pe modularea microbiomului persoanelor cu risc ridicat de dezvoltare a bolii.

Influența asupra creierului

Bacteriile intestinale pot influența funcționarea creierului și pot promova neurodegenerarea prin mai multe căi. Una dintre acestea este influența asupra sistemului imunitar și, în consecință, modificarea interacțiunii dintre sistemul imunitar și sistemul nervos. Lipopolizaharidele, o proteină localizată pe membrana bacteriilor cu proprietăți pro-inflamatorii, au fost găsite în plăcile amiloide și în jurul vaselor din creierul persoanelor cu Alzheimer. În plus, microbiomul intestinal produce metaboliți – în special unii acizi grași – care, având proprietăți neuroprotectoare și antiinflamatorii, afectează direct sau indirect funcția creierului.

deEchipa FunPsi Club

Soluții pentru combaterea stresului în pandemie

Mulți oameni și-au pierdut locul de muncă în timpul pandemiei de COVID-19, alții lucrează sau învață în condiții schimbate fața de cum erau obișnuiți și toți trăim sub semnul incertitudinii.

Urmările sunt acelea că, majoritatea oamenilor se confruntă cu anxietatea, depresia, insomnia sau burnout.

Iată cele mai importante lucruri de care trebuie să ai grijă pentru a menține sau a redobândi sănătatea mentală în aceste vremuri stresante. Simplele alegeri privind stilul de viață pot face o mare diferență în bine.

Dieta

Rezultatele studiilor epidemiologice sugerează că indivizii care consumă alimente integrale, și nu mâncare procesată sau fast-food, au risc scăzut pentru depresie.

De exemplu, persoanele care adoptă dieta mediteraneană sau diete bogate în legume și pește, au un risc mai mic de depresie cu o treime.

Alimentele cu scorurile antidepresive cele mai mari sunt scoicile și alte fructe de mare, carnea organică, verdețurile, ardeii și legumele crucifere ca broccoli, conopida, varza.

Alimentele bogate în vitaminele B pot fi în mod special eficiente împotriva dispoziției depresive. Acestea includ cereale integrale și verdețuri cu frunze închise la culoare.

Zincul, Magneziul și acizii grași Omega-3 cresc neuroplasticitatea, rezultând o reziliență mai mare a creierului în fața stresului cronic.

Preferințele în dietă joacă un rol important și în anxietate. Rezultatele cercetărilor arată că scăderea consumului de zahăr rafinat și carbohidrați, creșterea consumului de proteine și reducerea sau eliminarea cafeinei și alcoolului scad simptomele de anxietate.

Cercetările recente au arătat o legătură între dezechilibrul microflorei intestinale – microbiomul, inflamația crescută a stratului intestinal de mucus și dereglarea sistemului imun, rezultând o creștere a riscului de depresie.

Exercițiul fizic

Rezultatele cercetărilor au arătat beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ale exercițiilor fizice: promovează neurogeneza, reduc stresul oxidativ (cel care duce la îmbătrânirea și moartea celulelor) si cresc funcționarea imunității, pot să ducă la formarea de noi sinapse și noi circuite cerebrale – rezultând o dispoziție mai bună.

Exercițiul aerobic regulat poate să îmbunătățească și funcționarea cognitivă la persoanele cu depresie cronică.

Cercetările au arătat că atât exercițiile aerobice, cât și antrenamentele pentru forță au ameliorat anxietatea, atunci când au fost făcute în mod regulat, efectele lor fiind similare cu cele ale medicației și ale practicilor regulate de relaxare.

În plus exercițiul regulat crește stima de sine și asigură interacțiuni sociale pozitive.

A fost demonstrat și faptul că îmbunătățește calitatea somnului la indivizii depresivi care nu răspund la antidepresive.

Relaxare, mindfulness și practicile pentru minte și corp

Tehnicile de relaxare mai utilizate includ respirația profundă susținută, ascultarea unei muzici liniștitoare și relaxarea musculară progresivă.

Practicarea regulată a meditației, a tehnicilor de yoga sau mindfulness, poate fi la fel de eficientă ca psihoterapia cognitiv-comportamentală sau antidepresivele pentru depresia moderat spre severa.

Tehnicile simple de relaxare și practicile pentru minte și corp au efecte benefice și în insomnie. Printre cele studiate se numără relaxarea musculară progresivă, masajul, meditația, desensibilizarea, imageria ghidată, antrenamentul autogen și hipnoza.

Rețeua socială de suport

Conectarea socială ajută oamenii să-și regleze emoțiile, să facă față la stres și să rămână rezilienți în momente dificile.

Prin antiteză, singuratatea și izolarea socială înrăutățesc povara stresului și produc adesea efecte negative asupra sănătății mentale, cardiovasculare și a imunității.

Vârstnicii, care au cel mai mare risc de simptome severe în îmbolnavirea cu COVID-19, sunt și mai susceptibili la izolare. Distanțarea amenință să agraveze sentimentele de singurătate și ar putea produce consecințe negative pe termen lung.

Atât primirea cât și oferirea de suport online pot crește starea de bine psihică. Tehnologiile care sunt bogate în informații, ce permit comunicarea sincronă, în diade, par potrivite să genereze empatie și conectare.

Relațiile intime

Cei aflați în carantină sau în autoizolare sunt la risc pentru confuzie, furie, tendințe emoționale ce pot fi explozive când mai multț membri ai familiei au stat împreună pentru săptămâni și luni la rând.

Într-adevăr, unele studii sugerează că proximitatea forțată este un factor de risc pentru agresiune și violență domestică.

Aceasta schimbă adesea conținutul interacțiunilor sociale (prin mai mult focus pe aspecte logistice neplăcute și mai puțin focus pe conectare emoțională) și subminează resursele psihologice, cum ar fi empatia și răbdarea, esențiale pentru o relație de calitate.

Un factor care să ducă la reușită este ca indivizii să-și calibreze așteptările la circumstanțe.

Moduri de gândire sănătoase

În fața unei pandemii, evitarea cu totul a stresului nu este o opțiune viabilă. Ultimii 20 de ani de cercetări asupra mecanismelor de copying, adică de adaptare la stres sugerează, că nu tipul sau cantitatea de stres determină impactul stresului asupra noastră.

Mai degrabă modul de gândire și evaluarea situației stresante pot să modifice impactul.

Cercetările sugerează că modurile de gândire în legătură cu stresul pot fi schimbate prin intervenții scurte și țintite. Aceste intervenții nu se focusează pe a vedea stresorul (de ex. virusul) mai puțin amenințător.

În schimb, ele îndeamnă oamenii să conștientizeze ce anume îi stresează la lucrurile la care țin foarte mult și să se folosească de răspunsul la stres pentru a învața ceva.

Recomandări suplimentare despre cum poți să ai grijă de sănătatea ta mentală și de starea de bine în general în aceste vremuri de pandemie:

  • reglează-ți așteptările – nu subestima încărcătura cognitivă și emoțională adusă de pandemie. Mulți prezintă dificultăți de concentrare, motivație scăzută și o stare de distragere. Iar adaptarea are nevoie de timp, așa că fii blând cu tine. Munca la distanță, școala online, distanțarea socială au produs un nou ritm și trebuie să fim realiști în privința scopurilor pe care ni le propunem pentru noi și pentru copiii noștri.
  • reglează-ți răspunsul la stres într-un mod conștient, proactiv – ca să ai o bună sănătate pe termen lung și o stare generală de bine, ajută: să faci din somn o prioritate, să mănânci sănătos, să eviți alcoolul sau alte alimente în managementul stresului. Și exercițiul fizic îți va scadea nivelul de stres, te va ajuta să îți reglezi emoțiile și îți va îmbunătăți somnul.
  • e bine să îți cunoști punctele slabe – adică gânduri perturbatoare sau senzații fizice care tind să îți agraveze stresul și să te ducă la sentimentul de a fi copleșit. Atunci când ne ocupam de minim un aspect dintre acestea, putem să rupem cercul și să ne recâștigăm controlul.
  • rutina este prietena noastră – ea ajută la reglarea anxietății, ajută să ne adaptăm mai rapid la această realitate prezentă. Crează-ți distincții clare între munca și timpul liber, ideal ar fi și la locul unde ești, și în capul tău. Găsește-ți ceva de făcut care nu este muncă și care nu are legătură cu virusul, care să îți aducă bucurie. Munca în reprize scurte cu pauze bine definite te va ajuta la menținerea clarității gândirii.
  • fii plin de compasiune față de tine și față de alții – în momentul de față nu putem controla prea multe, dar modul în care ne vorbim poate să ne ofere un suport în aceste circumstanțe dificile sau să ne amplifice stresul. Momentele când ne simțim copleșiți vin adesea cu gânduri ca „nu pot să fac asta” sau „este prea greu”. Nu putem fi la cel mai bun nivel mereu, dar putem cere ajutor sau să oferim ajutorul nostru când ni se cere.
  • menține-ți conexiunile – chiar și cele mai introvertite persoane au nevoie de conectare cu alții pentru sănătatea lor mentală, dar și fizică. Păstrăm distanțarea socială, dar avem nevoie să nu ne simțim singuri.
  • faci față la incertitudine rămânând în prezent – ia fiecare zi așa cum e și focusează-te pe lucrurile pe care le poți controla, meditația și mindfulness sunt instrumente extraordinare pentru asta.
deEchipa FunPsi Club

Lipsa somnului blochează eliminarea traumelor

Este cunoscută de multă vreme legătura dintre lipsa somnului și consolidarea defectuoasă a memoriei, care afectează învățarea, în general. Dar studii recente indică faptul că privarea de somn blochează însănătoșirea psihică a creierului.

Conform studiului, profesioniștii care dorm puțin, cum ar fi personalul militar și cel medical, sunt mai expuși problemelor cauzate de către stresul post-traumatic și anxietate. Toate aceastea deoarece înjumătățirea perioadei de odihnă, respectiv de somn, nu permite creierului să se dezvețe de traume.

Datele studiului au fost publicate în Biological Psychiatry: Cognitive Neuroscience and Neuroimaging. Experimentul a fost efectuat pe un eșantion de 150 de adulți, în condiții de laborator. O treime dintre aceștia au beneficiat de o perioadă de somn normală, o treime au fost lăsați să doarmă doar jumătate de noapte iar restul au fost privați complet de somn. În dimineața următoare toți au fost supuși unei condiționări legate de teamă, frică.

Datele au fost preluate prin intermediul unui model în trei dimensiuni pentru capturarea și depășirea amintirilor legate de condiționarea anterioară. Acestuia i s-a adăugat o scanare de tip „functional magnetic resonance imaging”, în timpul fazei de investigație.

Din modul în care s-au activat regiunile din creier asociate cu frica și controlul emoțiilor, cercetătorii au concluzionat că odihna pe jumătate este mai dăunătoare creierului mai mult decât lipsa completă a somnului. Problema principală este legată de REM, care nu se mai produce în cazul întreruperilor de somn sau a înjumătățirii perioadelor de odihnă. REM (rapid eye movement) se produce înspre finalul perioadei de odihnă și este responsabilă de consolidarea memoriei.

deEchipa FunPsi Club

Un gând obsesiv: mărturie terapeutică

Boala mea a început cu un gând. Gândul respectiv era manifestarea unei imagini persistente ca și cum era ceva în mintea mea ce trebuia așezat la locul său.

Se manifesta ca o buclă, repetându-se iar și iar. Când începea să se desfăsoare, începea cu o senzație de neîncredere, de nesiguranță și frică de moarte.

Era un sentiment ce te tulbura. Gândul se manifesta și fizic, făcând mișcări accentuate și din ce în ce mai bruște ale mâinilor și capului, în încercarea de a așeza la locul ei respectiva reprezentare a gândului.

Din punct de vedere psihologic, frica devenea o armă ațintită împotriva propriei minți, ce face ca gandul să tot revină.

Era momentul să merg la doctor!

La îndrumarea părinților am ajuns la cabinetul doamnei psihiatru. Eram speriat de manifestările pe care le aveam, dar știam cum să explic găndul avut.

Mi-am descris gândul, am reușit să exprim tot ceea ce gândeam despre acesta, și cel mai important, am descris starea pe o aveam în acel moment.

În urma a tot ce am povestit am primit diagosticul de tulburare obsesiv-compulsivă.

Doamna doctor mi-a explicat că aceasta este o boală care cauzează gânduri și chiar gesturi nedorite în mod repetat.

Am primit tratament medicamentos și consiliere psihologică, dar mi s-a explicat că acesta este unul de durată și că trebuie să am răbdare,

Atunci am înțeles că am avut reprezentarea versurilor poetului Mihai Eminescu, un mort… cu ochii vii.

Eram mort din punct de vedere motor din cauza gândului și a gesturilor, dar ochii vii semnifică faptul că bătatia cu gândul nu s-a încheiat.

Era sintagma care m-a făcut să văd speranța din întuneric, că mai pot schimba ceva în viața mea, că mă voi vindeca cât pot de repede punându-mi toată încrederea în îndrumarea doamnei doctor și în susținerea părinților care mi-au fost tot timpul alături.

Așadar, am pornit în lupta împotriva bolii. În prima săptămână de tratament gândurile și mișcările capului și ale mâinilor se manifestau iar și iar, la fel ca în prima zi.

Doamna doctor mi-a transmis că trebuie să am răbdare și cu timpul acestea vor dispărea. După prima lună de tratament mișcările din mâini și din cap au dispărut.

Am început să mă redescopăr. Mi-am recăpătat încrederea în mine și am început să fac noi activități. Aceste activități nu le-aș fi făcut niciodată înainte de a mă imbolnăvi.

De asemenea și prezența gândului a devenit din ce în ce mai rar, dispărând astfel de tot.

Au trecut trei luni, deja nu mai am tratament. Nu mai am acele frici, am descoperit că trebuie să lupt pentru dorințele mele și așa a început să îmi placă Astronomia, Cosmologia, Fizica, mă simt mai bine ca niciodată.

Toate acestea nu ar fi fost posibile fără tratamentul administrat și fără consiliere.

Prin intermediul celor scrise vreau să vă mulțumesc doamna doctor, că mi-ați înfrânt boala, că m-ați ajutat să lupt cu ea, pentru că mi-ați devenit prieten, pentru că mi-ați ascultat gândurile și cel mai important, vă mulțumesc că m-ați ajutat să desopăr că oamenii din jurul meu mă iubesc, mă susțin.

Am fost ajutat să iubesc viața și să nu mă tem de tot ceea ce este în jurul meu.

Concluzionând, am un mesaj pentru cei care au trecut , trec și vor trece prin ceea ce am trecut și eu: apelați la un specialist!

Eu numai acționând la timp și având încredere în îndrumarea primită am reușit să mă vindec într-un timp atât de scurt.

Mulțumesc!

deEchipa FunPsi Club

Care zone din creier prevăd viitorul

Creierul ne ajută să luăm decizii contemplând consecințele din viitor, atât pentru acțiunile concrete cât și pentru cele teoretice.

Un exemplu foarte simplu este cel în care căutăm drumul cel mai scurt de la casa noastră, până la un restaurant dintr-o zonă a orașului.

Creierul ne va oferi diverse trasee mentale dintre care îl vom alege pe cel care corespunde cel mai bine intențiilor noastre.

Cercetătorii au descoperit că o structură precisă a creierului, denumită cortexul cingulat anterior este implicată în construirea modelelor și soluțiilor mentale.

De asemenea, această structură este responsabilă cu învățarea în baza modelelor mentale și cu elaborarea deciziilor.

„Neuro-biologia învățării pe baza de model este încă foarte puțin cunoscută și înțeleasă”, susține profesorul doctor cercetător Thomas Akam, al Universității Oxford.

Descifrarea modului în care creierul construiește modele mentale este esențială în înțelegerea felului în care ne adaptăm schimbărilor și luăm decizii cu flexibilitate.

Cum ar fi decizia pe care suntem nevoiți să o luăm când descoperim că strada pe care am ales-o pentru a ajunge la restaurant e închisă, de exemplu.

Una dintre provocările implicate în procesul de înțelegea a modului în care creierul ia decizii stă în distincția dintre alegerile în baza unui model cunoscut și alegerile libere, în condiții de noutate.

În urma studierii unui număr de 230.000 de cazuri, cercetătorii au ajuns la concluzia că deciziile în baza unui model și deciziile libere sunt utilizate în paralel.

În plus, rezultatele au evidențiat faptul că neuronii implicați în proces au prezentat mecanisme de actualizare, atunci când rezultatele au fost negative, chiar dacă erau deja anticipate sau suprinzătoare.

Experimentele pe animale de laborator au dovedit, în plus, că stingerea unor grupuri de neuroni în timpul acțiunii de luare a deciziei a dus la incapacitarea creierului de a lua o decizie.

Luarea deciziilor în cascadă, cu anticiparea consecințelor sau rezultatelor, este una dintre provocările cu care se confruntă neuro-știința modernă.

Mai mult decât atât, înțelegerea mecanismelor intuiției, care scurt-circuitează traseele computaționale cerebrale, presupune decifrarea unor operațiuni mult mai complexe.

deEchipa FunPsi Club

ADHD: soluții pentru învățarea online

Învățarea la distanță este sursă sigură de provocări pentru copiii cu dificultăți de învățare și deficit de atenție (ADHD).

Elevii cu ADHD au nevoie de interacțiune în timp real cu profesorii lor, unde să poată folosi materiale practice, care să le satisfacă nevoile lor particulare. Profesorii ar trebui să fie fizic lângă ei, pentru a le susține atât funcționarea executivă și socială, cât și nevoile emoționale.

Iată câteva idei pentru o învățare mai ușoară, de acasă.

Creați un singur document, ușor de accesat

Programele și sarcinile sunt prezentate într-o diversitate de formate și pot varia de la profesor la profesor în cadrul aceleiași clase. Aceste programe pot fi însă confuze pentru un copil cu ADHD. De asemenea, platformele pot crea confuzie, mai ales când fiecare zi își schimbă forma, cu fiecare obiect și profesor. Colaborați cu profesorii copilului pentru a dezvolta un singur document care să conțină programul lor unic, să includă link-urile de care va avea nevoie pentru sesiuni live și linkuri către site-uri web și documente.

Încurajați-l să ceară ajutor

Este posibil ca școlarul să nu înțeleagă instrucțiunile date de profesor sau să nu știe cum să înceapă. Astfel, acestuia i-ar putea fi greu să ceară ajutor, să știe când sau cum să ceară sau să aibă curajul să o facă.

Stabiliți cu profesorul copilului, o oră desemnată în fiecare zi, în care acesta să verifice dacă au fost înțelese informațiile predate. Asigurați-vă că înțelege cum să ceară ajutor, dacă nu participă la o întâlnire în direct cu profesorul.

De asemenea, luați în considerare crearea unui mic sistem de recompensă pentru a vă încuraja elevul să ceară ajutor.

Furnizați indicații de orientare în mai multe formate

Așa cum programele și platformele concurente creează adesea confuzie, la fel și indicațiile duplicate și listele de atribuire.

Unele sarcini ar putea fi publicate cu instrucțiuni scrise pe platforma digitală și care să fie menționate și în timpul unei întâlniri live. Dacă școlarul nu este încă sigur ce ar trebui să facă, cereți ajutorul profesorului pentru oportunități de înregistrare și găsirea unei modalități prin care acesta să asculte îndrumările profesorului.

Explorați opțiunile fără dispozitive electronice

Învățarea în fața ecranului unui computer poate fi foarte grea din mai multe motive.

Pentru a sta mai puțin timp în fața computerului luați în calcul realizarea sarcinilor cu materiale tipărite.

Acest lucru ar putea fi la fel de simplu cu un caiet pentru scris sau foi de lucru pentru sarcini de matematică.

Tăblițele de desen cu ștergere uscată pot fi un instrument excelent pentru notarea fizică a lucrărilor care nu trebuie salvate. Cum ar fi, de exemplu, antrenamentul la matematică sau planificarea unei sarcini mai lungi de scriere.

Markerele cu ștergere uscată pot face învățarea mai atrăgătoare, iar o fotografie simplă a lucrării poate fi încărcată sau trimisă profesorului.

Scurtarea timpului dedicat învățării online

Mulți copii cu ADHD beneficiază de timp suplimentar pentru sarcini și evaluări. Discutați cu profesorii, pentru a explica timpul prelungit pe care îl folosește de obicei copilul.

Zilele mai lungi ar putea fi obositoare și stresante pentru copil. Discutați cu profesorul pentru a reduce sau a scurta sarcinile specifice.

Fiecare copil merită să simtă reușita și trebuie să ne asigurăm că ne pregătim elevii pentru succes.

Aceste soluții și sugestii pot fi utilizate, cu succes, și pentru copiii care nu suferă de ADHD. Ele sunt destinate creeări unui mediu ergonomic și stimulant, pentru oricare școlar de vârstă mică.