Abordarea copiilor cu ADHD la școală
Pentru copiii cu ADHD școala este o mare provocare: trebuie să-ți mențină focusul, să înțeleagă cerințele multiple, să facă multe translații ale atenției și să rezolve multe sarcini date în scris. Adică exact punctele lor slabe.
Pentru a-i ajuta este esențial să înțelegem cum funcționează creierul lor și să le simplificăm modalitatea de executare a sarcinilor.
ADHD se manifestă în modalități foarte variate, așa încât pot fi diferențe mari în aspectul pe care îl afișează copiii.
Dacă un copil este neastâmpărat nu înseamnă că are ADHD și nici toți cu copiii cu ADHD nu sunt neapărat foarte energici. Nu toți copiii învață eficient prin aceleași modalități. Nu toți copiii pot sta liniștiți în bancă și să urmărească profesorul cu atenție.
Unii copii au nevoie de liniște totală pentru a se concentra, alții simt nevoia să păcăne cu pixul sau să scoată alte zgomote.
Unii rețin mai ușor dacă doar ascultă, fără să scrie, alții au nevoie neapărat să deseneze sau să vadă imagini ca să înțeleagă, iar pe alții îi ajută dacă își folosesc și simțul tactil.
Unii găsesc materii motivante și se implică voluntar, alții trebuie împinși de la spate pentru orice obiect. Unii rețin mai bine când învață singuri, alții sunt mai eficienți în munca de grup. Unii au nevoie de spațiu, de sunete sau de mișcare.
„Normalul” fiecăruia este diferit.
Elevii progresează când succesul este definit prin raportare la ei înșiși, și nu prin comparare cu alții sau prin criticarea greșelilor.
Atunci când se încearcă să se „corecteze” comportamentele copiilor cu ADHD doar cu scopul de fi la fel cu ale celorlalți, aceștia nu mai simt o motivație pentru autodezvoltare. Exempu: când modul lor de a rezolva o problemă este diferit, nu cum a fost predat sau când au o atitudine dezinvoltă față de profesor, chiar dacă nu este ofensatoare.
Mai există un tip de deficit de atenție: cel fără hiperactivitate. Acești copii, mai frecvent fetele, nu sunt în continuă mișcare, ci din contra, adesea în timpul orei sunt surprinși că visează cu ochii deschiși și trebuie des să li se atragă atenția la lecție.
Este foarte important ca profesorii să cunoască și acest tip, pentru că dacă nu sunt depistați din timp, sunt la risc să dezvolte anxietate, depresie, s.a.
Exemple de lucruri care pot fi făcute la clasă:
- când copilul cu ADHD este văzut că a devenit neliniștit, se foiește în bancă – poate fi lăsat să facă câteva exerciții sau să alerge puțin, apoi se poate din nou concentra sau să fie pus să împartă el materialele colegilor săi;
- copiii cu ADHD nu se descurcă prea bine cu sarcinile scrise. De aceea ar fi bine ca profesorii să îi evalueze și prin alte metode – exemplu: să spună ce știe despre un subiect anume în loc să scrie, să răspundă la întrebări de tip grilă decât să povestească sau să facă o prezentare de slide-uri pe o anumită temă în loc de ceva scris.
Copiii cu ADHD în perioada școlară pot fi ajutați eficient dacă se implică părinții, profesorii și ei înșiși și dacă aceștia colaborează cu răbdare, flexibilitate și umor. Au nevoie de intervenții eficiente, nu de a li se ține morală.