Arhivă etichetă mihaela gherasim

deEchipa FunPsi Club

Pentru copiii fără Crăciun

Din copilărie îmi amintesc cu încântare mai ales de perioada Crăciunului. Timpul avea altă calitate decât în restul anului, curgea domol și blând, fiecare clipă de bucurie părea să țină câte o oră-ntreagă. Învățarea colindelor, primirea clopoțelului, repetițiile pentru serbarea de la școală, împodobirea bradului, ajutorul pe care-l dădeam mamei la prepararea bunătăților erau momente de voioșie pură, iar venirea Moșului cel bun și darnic, cireașa de pe tort, punctul culminant al acestei perioade. Adulții erau și ei mai buni și mai deschiși, râdeau mai des și iertau mai multe. Era cu adevărat un timp al copiilor și al minunilor cotidiene, mici miracole pe care numai inima pură de copil din mine le sesiza.

Și mă doare când aflu că există copii pentru care Sărbătorile și Crăciunul pur și simplu nu există. Copii care nu împodobesc bradul, nici n-o ajută pe mama cu masa, copii la care Moș Crăciun, cât o fi el de bun, nu ajunge. Sunt copiii de la marginea societății, incluși în proiectele Salvați Copiii Iași, care, din cauza crizei pandemice, se confruntă cu foamea și pierderea puținelor lucruri pe care le aveau și imposibilitatea de a merge la școală.

Pentru ei vreau să fiu un Moș Crăciun realist de bun, care să le susțină nevoile de bază, chiar vitale. Și asta pentru că acești copii au nevoie de bunătatea și generozitatea noastră, a tuturor, pentru a reuși să supraviețuiască perioadei pandemice și să se bucure de acest timp minunat de Sărbătoare, măcar pentru o zi, măcar pentru o oră, măcar pentru o clipă.

Vă iubesc, vă îmbrățișez și vă invit de Crăciun alături de mine cu o donație pentru cauza copiilor.

deEchipa FunPsi Club

Rezoluția de Anul Nou

Deși unele dintre rezoluțiile de Anul Nou sunt legate de obiective sociale sau personale, majoritatea dintre ele au legătură cu sănătatea.

Cele mai frecvent întâlnite rezoluții includ: mai mult exercițiu fizic, mâncat mai sănătos, renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool și creșterea acțiunilor de auto-îngrijire, cum ar fi dormit mai mult.

Modificări ale stilului de viață ca acestea pot avea efecte semnificative.

Iată câteva sfaturi concrete, bazate pe dovezi științifice:

– la persoanele în vârstă se recomandă antrenamente de rezistență, care sunt sigure și benefice în îmbunătățirea flexibilității și calității vieții.

– conform Ghidurilor Americane pentru dietă pntru 2015-2020, se recomandă ca zahărul adăugat în mâncare să fie mai mic cu 10% din caloriile zilnice, grăsimile saturate mai mici cu 10% din caloriile pe o zi, să consumăm  mai puțin de 2300mg săruri  pe zi, iar în materie de consum de alcool, femeile ar trebui să se oprească la o băutură pe zi, bărbații la maxim două băuturi pe zi.

– un succes foarte mare în stoparea fumatului îl poate avea un grup de terapie sau de consiliere, care poate duce la o rată inițială a întreruperii fumatului de 60-100% și de 20% dupa un an. Este foarte important să se renunțe la metoda de întrerupere gradată.

-pentru consumatorii cronici de alcool ținta este abstinența totală. Cea mai frecventă greșeală care se face este subestimarea gradului de ajutor de care are nevoie persoana respectivă, pentru a se lăsa de băut.

– reducerea numărului de ore de somn poate avea efecte diverse. Pierderea unei ore de somn pe noapte pentru mai multe nopți afectează ușor cogniția, lucru nerecunoscut de indivizii în cauză. O restricție de somn mai severă timp de o săptamână duce la  deficite cognitive profunde similare cu cele întâlnite la pacienții cu Atac cerebral și acest fapt fiind se pare recunoscut de indivizii în cauză. Lipsa de recunoaștere a efectelor deprivării de somn pare să fie o trăsătură constantă, ce poate fi depășită prin cercetare și educație.

Deprivarea de somn pe termen scurt este implicată în obezitate și în tulburări de reglare a glicemiei, contribuind la un control slab al diabetului de tip 2.

Cel mai important este ca aceste recomandări să vă ajute în formularea Rezoluției de Anul Nou și că un obiectiv formulat în scris are șanse mult mai mari de îndeplinire decât cel exprimat doar verbal.

deEchipa FunPsi Club

Efectele traumelor copilăriei asupra sănătăţii

Interviu acordat de către doctor psihiatru Mihaela Gherasim ziarului Lumina.

Traumele suferite în copilărie ne influențează viața dacă nu reușim să le vindecăm la timpul potrivit. Mai mult, copiii riscă să preia de la noi emoțiile, grijile, problemele sau obiceiurile şi nu vor ști cum să le facă față.

Pentru a le oferi un mediu de dezvoltare sănătos și armonios e nevoie ca noi să învățăm să ne controlăm emoţiile şi obiceiurile şi să ne vindecăm din punct de vedere psihic.

Ca și corpul, psihicul uman poate fi traumatizat. Se poate vorbi de o rănire psihică atunci când echilibrul psihic, dezvoltarea normală, adaptarea sau chiar viața sunt amenințate, iar tipul de pericol depășește capacitățile personale de a trece peste ele.

Consecințele sunt vitale și reprezintă modificări de durată în trup și suflet, iar de multe ori ele nu dispar niciodată complet.

„Cele mai frecvente experiențe infantile traumatizante sunt maltratarea prin abuz (fizic, psihic sau sexual) sau neglijare, abandonul, amenințarea la siguranța copilului sau a celor apropiați, conflictul între părinți, decesul unui părinte sau al unei persoane semnificative, sau unele evenimente catastrofale”, arată dr. Mihaela Gherasim, medic primar psihiatru copii și adulți.

Traumele infantile sunt foarte frecvente, statisticile arătând că 78% din copii au suferit o experiență traumatizantă până la vârsta de 5 ani, iar urmările sunt diverse.

„Efectele traumelor copilăriei sunt multiple: tulburări de atenție, de concentrare, de randament școlar, de comportament şi adesea se pune un fals diagnostic, precum ADHD, mai apar tulburări emo­țio­nale, anxietate, fobii, adaptare deficitară la situații psihosolicitante, modificări perceptuale, tulburări de somn, afectarea relațio­nării cu alți copii sau cu adulții, în special în situații care au ceva în comun cu aspecte ale traumei”, spune psihoterapeutul.

Ne urmăresc și în viața adultă

Expunerea timpurie la traumă afectează dezvoltarea cerebrală și fizică a copilului, sistemul imunitar și endocrin. În plan fizic se pot dezvolta tulburări psihosomatice cu manifestări asupra oricărui organ sau sistem – cardiac, digestiv, respirator, renal, osteoarticular, de reproducere și chiar senzorial – oftalmic, boli de piele, dureri cronice și rezistente la tratament.

„Traumele copilăriei ne urmăresc și în viața adultă. Adultul manifestă și o amnezie a unor perioade lungi din copilărie, cele care înglobează experiențele dureroase. Ei spun că nu-și amintesc mare lucru din copilărie, dar că au sentimentul de gol interior nedefinit. Adesea intră în relații disfunc­țio­nale, toxice, care le vor afecta sinele. Unii se izolează, evită relațiile de orice tip pentru a se proteja, dar nu fac decât să alunece spre depresie și chiar gânduri suicidare. Își neagă emoțiile sau fug de ele – resping trăirile care le-au fost nevalidate în copilărie de adulții semnificativi. Dezvoltă „ca din senin” anxietate, atacuri de panică, neli­niște, depresie, tulburări de ali­men­tație, depen­dențe de substanțe psihoactive, prostituție, comportamente de risc, agresivitate”, mai spune Mihaela Gherasim.

Și poate cel mai des întâlnite, mai spune ea, sunt efectele distructive asupra relațiilor cu soţul sau soţia, prietenii și cu propriul copil – asupra căruia transferă inconștient expe­riențele lor traumatizante, iar copilul se poate identifica inconștient cu soarta părinților săi. Adultul poate manifesta lipsă de încredere în ceilalți, ostilitate, tendință de victimizare, frică de respingere, de abandon, de intimitate și dorință de control. Depășirea traumei este un proces complex de reconstrucție personală și niciodată ușor şi este recomandat să apelăm la ajutorul unui psihoterapeut.

El ne poate ajuta să identificăm trauma și tiparele disfuncționale, ne susține și ne ghidează în procesul de redescoperire de sine, resemnificare a traumei, restructurare a tiparelor în unele funcționale și clădire a unor relații sănătoase cu noi înșine și cu ceilalți.

Sănătatea psihică a copilului începe înainte de a se naște. Pă­rinții au o contribuție majoră la dezvoltarea lor liberă și sănătoasă, prin crearea mediului echilibrat și armonios de care ei au nevoie. „Pentru a le oferi copiilor noștri un mediu de dezvoltare sănătos și armonios e nevoie ca noi să învățăm să ne concretizăm emo­țiile, credințele și problemele, să ne vindecăm copilul interior.

Dacă noi nu reușim să facem asta, copiii vor prelua de la noi toate emoțiile, grijile, problemele și convingerile noastre, dar nu vor ști cum să le facă față”, susține specialistul. De asemenea, este datoria părinților să aibă grijă de mediul în care cresc copiii – factori fizici, emoționali și spirituali. Trebuie să aibă grijă și de alimen­tație, de programul de somn și de activități, de stilul de educație, de calitatea persoanelor cu care intră în contact.

Dar mai ales este nevoie de îndeplinirea nevoilor copilului: îngrijire, protecție fizică și sigu­ranță, afecțiune, respectarea indi­vi­dualității lor și adaptarea la etapa lor de dezvoltare psihologică, stabilirea de limite, structură, îndeplinirea așteptă­ri­lor, oferirea contextelor de comunitate socială și culturală, protejarea viitorului.

Sursa: Ziarul Lumina