Noi cercetări evidențiază tendințele în diagnosticarea ADHD
Un studiu recent identifică tendințe diferite în diagnosticarea tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) în rândul adolescenților și adulților, inclusiv o creștere în rândul adulților din 2020 până în 2023. Cercetarea, publicată în American Psychiatric Association Journal Psychiatric Research and Clinical Practice, a descoperit tendințe semnificative de scădere a incidenței ADHD în rândul adulților din 2016 până în 2020 și în rândul adolescenților din 2016 până în 2018. Rata incidenței ADHD a rămas stabilă pentru adolescenți în anii următori.
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care implică inatenție și/sau hiperactivitate și impulsivitate ce interferează cu funcționarea unei persoane și capacitatea de a efectua activități zilnice, inclusiv la școală sau la locul de muncă. Deși ADHD este adesea văzut ca o afecțiune care afectează în principal copilăria și adolescența, aceasta poate afecta și adulții.
Cercetarea privind prevalența ADHD la adulți rămâne limitată, cu rezultate care variază considerabil.
Studiul retrospectiv de mare amploare, realizat de cercetători de la Universitatea Saint Louis și SSM Health, a implicat peste 140.000 de adolescenți și pacienți adulți care au utilizat serviciile unui sistem mare de sănătate localizat în patru state americane.
Noile diagnostice de ADHD au fost identificate folosind fișele pacienților. Analiza de regresie a fost utilizată pentru a determina ratele de incidență și tendințele în diagnosticele de ADHD pe grupe de vârstă.
Cercetătorii au descoperit o tendință semnificativă de scădere a incidenței ADHD în rândul adulților din 2016 până în 2020 și o tendință ascendentă din 2020 până în 2023. În rândul adolescenților, s-a observat o tendință semnificativă de scădere între 2016 și 2018, iar rata incidenței a rămas stabilă între 2018 și 2023.
Autorii notează că fluctuațiile în ratele de incidență sunt probabil datorate unei interacțiuni complexe a diverșilor factori. De exemplu, conștientizarea crescută și destigmatizarea ADHD pot duce la mai multe diagnostice. Modificările în criteriile de diagnostic, cum ar fi extinderea criteriilor ADHD în DSM-5 comparativ cu edițiile anterioare, ar fi putut contribui la o creștere a diagnosticelor. Variațiile în practicile de diagnostic și metodele de evaluare pot contribui la diferențele în ratele de incidență.
În plus, autorii observă că există unele indicații că pandemia COVID-19 ar fi putut contribui la noi diagnostice de ADHD și la agravarea simptomelor.
Autorii sugerează că această cercetare poate sprijini eforturile viitoare de identificare a factorilor de risc modificabili, de asigurare a resurselor de tratament suficiente, de dezvoltare a intervențiilor țintite și de abordare a disparităților de diagnostic.
