Învățarea prin observare se desfășoară prin expunerea subiectului la o acțiune pe care trebuie să o vadă direct și să o reproducă.
Acest tip de învățare, prin imitație, este specific vârstei mici dar se regăsește pe tot parcursul vieții. În timp ce copilul preia modele comportamentale și soluții practive observând adulții sau alți copii, persoana matură tinde să învețe din contexte sociale.
De exemplu, când intrăm într-un restaurant și observăm unde-și depun hainele ceilalți clienți ne aflăm într-o situație de învățare prin observare.
În același mod, utilizând învățarea prin observație, un copil poate învăța să înjure sau să fie agresiv, de exemplu, chiar dacă părintele nu-și propune acest lucru.
Fazele învățării prin observație sunt:
Deseori acest tip de învățare se combină cu învățarea pe cale de consecință. Învățarea prin observație poate acționa atât pozitiv cât și negativ, pentru a învăța acțiuni direct observabile sau pentru a determina abordarea unor noi tipare mentale.
Pentru că părerea ta este foarte importantă pentru noi, te rugăm să răspunzi la un foarte scurt chestionar despre cum preferi să îți furnizăm informațiile, ce fel de teme te-ar interesa, dând click aici.
Dacă vrei să afli care este nivelul tău de depresie, printr-un autodiagnostic rapid și orientativ, click aici.
Despre autor